Make your own free website on Tripod.com

Satul Domnita Maria,comuna Plevna,judetulCalarasi (Infratirea,Dormarunt,Calarasi)

Prima pagina | Istoria satului Domnita Maria | Poze | Materiale primite | Arhiva scolii | Arhiva bisericii | Arhivele statului | adresa mea de mail | Eroii satului | Pagina mea | Satul la 1890 | Satul la 1965 | Satul, astazi 2009



















     1.Ocolul pamintului,de Marin Toma


    2.Satul Domnita Maria la 1940,de Vasile Iancu


    3.De unde au venit primii locuitori ai satului,de Vasile Iancu


    4.De unde numele Domnita Maria? de Vasile Iancu


    5.Biserica, de Vasile Iancu


    6.O fila din istoria locurilor satului Domnita Maria,de Vasile Iancu


    7.BAAP-1828,de Vasile Iancu


    8.Carti si harti reprezentative reprezentative pentru istoria locurilor noastre


    9.Domnita Maria comuna?


  10.Familia Lehliu,boieri in partile ialomitene


   11.Mosia Baraganu-Cernica,leaganul satului Domnita Maria


   12.Dormarunt,la 1893 si la 1906


   13.Licitatii despre mosia Baraganu


   14......22. Scoala din Domnita Maria,1931-1939


    23. Scoala din Domnita Maria,1940-1944


    24.                                              ,1945-1946


    25.                                              ,1946-1947
    26.                                              ,1949-1951
    27.                                              ,1910-1911
    28.  Inaltarea Domnului-Ziua Eroilor.
    29.  Mosia Baraganu-Cernica
    30. Scoala din Domnita Maria,1911-1920


    31. Apartenenta administrativa a satului Domnita   Maria,la  inceputurile sale.

     32.Satul Domnita Maria,la 1906

     33. Scoala din Domnita Maria, 1920-1930



     34.Despre serviciile sanitare si veterinare in Domnita Maria














1.Plecand de la Dor Marunt a facut inconjurul Pamantului de peste doua ori pe la ecuator



 



 



Să nu vă surprindă această ştire. E reală şi se poate verifica, chiar de mi se va spune că, nu are o mare relevanţă din moment ce, şi alţi români au executat acest înconjur  chiar mult mai înainte. Este şi această constatare foarte adevărată. Dar acţiunea temerară a acestui cetăţean al Obştii noastre are ceva inedit totuşi:



Condiţiile în care a reuşit acest pelerin să parcurgă cei peste 91.000 kilometri şi scopul pentru care, pe orice vreme, pe orice zi de primăvară, vară, toamnă, sau ierni deosebit de geroase, cu viscole şi nămeţi.



De asemeni durata în timp şi insistenţa de a continua să-l înconjoare.



Despre condiţi, vă spunem de la început: Mersul pe jos reprezintă 85%, iar diferenţa pe bicicletă. Mai puţin pe bicicletă pentru că, nu prea a avut cum să pătrundă (până mai de curând) prin noroaiele ce depăşesc prin multe locuri cu mult copita calului în cele două sate Pelinu şi Înfrăţirea (Domniţa Maria) cum doresc cei mai bătrânei să-şi redobândească mumele satul lor.



Scopul, pentru care s-a luptat şi a reuşit această performanţă de care este mândru, să poată aprinde şi menţine vie flacăra speranţei, luminarea celor mai neprihănite suflete, a celor care trebuie să înveţe efectuarea primelor bastonaşe, primele „buchii” ale cărţii de citire, să afle a descifra cele mai complicate ecuaţii ce vor opune vieţii de ieri, viaţa de mâine, respectiv sufletele celor mai mici şcolari din clasele I-IV fie că au fost din satul Pelinu sau Înfrăţirea. Pentru acest scop a suportat cu stoicism, rafalele doborâtoare de vânt ori viscol ce se opun lui, în timp ce înaintează fie pe jos, fie cu „prietena” sa bicicleta în direcţia Nordului geografic, toamna şi iarna, s-au împins de la spate de vântul numit „Traistă goală” din vest, iar de nu, împins în dreapta de „Băltăreţ”.



Durata acestui lung ocol? Douăzeci şi unu de ani. Domnul învăţător Sandu Despa, pentru că în final el este eroul acestui pelerinaj, care a socotit cu precizie matematică, de câte ori a ocolit Pământul pe la Ecuator, ne mărturisea cu inima împietrită de durere, cât s-a luptat să menţină funcţionabile cele două şcoli între care zilnic a parcurs aceşti 12 kilometri, timp de 21 de ani. De zece ani face acest drum de la Dor Mărunt, în satul natal Înfrăţirea unde şcoala, vecină cu Sfânta Biserică, a fost ajutată mai mult ca sub o altă conducere de la nivelul comunei, cum a fost ajutată de cea de azi. A reuşit să găsească atâta înţelegere, pentru reparaţii, igienizări, împrejmuiri. Dar supărarea care i-a fost pricinuită de dispariţia în zilele din urmă a 15 m l de sârmă plasă din acest gard nou pe care-l făcuse în toamna acestui an, a fost mai mare decât cea pricinuită la despărţirea de casa părintească atunci când a vândut-o pentru a se muta în satul reşedinţă de comună. Pentru aceasta domnul învăţător nu a mai ocolit drumul ce duce spre Subredacţia ziarului nostru de a ne aduce la cunoştinţă acest mare rău făcut de răuvoitorii care au invadat satele noastre azi. Domnia sa a lansat şi un anunţ plin de durere, nevrând o publicitate în acest sens. Apelăm şi noi pe această cale alături de dânsul la organele competente, la oamenii satului, cu dragoste de această „candelă” nestinsă care i-a luminat pe cei mai mulţi dintre ei (şcoala) să denunţe pe aceşti „rătăciţi”. Domnul Sandu Despa crede şi speră că, va reuşi măcar odată să depăşească Ecuatorul, fiind sănătos tun până acum, şi drumul acesta, din care fiecare piatră i se fereşte din cale pentru că îl cunoaşte atât ziua cât şi noaptea, iar cei ce i-au povestit atâta supărare, vor readuce la loc, bunul furat şi-şi va cere spăşirea păcatului.



 





Dar iată că cel ce hotărăşte numărul zilelor noastre, nu suntem noi şi nu ne putem macar o clipă să amânăm clipa când trebuie să părăsim cele pământene.



Vestea prăbuşirii dar şi a ridicării la Dumnezeu în anul 2007, ne-a lasat consternaţi pe toţi cei ce l-am cunoscut şi i-am gustat fineţea umorului .



 Dumnezeu să-l odihnească în pace!



 



Marin Toma















            2.Satul Domnita Maria in 1940






In 1940,satul Domnita Maria facea parte din com.Plevna ,plasa Dragos voda,jud.Ialomita.Com.Plevna,


considerata unitate administrativa cu vechime din 1892,era formata din satele Domnita Maria,Valea Rusului


si Plevna,unde se afla  si sediul primariei.Din plasa Dragos voda mai faceau parte, la acea vreme,comunele


Albesti(cu vechime din 1904),Buesti(cu vechime din 1924),Crucea(cu vechime din 1908),Dragos voda(cu vechime din 1908),


Dragalina(cu vechime dinn 1927),Mihai Viteaza(cu vechime din 1860 sau1864),Marsilieni(unde erau satele Dalga mica si Marsilieni,


cu vechime din 1876),Poiana (cu vechime din 1864),Socoale,si Vlad Tepes(cu vechime din 1903).


In1940,com.Dor Marunt (compusa din satele Dor Marunt si Rainicu, cu vechime din 1882),facea parte din plasa Lehliu,alaturi de 


comunele Lupsanu,Radu Voda,Rasi(existent inainte de 1831),Rasvani,Pelinu si altele.


In1940,com.Plevna era cea mai maredin plasa Dragos voda ,ca numar de locuitori,avand iregistrata o populatie totala de 3880 de locuitori 


din care 2005 de sex masculin,1875,de sex feminin,dupa nationalitate 3850 romani,5unguri,1 german,altii 22,nedeclarati 2.Spre exp.Dragos voda avea 2672,Crucea 3264,Dragalina 3547,Vlad Tepes 2886,Poiana1518,Mihai Viteazul 1971,Socoale 1021 de locuitori.Daca va intereseaza,


 pentru comparatie,com.Dor Marunt avea 3532 de locuitori,com.Lehliu 2645 de locuitori,Lupsanu 1159,Pelinu 1119,Radu voda 2077 s.a.












         3.De unde au venit primii locuitori si satului Domnita Maria-Infratirea?






Tabelul din 1891,cu 57de nume "de oameni veniti din mai multe comune si judete,pentru a fi impropietariti


pe mosia Barganu-Cernica,fiind oameni saraci",document gasit de Constantin Bita in arhiva bisericii din satul nostru,arata ca


,in principal,oamenii au venit din satele Sabareni,Varteju,Lacul Turcullui,Balta Doamnei,Varbilau,Poppesti Dragomiresti,Marsilieni,


Fierbinti,Razvani,Buda Palanca s.a.


 


Satul Sabareni,atestat prima data in 1456,isi trage denumirea de la ciobanii care in jurul anului 1800 au venit cu oile din partea raului Sabar.Mai tarziu,


satul Sabareni s-a unit cu satul Popesti ,formand satul Sabareni,care pana in 1968 a fost comuna  ;dupa aceasta data a intrat in componenta com.Joita;


din 2004,prin reorganizarea com.Joita, se reinfiinteaza com.Sabareni,cu resedinta in satul Sabareni,jud.Giurgiu,fost jud.Vlasca.Actuala comuna are circa 


2528 de locuitori,suprafata de 2293 ha,923 de gospodarii,1 scoala,o gradinita,iar principalele activitati sunt agricultura,legumicultura,cresterea animalelor.






Satul Varteju face parte acum din orasul Magurele,jud.Ilfov iar inceputurile sale sunt datate in jurul anului 1750.In satul Varteju a fost descoperit un tezaur


dacic de monede din timpul lui Burebista.La 1890-1900,satul facea parte din com.Varteju-Nefliu,(nb. de aceea ,in vorbirea lor,unii batrani ai  nostri pronuntau  Nefliu numele localitatii raionale Lehliu)tinea de plasa Sabareni,aici functionau doua mori de apa,(pe raul Sabar),comuna avea circa1200 de locuitori,o scoala si doua biserici.






Satul Lacul Turcului,tine acum de com.Balta Doamnei,jud.Prahova.Candva,satul s-a numit si Stelian Popescu,dupa numele omului politic-ministru si director al ziarului Universul care era nascut aici.(n.b.noi nu am avut,lainceputuri, in sat, un locuitor, bun gospodar, cu numele Stelian Popescu?.Poate nu-i exclus sa fi avut legaturi de rudenie...).Pamanturile din Lacul Turcului-Balta Doamnei au apartinut familiilor domnesti(sotia lui Matei Basarab),care apoi a fost daruit Mitrpoliei Bucuresti.Dupa reforma agrara din 1864 a lui Al.I.Cuza si secularizarea averilor manastiresti,pamanturile au trecut la stat,iar in 1888 au fost incorporate Domeniului Coroanei si oferite lui Carol I.In1893,avea scoala primara,in 1906,o alta,inaugurata de Regele Carol I,Regina Elisabeta,Principele Ferdinand si Principesa Maria.Satenii erau clacasi,plateau dijma,si munceau pe Domeniile Coroanei.






Satul Buda-Palanca,tine acum de com.Rafov,jud.Prahova,era sat  de tarani clacasi,care plateau dijma,improprietariti in 1864,prin reforma agrara a lui AL.I Cuza,cu loc e casa si suprafete agricole mici.Intre 1880-1900,satele Buda si Palanca,cu 1096 locuitori,avea moara de malai si una de faina,o piua,o fabrica de spirt,o scoala din 1889,doua biserici si apartineau de plasa Campul,jud.Prahova.






Satul Varbilau,tinea acum de com .Varbilau,jud.Prahova si este resedinta de comuna.In 1893,satul singur era comuna,cu 1699 de locuitori,acum satul are 3800 de locuitori.






Satul Popesti-Dragomiresti,este actualmmente Dragomiresti -vale.,jud.Ilfov.La sfarsitul anului 1890,facea parte din plasa Snagov,jud.Ilfov.






Satul Glavacioc a facut parte din com.Stefan cel Mare,jud.Arges,comuna infiintata in 1881,asezat pe mosia Manastirii Glavacioc.Cu ocazia impropietaririlor din 1880-1881,familii de tineri insuratei au primit cate o,50ha,loc de casa si suprafete mici de pamant arabil.




















         4.De unde numele Domnita Maria ?






La o simpla cautare in enciclopedia informatica libera gasesti doar cateva fraze despre satul nostru Domnita Maria-Infratirea.


Este prezentat ca o localitate din jud.Calarasi,Muntenia,Romania.Drept atestare documentara este indicat anul 1890.Si ca,


 pana in 1948,s-a numit Domnita Maria.Infiintat sau construit intre 1885-1890,satul a ajuns la un maxim in 1965 cand avea circa 630


 de case si circa 2000 de locuitori.


Si ,cam atat.






De ce Domnita Maria?.






 Domnita Maria,ulterior Principesa Maria si apoi Regina Maria,s-a nascut in Marea Britanie,fiind fiica Mariei Alexandra(singura fiica


 a tarului Alexandru al II lea al Rusiei si a principesei Maria de Hesse a Germaniei)si a ducelui Alfred de Minburg (fiul reginei Victoria


 a Marii  Britanii).


 Logodna dintre printul Ferdinand (27 ani),mostenitorul tronului Romaniei si principesa Maria (16 ani) a fost in 1891 iar casatoria a avut loc


la 29 dec.1892 la Sinmmaringen,in Germania.Cuplul princiar a sosit la Bucuresti in februarie 1893.Cu aceasta ocazie,sotia primului ministru Bratianu


a strins o suma de bani , pe care Principesa Maria a rugat sa fie oferita unei societati de binefacere.Societatii i se daduse numele de Domnita Maria,evident  in onoare viitoarei Principese si functiona ,se pare din 1891(anul logodnei ,cand ea nu era decat Domnita nu Principesa)si avea ca scop sa sustina arta populara si implicit viata rurala.Casatoria a fost roditoare,famila avand sase copii:trei baieti,printre care viitorul rege Carol I(nascut la 15.oct.1893) si trei fete,printre care Maria,viitoarea regina a Yugoslaviei(nascuta la 06.ian.1900).Deci avem numele de Domnita Maria,al principesei si viitoare regine,al Societatii Domnita Maria,al Mariei,fiica familliei regaleFerdinand si Maria.


 Este clar ca, in semn de curtuazie,si pentru a-i capta bunavointa,famila regala Carol I si Elisabeta,dar si clasa politica,au dat numele de Domnita Maria unor obiective si actiuni publice.


 Asa a fost si cu satul nostru-Domnita Maria.


 Nu se putea da numele fiicei familiei princiare, Maria,pentru simplu fapt ca ea s-a nascut la opt ani dupa infiintarea (in 1892) a satului nostru.In jud.Ialomita,actual satul Malu ,sat infiintat in 1892,a purtat, la infiintare , numele de Principesa Maria.


