|
PUTINA RABDARE ,VA ROG,S-A PRODUS O STRICACIUNE SI REPARATIILE LE POT FACE DOAR MANUAL,ADICA PAS CU PAS CEEA CE INSEAMNA
MULTE ORE DE MUNCA.
1.Ocolul pamintului,de Marin Toma
2.Satul Domnita Maria la 1940,de Vasile Ianc
3.De unde au venit primii locuitori ai satului,de Vasile Iancu
4.De unde numele Domnita Maria? de Vasile Iancu
5.Biserica, de Vasile Iancu
6.O fila din istoria locurilor satului Domnita Maria,de Vasile Iancu
7.BAAP-1828,de Vasile Iancu
8.Carti si harti reprezentative reprezentative pentru istoria locurilor noastre.
9.Domnita Maria comuna?
10.Familia Lehliu,boieri in partile ialomitene
11.Mosia Baraganu-Cernica,leaganul satului Domnita Maria
12.Dormarunt,la 1893 si la 1906
13.Licitatii despre mosia Baraganu
14......22. Scoala din Domnita Maria,1931-1939
23. Scoala din Domnita Maria,1940-1944
24. ,1945-1946
25. ,1946-1947
26. ,1949-1951
27. ,1910-1911
28. Inaltarea Domnului-Ziua Eroilor.
29. Mosia Baraganu-Cernica
30. Scoala din Domnita Maria,1911-1920
31. Apartenenta administrativa a satului Domnita Maria,la inceputurile sale.
32.Satul Domnita Maria,la 1906
33. Scoala din Domnita Maria, 1920-1933
34.Despre serviciile sanitare si veterinare in Domnita Maria
35. Hora fara de flacai si satul plin de jale
1.Plecand de la Dor Marunt a facut inconjurul Pamantului de peste doua ori pe la ecuator
Sa nu va surprinda aceasta stire. E reala si se poate verifica, chiar de mi se va spune ca, nu are o mare relevanta din
moment ce, si alti români au executat acest înconjur chiar mult mai înainte. Este si aceasta constatare foarte adevarata.
Dar actiunea temerara a acestui cetatean al Obstii noastre are ceva inedit totusi:
Conditiile în care a reusit acest pelerin sa parcurga cei peste 91.000 kilometri si scopul pentru care, pe orice vreme,
pe orice zi de primavara, vara, toamna, sau ierni deosebit de geroase, cu viscole si nameti.
De asemeni durata în timp si insistenta de a continua sa-l înconjoare.
Despre conditi, va spunem de la început: Mersul pe jos reprezinta 85%, iar diferenta pe bicicleta. Mai putin pe bicicleta
pentru ca, nu prea a avut cum sa patrunda (pâna mai de curând) prin noroaiele ce depasesc prin multe locuri cu mult copita
calului în cele doua sate Pelinu si Înfratirea (Domnita Maria) cum doresc cei mai batrânei sa-si redobândeasca mumele satul
lor.
Scopul, pentru care s-a luptat si a reusit aceasta performanta de care este mândru, sa poata aprinde si mentine vie flacara
sperantei, luminarea celor mai neprihanite suflete, a celor care trebuie sa învete efectuarea primelor bastonase, primele
„buchii” ale cartii de citire, sa afle a descifra