Ce ar rezulta de aici?Ca satul nostru a primit numele pe timpul logodnei dintre Ferdinand si Maria,cand ea era doar Domnita ,deci a fost proiectat inca din,cel putin, 1891 si a primit consacrarea administrativa  in1892  iar sat.Malu, a fost infiintat in 1892 ,cand Maria era deja Principesa a Romaniei.


In 27.sept.1914,dupa peste 40 de ani de domnie,Regele Carol I a murit,fiind urmat la tron de Regele Ferdinand si Regina Maria.






In ce conditii a aparut satul Domnita Maria?






Ca multe sate din Campia Baraganului.


-extinderea marilor suprafete agricole reclama nevoia de forta de munca si deci constituirea de sate si catune.


-reforma agrara a lui Al.I.Cuza a determinat venirea de colonisti,improprietariti pe mosiile statului,foste mosii manastiresti ,secularizate de marele domnitor.Multi tarani nu primisera inca pamant dupa reforma din 1864,multe mosii nu au fost impartite,a functionat o anumita rezistenta fata de aplicarea ei,unii erau pusi in posesie in locurile cele mai neproductive,alte categotii de sateni au fost omisi din lege etc. determinand nemultumiri ,dezbateri inclusiv parlamentare si chiar rascoale in 1888.Cele mai multe asezari  din Baragan au fost intemeiate intre 1882-1892,odata si cu aplicarea legii insurateilor(proaspat casatoritilor)prin care au primit pamant multe familii tinere.(nu uitati ca satul nostru a fost intemeiat pe familii tinere,tabelele scolare gasite de Constantin Bita indicand familii fecunde ,cu multi copii).


 Ca urmare,Statul a incurajat colonizarea,a acordat vetre de sat,islazuri si terenuri agricole.In Bargan,dupa 1882-1892,se vorbeste despre sate noi ca Amara,Dragos Voda,Principesa Maria,Domnita Maria.Atentie,in anumite izvoare se vorbeste despre satul Model.Ar putea fi cel care oficial era numit Domnita Maria?Vom aprofunda acest lucru.Se infiintase,in aceasi perioada,satele Socoale(1893),Bogdana(1899),Radu Voda(1894),Nucetu(1910).


Deci,satul nostru are o origine comuna cu a multor alte sate din Campia Baraganului ialomitean.


In cursul vremii,unele sau consolidat iar altele,cum din pacate este si cazul satului nostru, au decazut.Dar satul nostru  are o istorie spectaculoasa  si noi trebuie 


sa o reconstituim ,ca un omagiu atat pentru inaintasii nostri dar si pentru urmasii nostri. 






















     5.   Biserica din satul Domnita Maria-Infratirea





Dupa cum stim deja,biserica din satul nostru a fost construita/definitivata intre 1924-1925. Demersurile oficiale si demararea lucrarilor au inceput cu mult mai devreme iar datele le stiti deja din consemnarile lui Constantin Bita.Este de evidentiat conseventa cu care strabunicii nostri au actionat pentru  a cladi biserica  pe care noi o vedem astazi  si care nu poate fi decat rezultatul unor profunde convingeri religioase crestin ortodoxe pe care le-a transmis si urmasilor. Pana la aceasta data,oamenii mergeau la biserica din Plevna,construita intre 1892-1893, sau, mai degraba, la cea din Valea Rusului,construita intre 1855-1856.












Alaturat,in satul Pelinu era Biserica Sf.Imparati,datata din 1875,considerata monument istoric din categoria arhitectura,aflata pe Lista Monumentelor Istorice din jud.Calarasi-2004. Din pacate,cladirea este acum   aproape in ruina.




Si,ca un fapt demn de amintit,pe Lista respectiva se afla mentionata crucea de hotar dintre satul Plevna si com.Lupsanu,situata pe aliniamentul satului Valea Rusului,datata din 1894.Descifrare istoriei aceste cruci sigur ne poate spune mai multe despre isoria satului nostru.De ce nu ar fi fost,spre exemplu,crucea de hotar nu cu com.Lupsanu ci chiar dintre satele Plevna-Valea Rusului cu Domnita Maria?." 






Modelul era dupa biserica din com.Mihai Viteazul;poate ca aici sa fi avut o influenta decisiva Ion Radulescu,originar din Mihai Viteazul si care,in 1903,era invatator in satul Domnita Maria.


Potrivit Anuarului Administratiei Casei Bisericii,al Protoeriei Ialomita(1909),Parohia Mihai Viteazul avea biserica parohiala Adormirea Maicii Domnului,paroh fiind preotul Popescu Dimitrie,absolvent de seminar inferior,numit aici in 1886.Avea 631 de familii si 2611 suflete.


Parohia Plevna,com .Plevna,cu biserica parohiala Sf.Voievozi,avea ca paroh pe preotul  Ilarion Fieraru,absolvent de seminar inferior,adus din satul Cotorca la 15.sept.1905.Biserica parohiala era din zid,cladita la 1892-1893 si reparata la 1899.Mai era o biserica Sf.Imparati si Sf.Dumitru,biserica filiala in Valea Rusului,care fusese ridicata la 1855-1856.Parohia avea 541 familii si 2166 suflete.


In anuarul din 1909,Parohia Dor Marunt figureaza cu  biserica parohiala  Sf.Nicolae, paroh fiind   preotul I.C.Popescu,absolvent de seminar superior,adus de la Leordeni-Ilfov la 19 mai 1908.Biserica din zid,a fost construita in 1879 iar parohia avea 361 de familii,cu 1475 suflete.


In 1923,se reorganizeaza Protoeria Ialomita si se infiinteaza Protoeria Calarasi care,printr altele avea in jurisdictia sa Parohia Dor Marunt-preot fiind Nicolae Giurca,Parohia Dragos Voda-preot I.D.Nicolescu,Parohia Lehliu-preot Barbu Stefanescu,Parohia Plevna-preot acelasi Ilarion Fieraru,absolvent intre timp de seminar superior,biserica cu 1878 enoriasi si filiala din satul Valea Rusului,cu 1537 enoriasi.


O scurta mentiune despre Parohia Lupsanu(la 1909),cu biserica Sf.Treime, construita in 1842 si reparata in 1892,preotul paroh fiind  Marin Vulpescu,numit la 1 feb.1881.Parohia avea 496 de familii,cu 3125 suflete.In Parohia Lupsanu s-a nascut la 9 feb.1856, Sofronie Vulpescu, viiitorul episcop al Ramnicului(1913).


Si o alta mentiune: la Biserica din satul Razvani Culcati,(cum se numea atunci actualul sat Razvani) au inceput lucrarile in 1912, iar ca antreprenor al constructiei a fost mesterul At.Marcoff,care s-a angajat sa o si picteze.Acesta este mentionat si in documentele noaste ca fiind unul din antreprenorii care au construit Biserica din satul Domnita Maria- Infratirea. 




 In evidentele statistice din 1969  ale Protoeriei Calarasi ,Parohia Domnita Maria, de fapt Parohia Infratirea este mentionata ca fiind de categoria a III a,cu un post de paron ,nimeni altul decat parintele Toma,cu 441 de familii si 1411 suflete.










                                                                                            I.V.                                 




        6.  O fila din istoria locurilor satului Domnita Maria


 


     Satul Domnita Maria nu o fost o localitate izolata iar masurile admistrativ-teritoriale au determinat intergrarea sa in viata comunitatii rurale a jud.Ialomita.Nici nu  se putea altfel,masurile de organizare si conducere a societatii romanesti a acelor vremi,rasfrangandu-se si asupra sa. Viata satului  a fost influentata de organizarea impusa de autoritati ,de factorii economici si conditiile sociale locale. Stim ca a luat fiinta in mod oficial in 1892,dar demesurile si decizia fusesera luate mult mai devreme.Poate ca la fondarea satului nostru a fost nevoie de implicarea decizionala a lui Alex.Fochide,C.Popescu,I.I.Aroon,sau D.Catargi,care au ocupat succesiv,intre1890-1892,functia de prefect in jud.Ialomita sau a lui Alex.Fochide si Nae Pribegeanu ,care intre 1889-1894,au fost ,in perioade diferite,presedinti ai Consiliului judetean Ialomita.


    In continuare vom rasfoi impreuna o fila din istoria locala a anilor 1904-1906.


    In 1906,prefect al judetului Ialomita era Alex.I.Badulescu iar Alex.Ghica era presedinte al Consiliului judetean Ialomita.


    In1906,asa cum am aratat in alt articol,Domnita Maria facea parte din com.Plevna,Plasa Lehliu.Cu putin timp inainte,in 1896, noul sat ,denunit catun in documentele vremii, se afla tot  in compunerea  com.Plevna impreuna cu satul Plevna si catunele Valea Rusului si Hoinari,dar tinea de Plasa Borcea,cu sediul la Calarasi.


    La acea vreme,in cadrul Companiei de Jandarmi Ialomita,functiona Sectia Lehliu,cu un efectiv de sase jandarmi si un cal, iar printre cele 12 posturi rurale de jandarmi se afla si postul din com.Plevna.


   Din punct de vedere sanitar,com Plevna era arondata la Circumscriptia Lehliu,cu resedinta in com.Lehliu,unde se afla un singur medic,dr.I.Catargiu.Iosif Cocis si  Sofea R.N. Zamfir erau agent sanitar si respectiv moasa, responsabili pentru com.Plevna ,com Vlad Tepes si com.Mihai Viteazu ;Zoe Patriceanu era moasa pentru comunele Dor Marunt,Lehliu si Lupsanu.Spitale erau la Calarasi,Urziceni ,Slobozia si Tandarei dar functionau in judet si 30 de infirmerii printre care si la Lehliu(6 paturi)si Mihai Viteazu(4paturi).


    Sanitar-veterinar,com.Plevna era arondata la Circumscriptia I,cu resedinta la Calarasi.Printre  crescatorii  importanti de animale din partea locului este amintit Anton Enescu,care avea in com.Plevna,in 1906,"un tamaslac de vite de rasa ialomitene".


   Serviciul tehnic judetean de intretinerea drumurilor(condus in 1897 de ing.Gr.Lehliu-asupra familiei Lehliu voi reveni ) cuprinde com.Plevna ca fiind arondata Circumscriptiei Lehliu,cu resedinta in com.Lehliu.


   Ca organizare fiscala,com.Plevna apartinea de Circumscriptia VI,cu resedinta in com.Lehliu,condusa de P.Constantinescu iar Pavel I.Mihailescu era perceptor.


   Judecatoria ocolului Calarasi avea in jurisdictie si com.Plevna,judecator fiind I.Manescu;com.Dor Marunt era arondata Judecatoriei ocolului Slobozia iar com.Lehliu apartinea de Judecatoria ocolului Urziceni.Penitenciar era numai la Calarasi.


   In 1891 exista Regimentul 5 Ialomita nr.23 ,cu patru companii;una avea sediul in com.Lehliu,condusa de lt.I.Munteanu,unde era arondata si com.Plevna.In 1893,Regimentul 5 de calarasi se muta in orasul Calarasi.


  Reteaua judeteana  de posta rurala cuprindea si Circumscriptia IVdin care facea parte si com.Plevna.In 1906,cursa postala se facea luni,miercuri si vineri,plecand din com.Vlad Tepes la ora 8 dimineata si trecea prin com.Plevna.Primaria Plevna avea instalat un post telefonic.


 La 14.04.1904,in com.Plevna s-a infiintat Banca Fratia,cu 27.000lei capital;Consiliul de Administratie al bancii era compus din preotul Ilarion Fierea,presedinte,Leonida Popa Dimitriu,Stan Ion,I.Draganescu,Marin Constantinescu si G.Raileanu-membri iar cenzori si supleanti erau N.Georgescu(propietarul mosiei Draghiceasca din Dor Marunt),I.Crisbaseanu,Andrei Papelea,I.Gavrila,M.R.Ionescu,N.N.Filipescu.


In com.Dor Marunt era,in1904,Banca Dorul,capital 5741 lei,Consiliul de Administratie fiind compus din Alecu Radulescu,presedinte,Necula Stanciu,Neagu Grigore,Stan Mihailescu,Scarlat Ionescu si Lazar Pantecan-membri iar cenzori,supleanti erau D.Popescu Iov,Stoica Pantecan,Marin Popescu,V.Mihaila,V.Constantinescu si D.Brezoiescu.In com.Lehliu,la 1904, a functionat Banca 'Soimul si Indepedenta'.


Ca mosii,in 1906,semnificativ pentru satul nostru si satele vecine este de amintit,mosia Faurei,intinsa si pe com.Plevna,in suprafata de 4400ha,arendata lui Anton Enescu,pe timp de la 1901-1913,cu arenda anuala de 122.530 lei.Aceasta mosie a fost propietatea Manastirii Cotroceni.Mosia Dor Marunt,din com.Dor Marunt,era in propietatea Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti,avea 3000 ha pentru cultura,250 ha pentu islaz si 40 ha pentu balta.


Printre propietarii mari de pamanturi din judet erau;  Maria si Ionel Camarasescu,cu mosii in Bordusani,Copuzu/Crasani,Dalga de apx.60.000ha,pamant arabil in camp,15.000 ha pamant in balta,1535 ha padure,N.Georgescu,propietarul mosiei  Draghiceasca,com Dor Marunt,cu 300 ha pamant arabil in camp si 20 ha islaz ,Mincov M.propietar de mosie in Dalga mica/com.Marsilieini,cu 208 ha,pamant arabil,Negroponte Ulise,propietarul mosiei Lehliu din com.Lehliu ,cu 3400ha pamant arabil,250 ha islaz,200 ha padure,Negreanu D.,propietarul mosiei Valea Rusului,com.Plevna,mosie cunoscuta pana in zilele noastre, de catre locuitorii satului Domnita Maria-Infratirea, cu numele de mosia "negreanca",cu o suprafata de 1000 ha pamant arabil,Anastase Niculescu,propietarul mosiei Sighireanu,cu 2900 de ha,pamant arabil,100 ha islaz si 1ha padure,Oscar C. Niculescu,propietarul mosiei Martol,com.Plevna ,cu 1970 ha,pamant arabil si 30 ha islaz,Perlea G(se pare ascendent al lui Ionel Perlea),propietar de mosie in com.Plevna,satul Valea Rusului,cu 1980 ha pamant arabil si 20 ha islaz,I.Peteu,propietarul mosiei din sat.Valea Rusului,comPlevna ,cu 1970 ha pamant arabil si 30 ha islaz,I.Titei,propietar de mosie in sat.Dalga mica/com.Marsilieni,cu 162 ha pamant arabil.


Arendasi in zona noastra,la 1900-1906,au fost ,printre altii,Apostol D.-arendasul mosiei Dor Marunt,care apartinea Eforiei Spitalelor civile din Bucuresti,Enescu Anton,arendas al mosilor statului din com.Ulmu si Faurei-Plevna,Hangiopol Irene,arendasul mosiei Martol din sat.Valea Rusului,propietar Oscar C.Nicolescu,Haracopol Gherase-arendas mosia Dalga mica/com.Marsilieni,Carandino Cristina-arendasa pe  mosia din sat.Valea Rusului,care apartinea lui I.I.Peteu,Radulescu A.-arendas al mosiei Draghiceasca,com.Dor Marunt,care apartinea propietarului N.Georgescu.


 


           Cu bine,si,oriunde sunteti,


            ganditi-va la satul nostru.


                  V.I. 


 


   


   








         




          7.     BAAP-1828





Aceasta este inscriptia care se observa si astazi la partea superioara a putului de piatra ,situat in marginea satului Domnita Maria-Infratirea,pe drumul de pamant spre satul Radu-voda.


Ce ar putea  reprezenta ?


Cifrele,poate, anul de constructie al putului iar literele majuscule, chiar constructorul sau finantatorul.Sau cifrele,un eveniment important,istoric,iar literele majuscule,participantii.Sa le luam pe rand...


1.


Cum bine stim din istoria orala locala,fantana se numea" putul calugarilor "si ar fi fost infiintata  de o comunitate de calugari care au trait odinioara pe aceste locuri situate "la padure".Erau cu siguranta crestini ortodocsi,dovada crucile care au mai existat pana recent,dar de ce manastire apartineau?Faceau misionarism ,desfasurau o activitate de contrapondere a bisericii romanesti la religia musulmana adusa de Imperiul Otoman in satele din Dobrogea si de la  sudul Dunarii ?Intrucat ne aflam in timpul razboielor ruso-turce unde acesta parte de Valahie a fost teatrul de confruntare dintre cele doua mari puteri, Imperiul Rus si cel Otoman.  Daca anul 1828 este anul constructiei atunci literele BCCA sunt in alfabetul chirilic.Alfabetul chirilic a fost folosit  in scrierea romana incepand cu sec.IX si pana la 1860;intai I.H.Radulescu,la 1828,a simplificat scrierea chirilica si a adaptat-o la pronuntia romaneasca iar pana la 1844 s-au realizat forme tranzitorii de alfabete care au inlocuit literele chirilice cu literele latine.Abia in 1860,pe timpul lui A.I.Cuza, se realizeaza oficializarea limbii romane si a alfabetului latin.Merita aprofundat acest detaliu al inscriptiei pentru ca ne va arata lucruri importante despre  primele asezari din satul nostru.


Cea mai plauzibila ipoteza ,pana la gasirea de izvoare scrise,este totusi cea legata de existenta calugarilor.Misiunea lor putea fi legata si de apararea ortodoxiei dar si determinata de necesitati economice, de sustinere materiala a manastirilor de care apartineau.Pamantul era principala sursa de venituri a bisericii iar statul acorda manastirilor  parte din mosiile sale pentru ca acestea sa se poata intretina.


Conform organizarii in epoca,zona noastra se afla sub jurisdictia bisericeasca a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei.In anul 1828,era condusa de Mitropolitul  Grigore.al IVlea Dascalul,canonizat de Biserica Ortodoxa Romana.Mosia pe care s-a format satul nostru ,dupa cum stim deja, s-a numit Baraganu-Cenica,si este posibil ca acesti calugari sa fi apartinut de Manastirea Cernica.La 1828,de fapt intre1815-1850,staret al Manastirii Cernica era parintele Calinic


cel Sfant,devenit ulterior episcop de Ramnic,intre1851-1868.Parintele Calinic a ridicat biserica din satul Buesti,intre 1830-1843,a zidit aici case de piatra si grajduri pentru adapostirea paznicilor si a vitelor care erau ale Manastirii Cernica."A arat pamantul,a semanat padure de salcami in mijlocul campului,incat se mira lumea de o astfel de lucrare", se spune in "Viata si faptele Sf.Ierarh Calinin de la Cernica".Cand a devenit staret"biserica (n.a.Manastirea Cernica)avea doar o teleguta cu un bou cu care umbla un calugar  pe ulitele Bucurestilor pentru a aduna danii de la credinciosi..".Apoi Manastirea Cernica a prosperat,si-a refacut economia astfel ca,pe langa biserica din Buesti a, ridicat pe cea din satul Sohatu,a ajutat Manastirile Pasarea,Ghidiu,Poiana Marului si alte asezaminte bisericesti satesti.Este posibil ca priceperea si buna administrare impuse de staretul Calinin sa fi determinat infiintarea schitului de calugari din satul nostru.In afara de  putul amintit si crucile  vechi,de pe urma calugarilor a ramas(n.a.acum numai in memoria colectiva )si padurea,cunoscuta ca padurea calugarilor.


2.


Un eveniment semnificativ care cred ca a marcat istoria locului este razboiul ruso-turc din 1828-1829.De fapt,acesta este al IX lea dintr-un sir de razboaie dintre Imperiul Rus si Imperiul Otoman,incepute in 1568 si terminate in 1918,ca parte a Primului Razboi Mondial. Confruntarile s-au purtat in mare masura si pe teritoriul jud.Calarasi.In 1791 au avut loc luptele de la Ulmu-Faurei,in urma carora turcii au fost infranti si alungati peste Dunare,unde se aflau in gaznizoana Silistra;din nou la Ulmu-Faurei(1806)si Obilesti(1807),turcii sunt infranti de catre trupele rusesti.Razboiul din 1828 aduce nu numai trupele rusesti si ocuparea Tarilor Romane ci si cea mai groaznica epidemie a vremii,ciuma,izbucnita in mai 1828 la Bucuresti si extinsa rapid in alte sate  si orase.In sept.1828 a inceput asediul Silistrei iar orasul Calarasi a devenit sediul important al trupelor rusesti.Acum a aparut ciuma si in Calarasi si evident in zonele adiacente,murind zilnic sute de soldati rusi si locuitori romani.Autoritatile militare ruse indeosebi dar si cele autohtone au fost nevoite sa ia masuri pentru contracararea si limitarea epidemiei infiintand carantine dar si puncte destinate controlului si blocarii circulatiei calatorilor pentru a preveni extinderea .Sa fi aparut putul si asezarea calugarilor din ratiuni de combatere a ciumei,mai ales ca anul indicat pe colacul de piatra este chiar anul razboiului si al ciumei-1828?


Razboiul se termina in 1829,Tarile Romane intra sub controlul Imperiului Rus,iar administratia rusa, condusa de gen.Pavel Kiselef ,incepe sa redacteze Regulamentul Organic,promulgat in 1831-1832,care a marcat modernizarea institutionala si primul lor sistem comun de guvernare.


 


Deci sunt doua ipoteze privind construitea putului/existenta calugarilor.Repet ,numai izvoarele scrise ne vor lamuri deplin.De aceea merita sa continuam iar contributia fiecaruia, interesat si legat de aceste locuri, este indispensabila.


       Cu bine,oriunde sunteti!


                     V.I. 

























            8.   C




arti si harti semnificative pentru istoria locurilor noastre






Date interesante privind istoria veche a judetului Ialomita si a judetelor invecinate se regasesc in lucrarea "Memoire historigue et geografigue sur la Valahie",din 1778,autor Theodor Wilhem Bauer.


Autorul cartii a fost general de origine germana/austriaca,a servit in armata rusa si a participat direct la razboiul ruso-turc din 1768-1774,perioada  cand a realizat ,la cererea Statului Major Rus, cartografia teritoriului Principatelor Romane.Informatiile despre Valahia au fost adunate in cartea mentionata ;numai harta Moldovei a fost publicata in 1781 la Amsterdam,in 300 de exemplare,nu si cea a Valahiei care ne-ar fi ajutat astazi foarte mult in rescrierea originii satului Domnita Maria-Infratirea.


Cartea ne arata existenta unor localitati in anul intocmirii,1778, dar existenta lor poate cobora lesne mai adanc in timp.Generalul Bauer consemneaza faptul ca Valahia era impartita in districte printre care districtele Ramnicu Sarat(ortografia Slam Ribnik),Buzau(Buseo),Ialomita(Ialowitza),Prahova(Prachowa),Ilfov(Ilfow),Vlasca(Wlaska)s.a.Pentru istoria locala ne intereseaza datele despre districtul Ialomita(Ialowitza) si districtul Ilfov(Ilfow).Si veti vedea de ce...!


Potrivit generalului Bauer districtul Ialomita se invecina ,la est cu Raiaua Braila si fluviul Dunarea,la sud cu fluviul Dunarea,la vest cu districtul Secujeni si  districtul Buzau.Printre localitatille enumerate  ,apropiate de zona noastra sunt Orezu(Oresci),Dalga(Dylga),Rasi(Rash),Slobozia(Slobosia),Calarasi(Kalarasch)s.a.


Nu sunt referiri de nici un fel despre Lehliu,Dor Marunt,Plevna.


Districtul Ilfov(Ilfow)este prezentat ca avand la est districtul Ialomita,la sud fluviul Dunarea,la vest cu districtul Vlasca,la nord cu districtul Prahova.Printre localitatile mentionate de generalul Bauer sunt satele Ciocanesti(Tzokaneschti),Ulmu,Faurei,Obilesti(Obileschti)s.a.


Ce este foarte important?


La districtul Ilfov gasim enumerat sec,fara alte precizari,"Skit ou Kalugora,chapelle avec guelgue habitatiens",ceea ce ar insema ca se  refera la un schit de calugari,cu o capela si cativa locuitori.Alt schit de calugari nu mai este consemnat in toata lucrarea la districtul Ilfov si nici la districtul Ialomita.


Poate fi schitul originar,embrionar din istoria veche a satului Domnita Maria-Infratirea?


Nu.Dupa datele lasate de generalul Bauer intrucat il plaseaza in districtul Ilfov.Pacat ca nu ne-a lasat tiparita si harta Valahie ,astfel acum am fi stiut despre localizarea exacta a schitului.La 1881,cum am scris in alt articol,la peste 100 de ani dupa cartea generalului Bauer,pe harta "Romania si Tarile vecine danubiene de la Pesta pana la Odesa",compusa de ing.I.V.Massaloup,revazuta si completata de A.Gorjean,gasim clar,cartografiat cu insemnul destinat satelor si catunelor punctul "Calugarii"."Calugarii",potrivit hartii completata de A.Gorjean,se invecineau la est cu satul Lupsanu,la sud cu satul Valea Rusului(n.b.nu este mentionat satul Plevna),la nord satele Lehliu(ortografiat Nefliu),Dor Marunt9(ortografiat Dorumaruntu),Bogdana,iar la est este o localitate mai indepartata,cu numele de Crutu(nb.nu am identificat corespondentul actual).Curios,"Calugarii' poarta pe harta semnul satelor sau catunelor,si nu cel care indica o manastire sau biserica.Deci 'Calugarii"nostri au fost ,mai degraba,o asezare cu destinatie economica ,lucrativa.Dupa harta lui A.Gorjean,linia de demarcatie intre districtele Ialomita si Ilfov ,de la nord la sud ,,in zona noastra,era situata intre satele Lupsanu, Ulmu,Faurei,pe de o parte ,care apartineau Ialomitei si Frasinet,Silistea,s.a.,pe de alta parte  care apartineau de Ilfov.


Deci,la 1881,in harta lui A.Gorjean,satul "Calugarii", erau cu certitudine "Calugarii "nostri din sat,dar nu avem siguranta ca despre ei consemna ,la 1778,si generalul Bauer.Decat daca generalul Bauer a plasat eronat" Skit au Kolugora"in districtul Ilfov si nu Ialomita,mai ales ca linia de separare este foarte aproape de fostul schit,adica de satul Lupsanu.Daca ar fi o eroare, atunci am fi putut spune ca la 1778,"Skitul "mentionat de generalul Bauer reprezinta satul sau catunul "Calugarii" din 1881 din harta A.Gorjean.Ar fi covarsitor de important.O alta certitudine este faptul ca satul ori catunul "Calugarii"a aparut intre 1778 si 1881.Alta certitudine  este legata de faptul ca  pe piatra de pe putul calugarilor este inscris anul 1828.


Hotarat, trebuie sa continuam cercetarea noastra ,cu perseverenta,obiectivitate si veneratie fata de istoria locurilor noastre .


                       Cu bine tuturor,oriunde sunteti, si nu uitati de satul natal.


                                              V.I.












           9.Domnita Maria comuna?


 


Se pare ca da.


In fondul arhivistic destinat Preturii Plasii Lehliu(1902-1950),intocmit de Arhivele Statului,jud.Calarasi,la 29.07.2011,Domnita Maria este consemnata in mai multe locuri,unde se fac referiri la:


-Bugetul general al administratiei comunale-com.Domnita Maria,intre 1935-1936,document care contine 18 file;


-Bugetul de venituri si cheltuieli al com.Domnita Maria,intre 1936-1937,document care contine 20 file;


-Ordine circulare,instructiuni, corespondenta cu prefectura Ialomita si primarii privind probleme financiare etc.;inventare de avere mobila si imobila a comunelor Dor Marunt,,Domnita Maria,Axintele,Nucetu,Lupsanu,Radu Voda,Rasi,Crasani,Artari din 1936,care contine 278 file,


-Ordine circulare,instructiuni, corespondenta cu prefectura Ialomita si primarii privind probleme financiare etc.;inventare de avere mobila si imobila a comunelor Frumusica,Domnita Maria,Dor Marunt,Copuzu,Sapunari,Nucetu,Stefanesti,Artari,Crasani,Salcioara,Radu Voda,din 1938,care contine 242 file;


Ce concluzie tragem?


Ca intre 1935-1938



 



Domnita Maria a fost comuna.Cu primarie,cu post de jandarmi,cu primar etc.Intre 1936-1938,conform acestor documente,dar s-ar parea ca a fost intre 1935-1940. In 1940, stim, in mod sigur,ca facea parte din com.Plevna ,Plasa Dragos Voda.Acest interval de timp,1935-1940, merita cercetat si relevat,el fiind,din cate se pare, pentru perioada interbelica,varful de dezvoltare economica  si afirmare administrativa a satului nostru."


 


   Cu bine,si,oriunde sunteti,nu uitati de satul vostru din Campia Baraganului.


         V.I.












Domnita Maria comuna?


       -continuare-


 


 


In conformitate cu Constitutia din 1923 si cu Legea de unificare administrativa 95/13.iunie 1925,teritoriul Romaniei a fost impartit in 71 de judete,489 plasi si 8879 comune.Legea respectiva a urmarit descentralizarea aministrativa,mergand masiv pe transformarea satelor in comune indeosebi in vechiul regat.Ulterior au aparut schimbari,la nivel de plasi si comune cu potential economic  mai modest,judetele ramanind nemodificate.In continuare in zona noastra a fiintat judetul Ialomita care,intre 1925-1938, avea sediul la Calarasi si era compus din plasele Calarasi,Lehliu,Slobozia,Tandarei si Urziceni;ulterior ,s-au mai infiintat plasele Cazanesti,Fetesti si Dragos Voda.Aparuta in 1935,plasa Dragos Voda a preluat comune de la plasa Calarasi si plasa Lehliu.Din datele gasite in fondul arhivistic al Preturii plasei Lehliu stim exact ca Domnita Maria era comuna, facea parte din aceasta plasa,ultimile documente care sunt mentionate in pachetul  respectiv despre localitatea noastra datand din  1938.Stim,mai apoi,ca in 1940, Domnita Maria a revenit la statutul de sat, a fost reintegrat in com.Plevna si arondat acum la plasa Dragos Voda.


 Ce s-a intimplat intre 1938-1940?


Nu stim ,dar putem gasi raspuns cautand in continuare in arhive.Potrivit Listei fondurilor si colectiilor  date la cercetare,detinute de Directia judeteana a Arhivelor Nationale Calarasi se gaseste fondul arhivistic referitor la Pretura plasii Dragos  Voda,pentru anii 1934-1950,721 file,unde in mod sigur sunt date si despre Domnita Maria si oamenii sai.Oricum,conform Constitutiei din 1938,prin Legea din 14 august 1938,are loc o noua organizare administrativa si a fost  infiintate tinuturile,care grupau mai multe judete.Judetul Ialomita facea parte din Tinutul Marii,alaturi de jud.Constanta,jud.Caliacra si jud.Durostor.Cele doua  ultime judete proveneau din Cadrilater,Bulgaria si au facut parte din  Romania intre 1913-1940.


Deci ,in 1938-1940,adresa strabunicilor nostri ar fi putut sa fie:sat.Domnita Maria,com.Plevna,jud.Ialomita,Tinutul Marii.Intre 1934-1938,adresa ar fi putut fi :com.Domnita Maria,plasa Lehliu,jud.Ialomita.


Si pentru ca am vorbit de Cadrilater ,cu cele doua judete Caliacra(31 comune,254 sate si catune,cu resedinta la Bazargic/Dobrici) si Durostor(42 comune,133 sate si catune,cu resedinta la Silistra),sa mentionam doua lucruri pentru cercetarea noastra despre sat:


-intre 1914-1916,prefectul judetului Durostor,reconfirmat in functie prin decretul regal nr.1540/03.04.1914, a fost Ion Camarasescu(n.1882-d.1950),licentiat in drept la Paris, mare propietar de teren agricol,care a detinut si mosia Dalga,mosie limitrofa cu satul Domnita Maria,iar numele si renumele propietarului au ramas pana astazi;dupa 1918a intrat in politica si a  devinit ministru de interne(1921-1922) in guvernul Take Ionescu si deputat  in trei legislaturi.Si ,ca un amanunt,in guvernul Take Ionescu,facea parte si Stelian Popescu,ministrul justitiei,despre care stim ca era nascut in satul Lacul Turcului de unde venisera ,nu cu mult timp in urma,locuitori ai noului sat Domnita Maria. 


-batranul Spulber,a locuit o vreme in Cadrilater ,unde a ajuns in contextul politicii de colonizare a zonei intreprinse de statul roman;om gospodar,harnic,a facut case si avere pe malul bulgaresc al Dunarii,era stiutor de carte,a fost chiar secretarul unei primarii din Oltenia natala si s-a stabilit apoi,in perioada interbelica, in satul nostru .


 


  Cu bine,si,oriunde va gasiti, nu uitati de satul vostru,


             V.I.




















           10.  Familia Lehliu- boieri in partile ialomitene





Nu se cunoaste originea acestei familii dar apare pe la mijocul sec.18 .


Paharnicul Enache Lehliu,care traia dupa 1750,s-a casatorit cu Ilinca,fata logofatului Ctin Candescu.Intre 1784-1785 si apoi, este mare paharnic la curtile unor domni fanarioti( demnitatea sau rangul de mare paharnic avea la inceput atributii insemnate,de a turna de baut si a gusta vinul principelui;apoi era printre boierii din divan ,iar mai tarziu rolul sau decade,pana la cel de comandant al rosiilor de tara).Din casatoria sa au rezultat doi copii:


-Marghioala,maritata cu Rosetti  si 


-Gheorghe Lehliu ,fost mare paharnic.


Gheorghe Lehliu s-a casatorit cu o Druganeasca9n.a.se pare ca era fiica adoptivaa mosierului Stefan Alexeanu) si a avut urmatorii copii:


-Maria,sotia paharnicului Slatineanu;


-Gheorghe,insurat cu o Budisteanca,


-Dumitru ,casatorit cu Maria Anton,de la carea avut doi baieti:Costica Lehliu,inginer,casatorit cu Ana Munteanu,mort in 1897 si Grigore Lehliu,inginer,casatorit cu o Sibicenu,cu care a  avut un fiu-Constantin. 


Datele de mai sus ,despre familia Lehliu, rezulta din cartea lui Octav-George Lecca, "Familiile boieresti romane",pag.387,Editura Libra.


Potrivit unor alte izvoare,Gheorghe Lehliu s-a nascut in 1771 la Bucuresti,a fost casatorit cu Sultana,fiica adoptiva a marelui stolnic si fost ispravnic al jud.Ialomita(1781) Stefan Alexeanu,a devenit propietar al unor  mosii ialomitene,la Alexeni si Andrasesti.Fiul sau ,tot Gheorghe,a fost,contopist,pitar,serdar,paharnic.Celalalt fiu al lui Gheorghe Lehliu senior ,Dimitrie/Dumitru ajunge serdar si deputat.Fiica lui Gheorghe Lehlliu,Maria,s-a casatorit cu Barbu Slatineanu,originar din Oltenia,care astfel s-a stabilit in jud.Ialomita si,din casatorie a devenit proprietar al unei parti din mosia Alexeni si a ocupat diferite functii in administratia acestui judet precum  cea de pitar(un rang inferior,initial desemna pe cel care se ocupa de painea domnitorului),serdar,paharnic.Barbu Slatineanu a fost si consilier la Curtea de Casatie.Din casatoria Mariei Lehliu cu Barbu Slatineanu au rezultat trei fete;Elena Filitti,Pulcheria Mosco si Ana Berindey .Ana Lehliu Slatineanu a devenit Berindey prin  casatoria cu Dimitrie Berindey(n.1831-d.1883),fost ministru de lucrari publice in guvernul Ion Ghica,intre1870-1871,au avut trei copii:Ioan Berindey,arhitect,Maria Sutzu si Ana Florescu. In "Catagrafia oficiala de toti boierii Tarii Romanesti la 1829",pentru judetul Ialomita,este mentionat si Gheorghe Lehliu,tatal,"nascut la Bucuresti,58 ani,stolnic,sade in Bucuresti,stare proasta".


In conformitate cu partea a doua a Regulamentului Organic privind constituirea Adunarii Obstesti  a tarii,la 03 noiembrie 1831 au avut loc primele alegeri din jud.Ialomita.Acestea s-au desfasurat la Urziceni,sub presedentia ocarmuitorului Iordache Arion,avand drept la vot 12 dintre locuitorii de vaza ai judetului Ialomita. Este ales ca deputat,stolnicul( dregatorie cu atributia de a ingriji bucataria ,gustand ,pentru siguranta, bucatele domnitorului) Gheorghe Lehliu.Potrivit jurnalului pentru alegerea deputatului,publicat de prof.dr.Stefan Grigorescu,in revista Helis,nr.8,2009,"astazi,la 13 noembrie leat 1831,alegatorii judetului Ialomita adunandu-se presustvia otcarmuirei in numar de doisprezece,incredintati din chemarea pe anume supt intaia sedere a dlui Biv vel caminar Iordache Arion,alegand prin sorti pe dl Biv vel stolnic Gheorghe Lehliu,asupra caruia s-au adunat cele mai multe glasuri,l-au numit deputat al acestui judet,si spre incrdintare i s-au dat aceasta".Era in acelasi timp si presedinte al Tribunalului judetean Ialomita,judet cu resedinta in Urziceni si a primit derogare de la Sfatul Administrativ,care a stabilit ca "numai din ocarmuitori nu iarta vremea a se alege deputati",asa ca Gheorghe Lehliu a fost ales deputat dar si-a pastrat si postul de presedinte al tribunalului,potrivit "Istoria orasului Calarasi,de la origini si pana in anul 1852"de dr.Samarian Gh.Pompei. Pe la 1833, in urma razboiului ruso-turc de la 1828, cand rusii au impus stabilirea la Calarasi a resedintei jud.Ialomita,il regasim pe stolnicul Gheorghe Lehliu   preocupat de aceasta problema ,scop in care a trimis de la Urziceni pe boierul judecator Alecu Palade sa inchirieze localul potrivit pentru judecatorie si locuintele judecatorilor.La 10 iunie 1836 se numeste presedinte al Tribunalului comisul(dregatorie cu atributia de a avea grija ceremoniilor domnesti)Iordache Slatineanu,in locul lui Gheorghe Lehliu,decedat.La 1848,Tribunalul Ialomita era compus din Iordache Slatineanu,serdarul Teodor Arion(dregatorie care insemna initial  seful suprem al cavaleriei,ulterior,pe timpul fanariotilor,ajungand doar la rangul de boier de mana a treia) si serdarul Dimitrie/Dumitru Lehliu.In 1848,D.Lehliu a fost ales  deputat al judetului Ialomita.


La 17 martie 1897 mai regasim in functii publice din jud.Ialomita pe Grigore Lehliu,inginer,seful serviciului tehnic ,serviciu care se ocupa de intretinerea drumurilor si soselelor.


Nu stim ce s-a petrecut cu familia Lehliu.A decazut poate intre1848-1900.Fiul lui Dumitru/Dimitrie Lehliu,Costica a murit in 1897 iar despre Constantin, fiul lui Grigore Lehliu nu stim nimic.Stim ca,in jurul anilor 1900,Ulysses Negroponte era proprietar al mosiei Lehliu,cu 4300 ha arabil,250 ha islaz,200 ha padure si 8ha helesteu.


Familia Lehliu a fost totusi o familie renumita de boieri din Valahia.In ultima parte,barbati din familie care sa fi urmat traditia ocupatiilor politico-administrative nu prea au mai fost;fiul Gheorghe nu a avut copii,Maria a avut numai fete iar baietii lui Dumitru au fost ingineri. Este posibil totusi ca numele localitatii Lehliu sa fie  leagat  de cel al familiei de boieri Lehliu. Intre 1898-1902,com.Lehliu,din plasa Campul,jud.Ialomita era compusa din mosia Sapunari sau Odaia-Protopopului,mosie a statului(3500 ha) si mosia Lehliu,mosie particulara(4300ha).Statia de drum de fier Lehliu,cum era consemnata in documentele vremii,pe ruta Bucuresti-Ciulnita ,era la 5 km sud-est de satul Lehliu.


Poate sunteti contrariati ca am scris despre com.Lehliu.Dar,trebuie sa recunoasteti ca satul Domnita Maria-Infratirea a fost legat administrativ  si nu numai de aceasta localitate.A fost resedinta de plasa, cand Domnita Maria a tinut de plasa Lehliu,resedinta de raion ,cand ,dupa 1950,satul Infratirea ,component al com.Dor Marunt,tinea de raionul Lehliu:dar oamenii din sat aveau interese,mergeau la targ,la spital, la comisariat pentru probleme militare,la judecatorie,la scoala-liceu etc.in Lehliu.Cati nu bateau drumul satesc de la Domnita Maria-Infratirea pana la gara Sighireanu-Dor Marunt pentru a lua trenul la Lehliu?


       Cu bine ,si,oriunde va aflati,nu uitati de satul natal,


                           V.I.














   11.      Mosia Barganul- Cernica,leaganul satului Domnita Maria





    La 1893, mosia Baraganu era o mosie nelocuita a statului,in plasa Borcea,fosta pendinte de Manastirea Cernica,cu o suprafata de 900 ha arabile,din care 20 ha padure si era arendata pe perioada 1883-1893,cu suma de 15.ooo lei .Valea Baraganului,pe care se afla si mosia Baraganu, se intindea de langa satul Faurei,com.Ulmu si tinea pana la satul Valea Mare,devenit alaturi de Valea Rusului com.Plevna.Cred ca va aduceti aminte ca in terminologia locala se utiliza si numele de Valea Mare pentru a denumi localitatea Plevna si a o deosebi de satul Valea Rusului. Com.Lupsanu(Lupseni in ortografia timpului)facea parte atunci tot din plasa Borcea,se invecina la sud cu com.Ulmu si la est cu com.Plevna' la vest cu jud.Ilfov iar la nord cu plasa Campul.Teritoriul com.Lupsanu cuprindea 9 mosii din care 5 particulare si 4 ale statului ,respectiv mosia Valea Seaca(satul omonim a disparut de mult, dar cred ca va mai aduceti aminte ca era in drumul dintre satul nostru catre Razvani, Nucet sau Lupsanu ) pendinte de Manastirea Nucet,mosia Culcati- Rasvani(actualmente satul Razvani ;Culcati venea de la faptul  ca stateau culcati/inghesuiti in bordeie) pendinte de Biserica Razvani din Bucuresti,mosia Lupsanu/Lupseni pendinte de Mitropolia Bucuresti  si atentie mosia Baraganu.Mosie nelocuita dar arendata de stat.Deci mosia Baraganu era amplasata in perimetrul Lupsanu-Valea Mare-Valea Rusului-Valea Seaca-Razvani-Nucet si acesta corespunde , neindoielnic,cu "vatra"pe care s-a constitiuit satul Domnita Maria.   Cui era arendata?Raspunsul vine automat,cum cunoastem din documentele de infiintare a satului Domnita Maria,manastirii Cernica.Dar mai retine un amanunt.La 1893 se vorbeste de mosia Baraganu ca "fosta pendinte de Manastirea Cernica" ,inducandu-se concluzia ca la anul respectiv era libera iar  aceasta mentiune de "fosta pendinte", desi nu era obligatorie ,arata un automatism care se explica prin apartenenta indelungata de manastirea Cernica .Mai stiti ca si in documentele de infiintare a satului Domnita Maria   s-a "oficializat" numele de mosia Baraganu-Cernica,ca loc de asezare a satului si a locuitorilor sai.


Tot la 1893,gasim com.Plevna,in plasa Borcea,situata intre com.Mihai Viteazu si com.Lupsanu.Aceasta comuna se compunea din satele Valea Mare si Valea Rusului.Pana in 1891,satul Valea Mare facea parte din com.Ulmu si satul Valea Rusului din com.Lupsanu.La 1 aprilie 1981,cele doua sate s-au unit si au format com.Plevna,cu resedinta in satul Valea Mare.Comuna avea o scoala mixta cu invatator retribuit de comuna iar in 1887,populatia era de 322 de familii,5 familii de  tigani,5 familii de germani si 2 familii de greci.In Valea Rusului era o biserica la care slujeau un preot si un dascal.Prin aceasta comuna trecea drumul care lega  orasul Calarasi de satele din plasa Campul.Drumul era cunoscut de locuitorii satului Domnita Maria ca "Drumul Calarasilor"si,venind dinspre com.Plevna,trecea prin nord-estul satului nostru si mergea spre Sighireanu,Dor Marunt,Rainic,Sapunari,Stefanesti si mai departe, spre Bucuresti.


De ce nu gasim consemnat despre Domnita Maria la 1893?Doar se infiintase in 1892,asa cum bine stim! Tocmai de accea.Dictionarul national de geografie,editat in1898,si-a fundamentat datele pentru judetul Ialomita de  la anul 1893.Dar pentru a aduna informatiile necesare,in conditiile de atunci ale timpului,actiunea a demarat cu cel putin 2-3 ani inainte ,la nivelul judetului Ialomita , de catre institutorul Ion I.Provianu deci,cel putin intre 1890-1893 ,revenirile pentru completare fiind anevoioase,mai ales ca  lucrarea a fost predata la 1893 Societatii Nationale de Geografie.Ori satul nostru era in construire/formare, capatand consacrarea administrativa in 1892-1893.


In 1891,satul Valea Mare s-a desprins de com.Ulmu si satul Valea Rusului de com.Lupsanu si s-a format com.Plevna.In 1896,prin legea din 8 februarie ,com.Plevna i s-a mai alipit satul Hoinaru,care depindea de com.Lupsanu.Astfel,la 1906,gasim consemnat faptul ca din com.Plevna faceau parte satul Plevna,care era vechiul sat Valea Mare si in care era resedinta comunei,satul Domnita Maria,satul Valea Rusului si satul Hoinaru.Pana in 1901,com.Plevna facea parte din plasa Borcea,iar de la aceasta data a fost trecuta la plasa Lehliu.


Populatia comunei era de 2257 de locuitori,din care 1186 barbati si 1071 femei.Contribuabili erau 458.Numarul prestatorilor este de 359,din care 130 cu bratele,162 cu 2 vite,59 cu 4 vite si 8 cu 6 vite.Dupa bugetul anului 1906,venitul comunei era de 16.401 lei,bani 05 si cheltuielile de lei 10398,bani03.Capital connsemnat avea de lei 516.


Comuna avea ca proprietate,2 ha si 50 arii de pamant arabil.


In comuna se facea balciul anual,cu obor pentru vanzarea vitelor,la 13 si 14 octombrie.Acest balci s-a infiintat in anul 1905 si avea autorizatia ceruta de lege.Comuna avea 2 scoli;una la resedinta,instalata intr-un local proprietate comunala,care a fost construit in 1903 si care a costat 10.500 lei.Dupa recensamant,copii de varsta scolara erau in numar de 222,din care 110 inscrisi.Scoala avea doi invatatori,pe preotul Ilarion Fierea si Haralambie Popescu.Cel dintai  functiona de la 1 ianuarie 1894,avand ca studii seminarul iar cel de al doilea functiona de la 1 octombrie 1905,avand ca studii 4 clase gimnaziale.


Cea de a doua scoala era in satul Domnita Maria.Aceasta scoala era instalata intr-un local cu chirie.Dupa recensamant,copii de varsta scolara erau 111,din care 54 erau inscrisi.Scoala avea ca invatator pe I.Dumitrescu,care functiona de la 1 noiembrie 1905,avand ca studii 4 clase gimnaziale.


Amandoua scolile aveau 23 ha pamant arabil,care este arendat la Casa Scoalelor.


In com.Plevna erau doua biserici:una la resedinta,cu hramul Sfintii Voievozi si era o biserica parohiala,construita in 1888.A doua,era in satul Valea Rusului,cu hramul Sfanta Treime,era biserica filiala si a fost construita in 1954.La amandoua bisericile,serviciul religios era oficiat de preotul Ilarion Fierea.Aceste doua biserici aveau 24 ha pamant arabil.


In satul Domnita Maria nu era inca biserica dar cum stim inaintasii nostri,oameni cu frica lui Dumnezeu,crestini ortodoxi, veneau la bisericile din aceste sate si indeosebi din satul Valea Rusului.Pana cand,invingand greutatile inerente inceputului ,au demarat si au construit,cu puterile lor, propria biserica.Biserica care dainuieste si astazi.              .


Autoritatea comunala se compunea din :M.R.Ionescu,primar,Radu R.Raileanu,ajutor de primar,G.Dimache,Radu R.Valce,Barbu Zaharia,Nastase Dumitru,Marin Marcu,V.T.Nica,si Andrei D. Albina,consilieri.


Functionari comunali erau :Simion Caracas,secretar,intrat in functiune la 4 martie 1906,avand studiul unei clase gimnaziale,I.M.Ionescu,scriitor,intrat in functiune la 1 februarie 1906,absolvent al scoalii primare,P.Mihailescu,casier si Stan Stoica,sef de garnizoana.


Primaria era instalata intr-un local proprietate a comunei,care a fost construit in 1896 si care a costat 9500 lei.


Juratii comunali erau:dna N.Filipescu,Radu Mihalache,P.Stefan,Dinu Lupu,D.Ene,Stoian Badea,Matei Stan,Marin Marcu si Andrei D.Albina.


Care dintre acestia reprezentanti ai autoritati comunale si dintre functionari erau din satul nostru?.


Cu bine,si,oriunde va aflati nu uitati de satul natal


      V.I.




































           12.Dor Marunt,la1893 si la 1906





La1893,com Dor Marunt facea parte din plasa Ialomita-Balta .Teritoriul comunei era de 5773 ha si se limita la nord si est cu com.Burduselu,la vest cu com.Lehliu si la sud cu com.Lupsanu/Lupsani in ortografia veche.Cuprindea trei mosii:Persica-Merlari,propietate a Eforiei Spitalelor civile din Bucuresti,in suprafata de 3100ha,arendata cu sumade 41.640 lei,mosia Sighireanu,proprietate particulara a lui Ionel Sighireanu, cu 2500ha,si mosia Draghiceasca,propietate particulara a lui N.Georgescu,cu 175 ha.Dupa legea rurala din 1864 a lui A.I.Cuza au fost impropietariti 78 de locuitori si mai erau neimpropietariti 179 de locuitori.


Se compunea din satele Dor Marunt(otrografia vremii era Dormarunt),Sighireanu,Grindu-Petrei,Pelinu,Minea,si Draghiceasca,avand resedinta primariei si a judecatoriei comunale in satul Dor Marunt.In recensamantul din 1890,populatia comunei era de 1313 locuitori  ,633 de barbati si 678 de femei,1292 de nationalitate romana,5 greci,2 germani,4 unguri,2 turci si 8 alte nationalitati.Dupa religie erau 1297 crestini ortodoxi,12 protestanti,2 catolici,2 mahomedani.Cu stiinta de carte erau 175 de persoane.In 1887,populatia era de1423 locuitori,403 barbati ,365 femei si 664 copii.


Comuna in 1887-1888 avea 6446 lei venit si 6959 cheltuieli.


Pentru invatamant,erau doua scoli,una de fete si cu o invatatoare retribuita de comuna si o scoala de baieti cu un invatator retribuit de comuna.In comuna mai era o biserica unde oficia un preot si un dascal.


Draghiceasca era situat la circa un kilometru de resedinta comunei,numele sau venind dupa un fost proprietar al mosiei.


Grindu-Petrei era sat pendinte de com.Dor Marunt,situat in apropierea satului Dor Marunt si avea o popullatie de 52 de familii si s-a desfiintat in 1893.


Minea era un sat de tarlasi, situat la circa 6 kilometri de resedinta,spre sud-est,intre Sighireanu si Dalga.


Pelinu era un sat de tarlasi,situat la 8 kilometri de resedinta,la est de satul Dor Marunt.


In1897,satul Draghiceasca se desfinteaza iar in 1898 si satul Minea.


La 1 aprilie 1882, Dor Marunt a fost pendinte de com.Piersica.Dupa aceasta data,satele Dor Marunt, Sibireanu,devenit ulterior Sighireanu,Minea, Pelinu,Grindu Petrei si Draghiceasca s-au desprins de com.Piersica si au format com.Dor Marunt.La 1906,com.Dor Marunt era formata din satele Dor Marunt,care era si resedinta,Sighireanu,Pelinu si Rainicu,celelalte desfiintindu-se.Pana  in 1896 a facut parte din plasa Campul,ulterior a trecut  de plasa Ialomita Balta si mai apoi de plasa Lehliu.


Populatia era de 1424 de locuitori,779 barbati si 645 femei.Contribuabili erau 253 de locuitori.Numarul prestatorilor era de 246 ,din care 87 cu bratele,54 cu 2 vite,99 cu 4 vite si 6 cu 6 vite.


Bugetul comunal al anului 1906  a fost astfel:venitul era de 11.360 lei si 10 bani,si cheltuielilede 11.350 lei si 72de bani,iar capitalul era de 3500lei.


Comuna nu avea in proprietate pamant arabil.


Era o scoala ,la resedinta,instalata in local proprietate a comunei,construit in1884 si care a costat 6000 lei iar ca invatator pe I.D.Miculescu,care functiona de la  1 septembrie 1889,avand ca studiiscoala normala din Galati.Dupa recensamant,erau 240 de copii,din care 135 inscrisi.


In comuna era o singura biserica,la resedinta,cu hramul Sf.Nicolae ,care avea 8,50 ha de pamant  arabil,unde serviciul religios era oficiat de preotul I.Ionescu.


Autoritatea comunei era asigurata de D.Popescu,primar,C.I.Prepelita,ajutor de primar,Ion  Stoica Isac,D.Nicolescu,S.I.Clotan,Stan Nitoi,Dinu Negoitasi Radu G.Mihai,consilieri.


Functionari comunali erau Anghel Ionescu,secretar,intrat in functie la 1 februarie 1903,avand ca studii 3clase gimnaziale,C.Servitoreanu,scriitor,intrat in functie


la 1 sept.1905,absolvent al scolii primare, Pavel Mihailescu,casier si Gr.Gheorghe,sef de garnizoana.


Jurati comunali erau I.Budea,Stoica Pantecan,V.Ion si D.Popescu.


Primaria era instalata in local nou,construit in 1884,care a costat 6000 lei.


              Cu bine,


                         V.i.












































                Dor Marunt


                        - continuare-


 


Legenda spune ca satul Dor Marunt isi trage numele de la mosul Doru,care, fiind mic de statura a primit apelativul de cel"marunt",ajungand in timp sa dea numele satului din asocierea prenumelui Doru cu carateristica de om marunt de statura.


Si este adevarat!


De fapt,il chema Oprea iar  mosul primea cu bunatate si opitalitate in bordeiul sau calatorii aflati pe drumul Calarasului,al Brailei sau Oltenitei.Dar mos Oprea a fost asezat aici ,pe la1849,de catre marele vornic I.I.Mano,proprietar al mosiei Piersica-Mierlari-Dor Marunt.I.I.Mano,mare vornic si fost camaicam al Tarii Romanesti era casatorit cu Anica Mano,fosta Ghica.Familia Mano era de origine italiana,stabilita la Constantinopol si venita din Fanar in Tara Romaneasca.De fapt,satele Piersica si Mierlari sunt atestate dla 4 iulie 1596 si respectiv 4 august 1599,ambele localitati fiind "intoarse"aceluiasi Stoica,logofat de catre Mihai Viteazul.


Se stie ca Stoica(Stoichita) era din Stramba,jud.Gorj,ca la12 decembrie 1588 era logofat si unul dintre dregatorii de seama ai lui Mihai Viteazul;a ajuns rabojar in jud.Ialomita si in aceasta calitate a cotropit niste sate cu"napasti de biruri'("Dictionar  al marilor dregatori din Tara Romaneasca si Moldova,secXIV-XV",Nicolae Stoicescu).Mare vistiernic,intre 11 iunie 1597-22sept.1599,a mers cu Mihai Viteazul in Transilvania,fiind trimis ca sol la imparatul Rudolf al II lea la Praga si Viena(1599 si 1600).Dupa moartea lui Mihai Viteazul il insoteste pe Radu Serban,continuator al politicii lui Mihai Viteazul,domnitor al Tarii Romanesti intre 1602-1610 si iunie 1610-septembrie 1611, ca mare logofat (12 august 1602-30 mai 1608) cu care a plecat in pribegie.Revine in tara si este mare vistiernic intre 1619-1620.A inselat pe Alexandru Ilies,in prima sa domnie,facand "mare paguba in visterie',drept pentru care domnitorul i-a confiscat toate 'ocinele",pentru ca l-a "hiclenit","cu mare viclesug."A murit fara a da socoteala visteriei,motiv pentru care s-a dat voie la 6 sate ale lui Stoica  sa se rascumpere cu 1500 de galbeni care constituiau despagubire,asa cum rezulta din cartea lui Nicolae Stoicescu.Nu stiu  care sunt aceste sate si daca faceau parte  din jud.Ialomita.


La 2 iulie 1903,Elena Cornescu ,propietara mosiei Piersica-Mierlari-Dor Marunt se adresa cu o scrisoare primarului com.Dor Marunt(identificat de scriitorul Marin Toma,consateanul nostru,ca fiind Ionita Petre) in care ii spunea:"La anul 1849,cand am devenit propietara mosiei Piersica-Mierlari si Dor Marunt din jud.Ialomita,data mie zestre de tatal meu marele vornic I.I.Mano,nu se aflau la Dor Marunt decat sapte locuitori,intre care cel dantia,mos Oprea-Dormarunt,familiile Stoica Mihai,a lui Ionita postasu,a lui Mihai Miron s-a Albestenilor.Vechii locuitori ai mosiei erau statorniciti la Piersica,aici nu se gaseau decat oamenii de sus numiti si adunati de mos Doru,prin indemnul bunicei mele ,Doamna Smaranda M.Mano,nascuta C.Vacarescu s-al tatalui meu,care-l insarcinase sa adune oameni ca sa formeze comuna Doru-marunt,numita asa dupa porecla lui Mos Oprea incepatorul acestui sat si cunoscut de tot judetul si de toti vanatorii insemnati din tara,ca si de consulii din vreme aceea si de alti straini care veneau sa vaneze dropii si spurcaci in partea locului si care negasind alta locuinta se adaposteau la bordeiul si carciuma lui mos Oprea Doru-Marunt,asezat pe mosia mea,la Gura Baraganului"(dupa 'Cateva date asupra trecutului comunei Dormarunt-Ialomita,scrisa la 2 noiembrie 1933 de  Cristea R.Cristea,invatatorul si directorul scolii din com .Dor Marunt,citat de prof.Nicolae Tiripan,Arivele Nationale Calarasi).


Mosia Piersica-Mierlari-Dor Marunt in 1885 este vanduta de Elena Cornescu si intra in proprietatea Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti .Eforia spitalelor era o institutie de binefacere,de caritate si filantropica,cu avere impresionanta,obtinuta din donatii, subscriptii publice,arendare sau cumparare terenuri etc.si avea ca scop ingrijirea medicala gratuita a celor nevoiasi.Din cadrul Eforiei facea parte si Epitropia Sf.Manastire si Spitalului Pantelimon,fondata de domnitorul Grigore Ghica al Munteniei(1752-1753 si 1757-1758),despre care se consemneaza ca a donat,printre altele terenul obtinut la schimb pe o  mosie de la marginea Perietilor din jud.Ialomita,de 200de stanjeni,proprietatea lui Dimitrie Lehliu,"bel vel camaras zavonie ",care"de buna voia lui pentru sufletul parintilor lui de atunci intra'vreme au inchinat danie acesti mai sus 200 de stanjeni de mosie din Perieti".Domnitorul  schimba terenul primit de la Gheorghe Lehliu cu Constantin Perieteanu,mare mosier al locului,de la care se trage si numele com.Perieti din jud.Ialomita,  iar terenul acesta il doneaza Epitropiei Pantilimon si implicit Eforiei Spitalelor Civile.Ar rezulta deci ca mosia donata este Piersica-Mierlari-Dor Marunt  oferita lui Grigore Ghica la schimb de catre Constantin Perieteanu.( conform cu"Eforia Spitalelor Civile, 1832-1932",autor Alexandru G.Galasescu,1900). Mai mult,in lucrarea mentionata, in capitolul intitulat"Averea imobliara a Eforiei cu specificatiunea provenientei",pag.557, rezulta ca in jud.Ialomita,printe altele,Eforia avea mosia Piersica-Mierlari-Dor Marunt,parte daruita de Grigore Ghica Manastirii Pantelimon,parte cumparata de la Elena Cornescu ,si a fost arendata cu o arenda anuala ,dupa bugetul anului 1899-1900, de 76.820 lei.Despre situatia mosiei se gasesc consemnari facute de Grigore Lehliu,inginer,fiul lui Gheorghe Lehliu in lucrarea intitulata"Cartea de hotarnicie a mosiei Piersica-Mielari ce-i zice Dor-Marunt,proprietatea Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti",Bucuresti,1891(document pe care ,din pacate nu l-am gasi dar voi continua cautarea intrucat poate vorbeste si despre locurile pe care s-a format satul Domnita Maria ca vecin de hotar cu com.Dor Marunt).  Din aceasta sursa  rezulta  ca la 1891,mosia era propietatea Eforiei precum si ca Grigore Lehliu era, poate ca si ascendentii sai, un cunoscator al locurilor pe care se gasea com.Dor Marunt si  satul Domnita Maria. 


 


           Cu bine,si,oriunde sunteti,nu uitati de satul natal,


                                      V.I.














   13.      Licitatii despre mosia Baraganul




In noiembrie 1891,in deschiderea Corpurilor Legiuitoare,regele Carol I ,analizand situatia finantelor statului,stabilea ca obiective pentru perioada urmatoare,elaborarea unei serii intregi de proiecte de legi  printre care si legi menite a imbunatati administratia centrala si locala, in corelare cu aplicarea legii vanzarii bunurilor statului.In acest cadru,s-a constatat ca din mosiile statului s-au vandut deja 183,la 19713 cumparatori.De asemenea,s-a ridicat problema altor 188 mosii, care sa fie vandute in perioada imediat urmatoare,chiar si in iarna lui 1891/1892,astfel incat alti 23.341 de locuitori sa devina proprietari.


In mesajul la deschiderea acelorasi Corpuri Legiuitoare din 24 februarie/8 martie 1892,suveranul se adresa parlamentarilor in problema  emiterii legii pentru           organizarea creditelor agricole prin care sa se sprijine indeplinirea unor dispozitii esentiale ale legii vanzarii bunurilor statului la cultivatorii tarani."Tot in acest scop veti avea a va ocupa in urma de tablourile de preturi  pentru vanzarea domeniilor statului",situatie care ,asa cum rezulta din mesajul regelui Carol I,trebuia  sa se finalizeze la inchiderea sesiunii legislative din mai/iunie1892.('Cuvantarile regelui Carol I"-editie ingrijita de C.C.Giurescu,1887-1914).Era vorba indeosebi de legea creditului agricol si a tablourilor de preturi pentru mosiille care  urmau sa fie lotizate si vandute catre tarani.


Inmultirea retelelor de cai ferate a dat avant puternic agriculturii si industriei si implicit dezvoltarii zonelor /localitatilor strabatute de acestea.Era nevoie de un efort sustinut al statului pentru popularea Baraganului ialomitean si asigurarea fortei de munca necesara in agricultura vremii.


In plan local,rezultatele alegerilor efectuate in 5 februarie 1892 pentru Colegiul I de senatori atesta ,pentru judetul Ialomita,ca alegatorii inscrisi la vot au fost 136,zero buletine anulate,candidatii fiind Lahovari J,general,ministru de razboi,(89 voturi),Statescu Eugeniu(75 voturi),Camarasescu Nicolae(55 voturi),tatal lui Ionel Camarasescu,proprietarul mosiei Dalga,limitrofa cu satul nostru,Fochiade Nicolae(46 voturi),Ghetu C(5 voturi)si,in consecinta,au fost proclamati ca alesi de catre biroul electoral Lahovari J,general si Statescu Eugeniu.(Monitorul Oficial nr.244/6.02.1892).


Insa fondul erau problemele taranesti, care veneau din 1864,din timpul lui Alexandru Ioan Cuza,de la legea rurala,prin care aveau dreptul de a se stramuta pe mosiile statului, cele mai apropiate, satenii carora nu li se puteau implini loturile precum si insurateii(proaspat casatoritii).De fapt,o serie de imperfectiuni au aparut in aplicarea legii rurale,in absenta unui regulament precis care sa stabilleasca modalitatile de aplicare.Situatia s-a mai indreptat prin aplicarea legii pentru secularizarea averilor manastiresti din 1863 ,prin care taranimea putea fi improprietarita pe fostele averi ale manastirilor intrate in patrimoniul statului.In 1876,primul ministru I.C.Bratianu timitea prefectilor din toata tara o instructiune pentru impropietarirea insurateilor si tuturor categoriilor de tarani care nu primisera pamant.In 1879,Carol I a  decretat un regulament de aplicare a legii rurale din 1864,astfel ca,intre 1878-1881 au fost improprietariti peste 48.622 de tarani,primind circa 229063 ha si au luat fiinta 130 de comune si 26 de catune noi pe mosiile statului.Lucrarile de delimitare a averilor statului au inceput in 1882 si s-au terminat in 1884.Legea  din 1887 de revizuire a legii rurale a lui A.I.Cuza revedea  improprietaririle anterioare  din 1879,1882,1883 si 1886 si stabilea masura parcelarii,hotarnicirii si marcarii pamanturilor, pentru eliminarea abuzurilor si nedreptatilor.Nici aceasta lege din 1887 nu s-a aplicat  iar in 1894 inca aceste delimitari si disponibilizari de terenuri nu se realizasera intocmai.Pe acest fundal au avut loc miscari taranesti in 1888,inclusiv in campia Baraganului,la Urziceni,la Fundulea,la Jilava(care apartinea de plasa Sabareni,de unde au venit si unii dintre inaintasii nostri).


In aceaste conditii,cel putin la nivelul corpurilor legiuitoare si mai ales al guvernului s-a hotarat si infiintarea satului Domnita Maria(n.a.document pe care nu l-am gasit inca).Indeosebi, al Ministerului Agriculturii ,Industriei ,Comertului si Domeniilor,care,prin decizia nr.43752/11 august 1892, constatand ca"neaprobandu-se rezultatul licitatiunei de la 3 august a.c.,pentru darea in intreprindere a cladirei unui numar de 394 case taranesti,din care 205 la mosia Tramsani si 198 la mosia Baraganu,ambele in judetul Ialomita"aduce la cunostinta generala organizarea unei noi licitatii ,in localul ministerului in ziua de 15 septembrie 1892.(Monitorul Oficial al Romaniei nr122/joi 03 septembrie 1892).Felul lucrarilor de constructii,precum si conditiile au fost publicate in Monitorul Oficial nr.48 de la 3 iunie 1892.Pentru a lua  cunostinta de planul caselor,de masuratorile lucrarilor,de caietul de sarcini precum si pentru orice alte lamuriri,concurentilor interesati li  se acordau relatii suplimentare la serviciul de arhitectura al ministerului.De asemenea ,concurentii,pentru a putea fi admisi la licitatie,trebuiau sa depuna o garantie provizori de 8.000 lei,in numerar sau efecte publice.


Conditiile stabilite pentru licitatie nu le cunoastem pentru ca inca nu am gasit Monitorul Oficial nr.48 din 3 iunie 1892.Dar rezulta clar ca actiunea de licitatie  se refera la construirea caselor taranesti,in numar de 189, pe mosia Baraganu si in numar de 205 pe mosia Tramsani,ambele din judetul Ialomita.


Asa cum am stabilit anterior mosia Baraganu, fosta pendinte  de manastirea Cernica,situata in com.Valea Rusului,plasa Borcea,judetul Ialomita este leaganul formarii satului Domnita Maria. Cat despre mosia Tramsani corespunde satului Tramsani,cea mai veche asezare pe teritoriul actual al comunei Modelu de langa Calarasi.Satul Modelu a fost infiintat la 1894 prin hotararea Ministerului Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor.Vedeti amandoua satele s-au numit Modelu;al nostru,in formula neoficiala,denumire care a rezistat pana in zilele noastre, atat de puternic s-a impus in mentalul colectiv local si celalalt,in formula oficiala administrativa.Dar am putea spune un nume ,Modelu, si doua sate.Cu asemanari evidente dar cu destine diferite.Daca luam numai actul mentionat mai sus despre licitatie al Ministerului Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor rezulta ca se refera la case taranesti,cu planuri standard ,de acelasi tip,model si sigur in aceleasi conditii tehnice constructive  si de  sistematizare.Din datele culese,casele din  com.Modelu au fost construite din fondul statului,erau case tip din caramida, invelite cu sindrila,alcatuite din doua camere cu tinda si prispa si stilpi,asezate cu fata spre sud-est.Aceeasi situatie a fost si in satul nostru.Asemanarile sunt frapante,rezultand ca cele doua sate sunt rezultatul unei singure conceptii si decizii,asa cum rezulta si din documentul mentionat privind reorganizarea licitatiei :


         -cele doua sate au fost infiintate pe cheltuiala statului;


         -casele erau standard ,dupa aceleasi proiecte si poate chiar executia a fost realizata de acelasi antreprenor,castigator al licitatiei;


         -popularea s-a realizat cu colonisti din judetele limitrofe judetului Ialomita,adusi cu aceasi motivatie economica si stimulati de faptul ca vor primi pamant;


         -pamantul primit a fost platit in timp statului;in satul nostru,dupa cum spuneau batranii,strabunii si-au achitat pamanturile,in bani sau produse,poate ajutati de  legea creditului agricol si de alte facilitati acordate de stat.Oricum,au devenit proprietari si au putut astfel transmite pana azi mostenitorilor  pamanturile astfel dobandite;


          -strazile largi,rectangulare,perpendiculare unele pe altele dovedesc o conceptie unica ,arhitecturala si de sistematizare,destul de avansata,moderna chiar pentru acele vremi.


Dar problema licitatiei de construire a caselor taranesti respective este precedata de un alt fapt semnificativ  pentru  satele Domnita Maria  si Modelu.In Monitorul Oficial al Romaniei nr.217/31 ianuarie 1892 se publica ,spre cunostinta generala,ca mosiile statului a caror perioada de arendare expira la 23 aprilie 1893,se arendeaza pe o noua perioada de 5 ani, iar  pentru mosiile din judetul Ialomita ,licitatia ,in vederea arendarii ,urma sa se tina la 22 februarie 1892, la Bucuresti ,in localul Ministerului Agriculturii,Industriei,Comertului si Domenilor.In privinta mosiilor  scoase la arendare de catre Ministerul Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor, unele erau destinate vanzarii in cursul anului 1892,in loturi ,la locuitori,conform legii pentru instrainarea bunurilor statului din 7aprilie 1889,arendasii fiind indemnati sa ia informatiile necesare,pentru verificare si certificare ,pana la 1 februarie 1892,spre a vedea daca in tabelul acestor mosii au aparut modificari. In conformitate cu Monitorul Oficial respectiv,au facut obiectul vanzarii,printre altele,si aceasta este important pentru noi,mosia Tramsanca,de fapt Tramsani,(deci viitorul Modelu)  si mosia Baraganul(deci viitorul sat Domnita Maria),ambele din judetul Ialomita.Nu am gasit inca documente privind vanzarea preconizata.Pana la vanzare insa,pentru licitatia din 22 februarie 1892,mosia Baraganu era inclusa pentru a fi arendata "'cu un padurar" si o garantie prealabila depusa de 3.750 lei.Eimortant detaliul ca se arenda cu padurar  pentru rezultad ca detinea si o suprafata de padure,nu foarte mare daca nu era nevoie decat de un singur post de padurar pentru aplicarea si respectarea legilor silvice. In perioada 1868-1873,mosia Baraganu fusese arendata lui Stefan Popelea care ,ca urmare a neplatei redeventei,datora 5822 lei si 14 bani catre stat, reprezentat de Caseria Generala a judetului Ialomita.(Monitorul Oficial al Romaniei nr.122/3 septembrie 1892).Nici  licitatia din 22 februarie 1892 a mosiei Baraganu nu a mers prea bine pentru interesele statului atata vreme cat, conform deciziei nr.11.016/15 iulie1892 a Ministerului de Finante, Caseria generala a judetului Ialomita,constatand ca nu s-au achitat sumele datorate pentru arenda,a confiscat si  a organizat vinzarea in fata cazinoului din  orasul Calarasi,in ziua de 4 august 1892,a "480 hectolitri grau,aflat in clai,averea dlui I.I.Peteu,arendasul mosiei Baraganul,pentru neplata  arendei acelei mosii de lei 3810".(Monitorul Oficial al Romaniei nr.87/19.iulie 1892).I.I.Peteu era si proprietarul mosiei din Valea  Rusului,satul vecin cu Domnita Maria.


      


                    Nu uitati de satul natal,


                             Cu bine,


                               V.I.


















      Licitatii pe mosia Baraganu

                  -continuare-


   


       In articolul precedent rezulta ca,in Monitorul Oficial al Romaniei nr.122/03 septembrie 1892,statul roman,reprezentat de Ministerul Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor,anunta repetarea licitatiei organizata la 3 august 1892 pentru construirea a 394 de case taranesti, pe mosia Tramsani(205) si mosia Baraganu(189),ambele din jud.Ialomita.Reamintesc ca mosia Tramsani corespunde satului Modelu iar  mosia Baraganu satului Domnita Maria,ambele din judetul Ialomita.Continuand cautarile,a reiesit ca, de fapt,autoritatile demarasera de mai multa vreme publicarea in Monitorul Oficial al vremii,a repetarii licitatiei respective,dovedind ca exista un maxim interes si o decizie superioar dispus pentru construirea celor 394 de case taranesti.


     Astfel,in Monitorul Oficial nr.106/13.august 1892,Monitorul Oficial nr.109/18 august 1892,Monitorul Oficial nr.115/25 august 1892 si Monitorul Oficial nr.118/28 august 1892 se aducea la cunostinta generala despre faptul ca nu s-a aprobat rezultatul licitatiei de la 3 august 1892,pentru darea in intreprindere a construirii unui numar de 394 de case taranesti,din care 205 la mosia Tramsani si 189 la mosia Baraganu,ambele din judetul Ialomita.In mod repetat,in Monitoarele respective,Ministerul Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor anunta concurentii sa-si prezinte ofertele sigilate ,in localul ministerului,ca felul lucrarilor,precum si conditiile licitatiei sunt publicate deja in Monitorul Oficial nr.48 de la 3 iunie 1892. In plus,in toate cele patru Monitoare Oficiale mentionate este publicata si decizia ministerului in cauza  pentru achizitia materialului lemnos necesar construirii caselor respective si  se preciza ca rezultatul licitatiei de la 3 august 1892  pentru furnizarea materialului de lemnarie necesar construirii celor 394 case taranesti la mosiile Tramsani si Baraganu nu a a fost aprobat.Si in acest caz,repetarea licitatiei a fost programata pentru 15 septembrie 1892 iar cantitatea si felul materialului,precum si conditiile erau deja publicate in Monitorul Oficial nr.48/3 iunie 1892.Concurentii erau instiintati sa ia cunostinta de caietul de sarcini al acestei furnituri,solicitand lamuriri la serviciul de arhitectura al ministerului.De asemenea,pentru a putea participa la aceasta licitatie privind furnizarea materialului lemnos,concurentii urmau sa depuna o garantie provizorie de 6500 de lei,in numerar sau efecte publice.






                   Nu uitati de satul natal,


                     Cu bine,


                       V.I.






















    Licitatii pe mosia Baraganu


                   -continuare-






        In sfarsit , am reusit sa gasesc actul de baza prin care s-au organizat licitatii pe mosia Baraganu-Cernica;este vorba de deciziile Ministerului  Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor din 2 iunie 1892,publicate in Monitorul Oficial nr.79/vineri,10 iulie 1892,si anume :


 1.prima,referitoare la organizarea licitatiei publice din ziua de 3 august 1892,ora 11,in localul ministerului, pentru darea in intreprindere a construirii unui  numar de 394 de case taranesti,din care 205 pe mosia statului Tramsani,(n.a.care corespunde satului Modelu) si 189 pe mosia statului Baraganu-Cernica,(n.a.care corespunde satului Domnita Maria),ambele din judetul Ialomita.In conformitate cu monitorul oficial mentionat,cele "189 case pe mosia statului Baraganu-Cernica,din judetul Ialomita,plasa Borcea,comuna Lupsanu,in apropiere ca la 2 kilometri de statiunea Dalga-Mare,de pe linia ferata Bucuresti-Fetesti".


Ce rezulta de aici?


         -  casele taranesti care s-au construit pe mosia Baraganu-Cernica,inclusa ,din punct de vedere administrativ, la com.Lupsanu,se identifica, in mod cert, cu viitorul sat Domnita Maria;


         - mosia Baraganu-Cernica este plasata in apropiere de statia de cale ferata Dalga-Mare,(n.a.actualmente Dalga),distanta dintre ele fiind  "ca la 2 kilometri ",ceeace corespunde in mare parte adevarului.Indicatia despre gara era de natura sa sugereze concurentilor ca pot sa utilizeze calea ferata,cu punct terminus gara Dalga -Mare,pentru transportul materialelor,aceasta fiind o problema esentiala in realizarea proiectului.Nu a fost indicata gara Sighireanu/Dor Marunt pentru ca ea nu exista la acel moment, fiind construita ulterior iar gara Lehliu era prea departe de viitorul sat. 


      In continuare se precizeaza ca toate aceste case vor fi facute dupa acelasi tip,din zidarie de caramida,invelite cu sita.Intreaga lemnarie,precum si usile,ferestrele si sita "acoperamantului"urmau a fi procurata de catre stat,ramanand in sarcina antreprenorului/constructorului,pe langa celelalte lucrari de zidarie,tencuieli etc "si asezatul la loc al lemnariei si al tamplariei,precum si baterea sitelor pentru acoperamant".De asemenea,mai rezulta un element foarte important pentru istoria satului si anume ca"lucrarile de cladire a acestor case vor incepe in primavara anului viitor(n.a. deci primavara lui 1893) si vor trebui predate,terminate gata,la 1 septembrie 1893".


     Pentru a lua la cunostinta de planul caselor,de ante-masuratoarea lucrarilor,de caietul desarcini si pentru orice alte lamuriri,doritorii  sa participe la licitatie puteau sa se adreseze, in orice zi lucratoare,,de la orele 10-12 si 15-18 la serviciull de arhitectura al ministerului.De asemenea,pentru a participa la licitatie,antreprenorii/constructorii erau obligati sa depuna o garantie provizorie de 8000 lei,in bani sau efecte publice.In sprijinul antreprenorilor/constructorilor,se aducea la cunostinta,"ca simpla indicatiune",ca tot materialul de caramida se putea face la fata locului,cu pamantul din localitate si intrebuinta pentru ardere paiele "care se gasesc in mari cantitati si cu preturi foarte reduse,in cazul cand arderea cu lemne ar costa mai mult.'


 De prisos sa mai spunem ca era stipulat ca licitatia se facea cu oferte inscrise, sigilate si fara nici o supralicitatie.


 Conditiile de licitatie erau identice si pentru licitatia "in mosia Tramsani,din judetul Ialomita,plasa Borcea,comuna Tonea,situata pe malul Borcei,in partea vestica a satului Cadana si departe ca la 5 kilometri de orasul Calarasi".






2.a doua,referitoare la organizarea licitatiei publice in ziua de 3 august 1892,la ora11,in localul ministerului, pentru darea in intreprindere a furnizarii materialului de lemnarie care va fi predat in punctul  de lucru pe mosia statului Baraganu-Cernica,din judetul Ialomita,plasa Borcea,comuna Lupsanu,"in apropiere,ca la 2 kilometri de statiunea Dalga-Mare a liniei ferate Bucuresti-Fetesti."Pentru cele 189 de case,statul se angaja sa cumpere si sa puna la dispozitia antreprenorului/constructorului,si deci licita pentru achizitie :


   a)2.338.00 metri liniari talpi de brad de 0.12 m/0.12m,date la rindea pe 3 parti;


   b)1.852 metri liniari talpi de brad,nedate la rindea pe nici o parte,de 0.10 m/0.10m;


   c)3.706 metri liniari,idem,idem de 0.05m/0,05m;


   d)756 bucati stalpi de brad de 0.12/0.12 m,lungi de 2,90 m,dati la rindea pe toate partile;


   e)1.134 bucati bucati proptele de brad de 0.10 m/0.10m,date la rindea pe toate partile;


   f)567 bucati pentru popi de invelitoare de 0.10m/0.10m,lungi de 1.30m,nedati la rindea pe nici o parte;


   g)4.820metri liniari de cosoroabe,groase de 0.10m/0.10m,nedate la rindea pe nici o parte;


   h)2.410metri liniari de cosoroabe de brad,groase de 0.12m/0.12m si date la rindea pe 3 parti;


   i)2870 bucati capriori de brad,grosi de 0.05m/0.10m,lungi de 3,75 m,si nedati la rindea pe nici o fata;


   j)2870 bucati  capriori de brad,grosi de 0.05m/0.10m,lungi de 3.00m,si nedati la rindea pe nici o fata;


   k)2665 bucati grinzi de tavan,groase de 0.10m/0.12m,date la rindea pe 3 parti si lungi de 4.50m;


   l)410 bucati grinzi de brad,groase de 0.10m/0.12m si lunngi de 3.30m,date la rindea pe 3 parti;


   m)205 bucati juguri pentru cosuri,grosi de 0.10m/0.12m si lungi de 1.65m,,dati la rindea pe 2 fete;


   n)1230 bucati clesti pentru invelitoare,grosi de 0.05m/0.10m,lungi de 2.75m si nedati la rindea pe nici o fata;


   o)7800 bucati scanduri de brad,groase de 0.04m/0.16m,lungi de 4 m si date la rindea pe o singura parte;


   p)2870 bucati scanduri de brad,groase de 0,04m/0.16m,lungi de 1,50m,date la rindea pe o singura fata;


   q)615 bucati scanduri de brad,groase de 0.05m/0.25m,lungi de 1.50m si date la rindea pe o fata;


   r)615 bucati scanduri de brad,groase de0.03m/0.15m,date la rindea pe o fata;


   s)410 bucati  scanduri de brad,groase de 0.05m/0.30m,lungi de 0.90m,date la rindea pe o parte;


   t)9840 bucati scanduri de brad,groase de0.025m/0.20m,lunngi de 4 m.date la rindea pe o fata;


   u)4290bucati scanduri de brad,groase de 0.0025m/0.20m,date la rindea pe o fata;


   v)3075 bucati grinzisoare de tufan,groase de 0.08m/0.10m,lungi de 3.30m,nedate la rindea si netaiate la fierastrau;


   w)7150.000bucati sita mica pentru invelis;


   x)170.000m liniari lati de tei,anin sau plop,pentru invelisul cu sita mica.


Tot acest material lemnos trebuia sa fie pedat la fata locului,pe mosia Baraganu-Cernica,pana la finele lunii martie 1893.Pentru a lua la cunostinta de conditiile licitatiei respective,concurentii puteauapela la serviciul arhitectura al ministerului,in zilele de lucru,intre orele 10-12 si 15-18.De asemenea,pentru a participa la licitatie era obligatoriu sa depuna o garantie provizorie de 6500lei,in bani sau in efecte publice.Si aceasta licitatie se organiza pe bazaa de oferte inscrise,sigilate si fara nici o supralicitare.


Pentru casele construite in mosia Tramsanca,cantitatile si specificatiile de material lemnos erau  putin mai mari decat cele cerute pentru mosia Baraganu-Cernica.Nici nu se putea altfel,casele fiind dupa acelasi tip doar ca  satul Modelul era cu 16 case mai mare decat viitorul sat Domnita Maria.


 


3.a treia licitatie,organizata in ziua de 3 august 1892,ora11,in localul ministerului,era pentru materialul de tamplarie care urma sa fie predat in punctul"pe mosia statului Baraganu-Cernica,din judetul Ialomita,plasa Borcea,comuna Lupsanu,in apropiere ca la 2 kilometri de statiunea Dalga-Mare a liniei ferate Bucuresti-Fetesti".


Materialul de tamplarie consta in:


a)756 bucati ferestre simple de brad,de 0.60m largime ,1.10m inaltime ,cuprinzand tot materialul de lemn trebuincios;fieraria adica;colturi de fier 8 bucati,2 perechi balamale simple si 2 carlige fixate prin placi cu cate 2 suruburi,cuie,surupuri etc


b)189 bucati usi simple de brad pentru intrari,cu fereastra mica deasupra,de 1m largime pe 2.40m inaltime totala,cuprinzand materialul de lemnarie,toata fieraria,cuie,suruburi,2 perechi balamale,,broasca simpla,2 perechi carlige simle(vorreiber) pentru fereastra fixa de deasupra si altele;


c)378 bucati usi intr-un canat,interioor de brad simple,de 0.80m largime pe 2m inaltime,comntinand toate cele necesare ca mai sus,complete.


Tot acest material de tamplarie va fi predat la locatia respectiva la finele lunii martie 1893.Concurentii puteau solicita lamuriri de la minister,serviciul arhitectura,in aceleasi conditii ca si la celelalte doua licitatii.De asemenea,antreprenorii/constructorii interesati erau chemati sa plateasca o garantie provizorie de 1200 lei ,in bani sau efecte publice.Si aceasta licitatie se facea pe baza de oferte sigilate si inscrise si fara nici o supraicitatie.


Dupa cum am vazut in articolele anterioare,intrucat nu s-au aprobat anumite preturi,licitatiile au fost amanate  pentru 15 septembrie 1892.


Dar,rezulta ca,desi decizia de infiintare a satului Domnita Maria este in 1892 sau in  trecutul imediat,constructia efectiva a vetrei satului a fost programata sa inceapa in primavara lui 1893 si sa se termine in toamna,la  septembrie  1893.


Vom continua cautarile arhivistivce sa vedem cum s-au desfasurat mai departe lucrurile.


               Cu bine,si,nu uitati de satul natal,


             





























      V.I. 



































































































































































































































































        1.   


























































































































































14.     Scoala din Domnita Maria (1931-1932)





In anul scolar 1931-1932 scoala  se numea Scoala primara mixta din satul Domnita Maria.Satul apartinea de comuna Dor Marunt,judetul Ialomita.


Din unele documente rezulta ca scoala a fost infiintata in 1903.


Potrivit Raportului  din 18 iunie 1932,adresat de directorul scolii catre Revizorul scolar al judetului Ialomita, situatia scolara era urmatoarea:


clasa I-45 elevi din care 28 baieti si 17 fete;urmau regulat cursurile 37elevi din care 23 baieti si 14 fete;29 promovati;


clasa II-22 elevi din care 13 baieti si 9 fete;urmau regulat cursurile  21 elevi din care12 baieti si 9 fete;21 promovati;


clasa III-21 elevi din care17 baieti si 4 fete;urmau regulat cursurile18 elevi din care 15 baieti si 3 fete;16 promovati;


clasa IV-32 elevi din care22 baieti si 10 fete;urmau regulat cursurile 25 elevi din care 18 baieti si 7 fete;25 promovati.


Total 120 de elevi din care 80 de baieti si 40 de fete;urmau regulat cursurile 101 elevi din care 68 baieti si 33 fete;91 promovati.


 Frecventarea scolii  a fost regulata si nu s-au aplicat amenzi  pentru neprezentare la cursuri.


Invatatorii scolii au fost preotul Ilie I.Danciu,invatator gradul II,director ,care a predat la clasele II si IV si domnisoara Vasilica Gheorghe,invatatoare provizorie, care a predat la clasele I si III,detasata in locul doamnei invatatoare Elena Rusu.Parintele Danciu terminase scoala normala din Bucuresti in iunie 1916 si detinea diploma cu nr.940 din 1916,cu media  9,50.


 In conformitate cu  Legea invatamantului normal- primar,promulgata prin inaltul decret regal nr.2571/24 iulie 1924 premergator anului scolar 1931-1932 si 1932-1933,s-a efectuat recensamantul copiilor de varsta scolara din satul Domnita Maria,reiesind un total general de 388 de copii din care 225 de baieti si 163 de fete.Pe varste si sexe situatia se prezenta astfel:intre 5-7 ani erau 45 de baieti si 38 de fete;intre 7-16 ani erau128 de baieti si 108 fete;intre 16-18 ani 52  de baieti si 17 fete.Toti   copii erau de de nationalitate si cetatenie romana iar parintii lor erau de profesie plugari.Din totalul de 89 de familii recenzate  35 aveau 1-2  copii iar restul de 54 aveau 3-6 copii .Atentie era vorba numai de copii de varsta scolara nu si de prescolari si cu atat mai putin de  fii/fiicele adulti(e).Astfel Petre St.Barbu avea de varsta scolara pe Gherghina,Zamfira,Ion,Vasilica si Sica,Mihai Apostol pe Paraschiva,Ioan,Constantin,Niculina si Stefan,Gheorghe Z.Ghita pe Ilie,Gheorghe,,Nicolae,Vasile,Alexandru,Dan Apostol avea pe Ioana,Floarea,Tudor,Constantin si Alexandra,El.Polifronie Zamfir avea pe Ioana,Vasilica,Alexandru,Chirita si Maria,Petre N. Nica avea pe Nicolae,Vasilica,Florica,Constantin si Ana,Ion Ispas avea pe Tudor,Gherghina,Ioana,Nicolae, si Dumitru.Si lista ar putea continua.Cu Marin Ristache care avea 6 copii(Stefan,Ioana,,Constantin,Tudor,Alexandru,Dumitru),Slave Nica cu 5(Gherghina,Vasile,Ion,Ana,,Victoria),Constantin I.Lascu care avea 4(Polifronie,,Marin,Dobre,Maria),Neagu Costaghe cu 5(Maria,Vasilica,Gheorghe,Nicolae,Anghelina).Sau Florea Chitescu cu 5(Radu,Sanda,Dumitru,Vasile-nepot,Vasile),Constantin Bita cu 4(Mihai,Gheorghe,Vasilica,Constantin) sau Florea Nica cu 6(Victoria,Marin,Alexe,Nicolae,Petre,Ion) ori Vasile Bucur cu 5(Constantin,Ioana,Dragulina,Elisabeta,Ana).


 In cursul anului scolar ,ambii invatatori nu au fost pedepsiti ori recompensati.Preotul Ilie I Danciu a sustinut si o conferinta  privind sectele religioase ,la serbarile nationale, la cercurile culturale preotesti ori cu cadrele didactice. In 22 iunie 1932,scoala a gazduit sedinta de cerc cultural la care au participat invatatori din satele Pelinu,Dor Marunt,Rainik(evident Rainicu dar am respectat ortografia vremii),Rasvani,Valea Seaca,Nucet,Lupsanu si Radu Voda, fiind anuntata si prezenta  lui Stanciu Stoian ,revizor scolar.  


Scoala nu a fost inspectata in anul respectiv.Elevii au fost sanatosi si nu s-au intrerupt cursurile pe motive de boli ori epidemii.


Scoala a functionat intr-un local inchiriat,cu mobilier insuficient si fara material didactic.In acel an se construise local propriu de scoala,inceput in 1931,cu o singura sala de clasa si cancelarie,dar acesta  nu a putut fi terminat din lipsa de fonduri.In 5 octombrie 1932 si  20 noiembrie 1932,parintele Ilie I.Danciu s-a adresat in scris Presedintelui Comitetului Scolar Judetean Calarasi si a  solicitat un ajutor de 7000 lei si respectiv de  20.000 lei pentru finalizarea lucrarilor de constructie a scolii.Perseverent si devotat intereselor scolare ale satului,parintele Ilie I. Danciu a  continuat diligentele pe langa autoritati si l-a informat pe revizorul scolar al judetului Ialomita asupra dificultatilor intampinate cu noul local .Din memoriul sau  rezulta ca, in anul 1931, s-a inceput construirea localului propriu si cu mari greutati s-a reusit sa fie zidit si acoperit cu tabla.Parintele aprecia ca nu putea conta pe contributia satenilor intrucat"satul este mic si cu locuitori saraci" iar"recolta slaba care a fost pe la noi pune pe locuitori in imposibilitate de a contribui cu ceva la terminarea lucrului inceput". Neexistand alte posibilitati si resurse,parintele Ilie I. Danciu solicita  revizorului scolar sa intervina la Prefectura judetului Ialomita sau la alte autoritati pentru a primi o suma de 60000 lei pentru scoala."Daca sunt scoli care trebuiesc ajutate ,in fruntea lor cred ca trebuie asezata a noastra care singura-din cate cunosc in judet-mai functioneaza in local inchiriat" termina  raportul sau, plin de speranta, parintele Danciu.Aceste demersuri fusese precedate de interventia scrisa a parintelui Danciu la prefectul judetului Ialomita,la 23 martie 1932, cand ,multumind pentru ajutorul banesc primit de la prefectura pentru demararea lucrarilor la noul local de scoala socotea ca"pana la terminare mai avem inca nevoie de bani pentru tencuieli,dusumele,ferestre,usi,etc iar locuitorii sunt lipsiti cu totul".Desi in bugetul primariei Dor Marunt era consemnata suma de 8639 lei  pentru satul Domnita Maria si ceruta pentru continuarea lucrarilor la localul scolii, preotul Danciu  aprecia ca acesti bani nu ajung, mai ales ca trebuiau deja platite datorii.Ca urmare,parintele -director solicita 30.000-40000 lei din buget,din fondul de deschideri de credite sau din suprimarea altor cheltuieli mai putin importante."Satele Dor Marunt,Pelinu si Rainicu au toate localuri proprii de scoala,asa ca aceste sate n- au nevoie de ajutoare" conchidea parintele Danciu.Demersul catre prefectura nu a avut succes;cu adresa nr.6795 din 29 martie 1932,Prefectura judetului Ialomita l-a informat pe parintele director ca in bugetul primariei com.Dor Marunt a fost prevazuta suma de 8640 lei pentru terminarea constructiei scolii iar in ceeace priveste prevederea sumei de 30000-40000 lei "nu s-a putut face nici o operatiune ,intrucat bugetul comunei a fost aprobat inca de la 18 martie 1932".Nu stim cum a reusit, pana la urma, parintele sa rezolve aceasta problema grea.Pentru tot ce a facut pentru sat merita sa-i pastram o vie recunostinta!Oricum,la 22 noiembrie 1932, Comitetul scolar judetean Ialomita solicita Presedintelui Comitetului de constructie a scolii Domnita Mari acte justificative pentru suma de 7000lei primita ca ajutor  din suma acordata de Casa Scoalelor,rezultand astfel ca solicitarea din 5 octombrie 1932 primise totusi o rezolvare favorabila.


 Se intelege ca localul propriu fiind neterminat ,in anul scolar 1931-1932 scoala a  functionat inca in spatiu inchiriat ,din cate se pare, de la Alexe Niculescu. 


 Scoala nu avea biblioteca dar satul dispunea de o biblioteca cu 20 de volume, infiintata in 1928 si aflata in proprietatea bisericii.


Scoala era impropietarita cu 5 ha de pamant arabil.Lotul era lucrat , in intregime, in arenda, de catre preotul director Ilie I.Danciu;nu rezulta clar pentru anul 1931-1932 dar reiese cu certitudine pentru anii 1933-1934,1934-1935.


In anul 1932 au mai fost numiti la scoala,ca suplinitori,invatatorii Constantin Bucur si Vasile Focsaneanu(in locul invatatoarei Stoenescu Ecaterina care a functionat in 1931si 1932,dupa care s-a transferat la scola Grivita,jud.Ialomita).Ambii sunt confirmati ca s-au prezentat la post la 5 noembrie 1932 si respectiv la 01 decembrie 1932 dupa ce parintele  I.Danciu fusese nevoit sa informeze pe revizorul scolar al judetului Ialomita ca a inceput singur cursurile la 15 septembrie pentru anul scolar 1932-1933 intrucat la postul II nu se prezentase nimeni.


Invatatorii si indeosebi parintele Danciu erau apropiati de sateni.Multi aveau nevoie de adeverinte care sa certifice ca stiau sa citeasca ori sa scrie sau care sa ateste cate clase  au absolvit.In baza unei cereri scrise,adesea intocmita olograf de parintele Danciu si doar semnata de cei interesati,directorul scolii le elibera adeverintele ori actele  necesare.Marea majoritate se adresau in scris cu formula "Domnule Director"dar erau destule solicitari cu apelativul "Preacucernice Parinte".Evident,aceasta spune multe despre bunele randuieli ale satului,de respectul fata de invatatori si preot,care, cum se vede, se aflau in centrul problemelor importante ,de interes,pentru comunitatea locala.De ex.Alexandru I.Sava solicita "Preacucernicului Parinte "Ilie I.Danciu  eliberarea unui certificat de absolvire a 5 clase primare intrucat arhiva scolii pe care o urmase a fost distrusa in perioada razboiului din 1916-1918.Conform declaratiei sale a rezultat ca a invatat cele 5 clase in satul Buda Palanca, judetul Prahova,in anii1889-1894.Alexandru I.Sava era cantaret la biserica din sat unde  i se cerea certificat de absolvire a cursului primar.Parintele a supus  aprobarii revizorului scolar al judetului Ialomita    examinarea particulara a petentului   de catre o comisie formata din doi invatatori (probabil de la scoala din sat)in vederea solutionarii problemei.Nu intodeauna a fost concordie intre scoala si sat:la 10 octombrie 1932 parintele Danciu  a inaintat o lista  autoritatii comunale cu locuitorii amendati pentru ca nu si-au trimis copii la scoala,cerand sa se grabeasca executarea "pentru ca altfel nu  mai pot garanta  bunul mers al scolii". Au fost amendati 12 parinti cu sume intre 100-200 lei pentru 15 zile de absente inregistrate in fiecare caz. In alte situatii amenzile nu se mai plateau, tot la interventia scrisa a invatatorilor ,cand constatau ca satenii vizati isi trimiteau totusi copii la scoala de teama sanctiunilor financiare.


Avand in vedere ca scoala nu dispunea de local propriu si nici de banci suficiente,cu aprobarea  provizorie a revizorului scolar al judetului Ialomita invatamantul s-a organizat pe jumatate de zi.Disciplinele destudiu erau:pentru clasa I-citirea si aritmetica,pentru clasa II-citirea,aritmetica,geografia,desenul.caligrafia si gramatica,pentru clasele III si IV-citirea,gramatica,aritmetica,geografia,desenul si caligrafia. 





                      Cu bine si nu uitati de satul natal,


                             V.I.


            


 


 


 


 


 


 






15.   Scoala primara mixta Domnita Maria(1932)




 Prin adresa nr.8091 din 17 noiembrie 1932  Subrevizoratul scolar al judetului Ialomita solicita  tuturor directorilor de scoli  sa trimita ,in regim de urgenta,un"tablou" care sa cuprinda gradul, numele si prenumele  eroilor  razboiului 1916-1919 din comuna sau satul de resedinta/domiciliu.Meticulos, adunand cu grija datele,parintele director al scolii Ilie I.Danciu intocmeste tabelul respectiv pe care il trimite cum poate mai repede catre Subrevizorat.


Am considerat ca este bine sa va redau acest tabel pentru stiinta si a reinvia in memoria noastra numele eroilor satului din primul razboi mondial .Fiind contemporan cu evenimentul,cunoscand duhovniceste dramele si durerile inca  vii ale satului, determinate de razboi, parintele Ilie I.Danciu a  alcatuit urmatorul tabel cu eroii campaniei militare 1916-1919 :


1.caporal Muscalu State;


2.soldat Anghelache Gheorghe;


3.  "      Barbu Ion;


4.  "       Barbu Tudor;


5.  "      Bita Dumitru;


6.   "     Chitescu Preda;


7.  "    Constantin Manole;


8.  "      Cristea Ion;


9.   "   Dobre Andreiu;


10  ."     Ene Alexandru;


11. "     Ene Ghiea


12  ."   .Ene Marin;


13 ."     Ene Nita; 


14.  "    Gheorghe Mihaiu;


15.  "    Grigore Gheorghe:


16.  "    Ion Simu;


17.    "  Lefter Iordache;


18.   "   Mateiu Dinu;


19.  "    Mateiu Petre;


20.  "    Mateiu Stanciu;


21. "    Mihaiu Dumitru;


22.  "   Mocanu Dumitru:


23  ."   Mocanu Nica;


24.   "  Nita Culea;


25.   "   Nita Nastase:


26.  "   Olaru Ion;


27.  "   Pavel Draghiciu;


28.  "   Pitigoiu Dumitru;


29.  "   Pitigoiu Petre;


30.  "   Posirca Stan;


31.   "  Radu Chirita;


32.   "  Radu Dumitru;


33.  "   Stoian Zamfir;


34.   "  Stoican Enache;


35.  "   Strambu Constantin;


36.   "  Stanciulescu Marcu


37.  "   Vasile Marin.


Sa ne aducem aminte de ei cu recunostinta si veneratie.


Dumnezeu sa-i ierte!


            Cu bine si nu uitati de satul natal'


                   V.I.


 














































































































































 














































































































































 


































































































































































Hora fara de flacai si satul plin de jale


Cimitirul bravilor Eroi din satul Domnita Maria, Comuna Dor-Marunt,Judetul Calarasi

"Modelul", s-a chemat satul mai la inceputurile sale pe la 1885, cand statul a construit 150 de case toate la fel, cu doua camere si o sala intre ele cu prispa inalta de la un capat la altul oamenilor adusi de prin Prahova,Vlasca, Ilfov, pentru a munci pe mosiile sale, improprietarindu-i cu 5 hectare si gradini.
"Domnita Maria",in perioada 1941-1945 prelungita si dupa aceea, cand clopotul de la Biserica batea si preotul mai anunta despre inca un tanar plecat in urma cu o luna, doua, sau chiar un an doi pe front, cazut departe de prispa casei cand vrednicii fii,urmasii ai urmasilor acestor eroi, s-au gandit cu piosenie la acei plecati pentru totdeauna, la cei care le sunt bunici si strabunici necunoscuti lor, si le-au inaltat cinstire se poate spune. Pentru jertfa adusa de tinerii acestia, satul merita cu prisosinta respectul contemporanilor nostri. La marimea sa, acest satuc a dat 46 de jertfe (cunoscute de noi)de la surse ramase in viata, din documentele ce s-au pastrat, declaratii ale urmasilor lor la Sfanta Biserica. De la coptul ciresilor de mai din 1941si pana la infloritul lor in 1945, tinerii fii de tarani din acest satuc, au schimbat coarnele plugului si jugul boilor, zabalele roibilor si murgilor, cu patul armei si baioneta pentru a pastrarea fiinta nationala. Nici unul din cei 46 (desi ultimul a murit in asa zisa Revolutie din decembrie 1989), nu are merite mai mari unul decat celalalt.Fiecare a lasat in urma lui jalea si dorul familiilor, prietenilor si prietenelor, sotiilor, a lasat campul ne arat si se semanat, a parasit pentru totdeauna horele si balurile din sat.

"Infratirea", se va chema satul dupa cativa ani de la terminarea razboiului si pana azi desi nu i s-ar mai vede azi rostul. Toti sunt Eroii satului si-or fi in veci ai Neamului Romanesc.

Glorie vesnica tuturor,
Toti au murit la fel si toti ne privesc de langa CEL de SUS chiar daca au murit in stepele necunoscute ale Rusiei, fie pe teritoriul nostru romanesc in apele involburate ale Muresului, ale Tisei, ale Hronului ori in zapezile muntilor Tatra.
M-am gandit sa scriu cateva randuri pentru unul mai bine cunoscut de catre un demn veteran de razboi Dumitru Gandea, avand si eu printre acesti Eroi un frate de-al tati de care si el, acest veteran imi povestea mereu cand aduceam vorba despre razboi. Atunci nu mai scriam, incepeam a ma teme sa nu dranjez somnul vreunuia dintre ei. Dar am hotarat sa le oferim Onorul nostru tuturor- lor tuturor din lunga lista si sa ne rugam pentru ca DUMNEZEU SA-I AIBA IN PACEA LUI!
( Marin TOMA)
Din vol.CARTEA DORULUI-MARUNT (2001)


Enter supporting content here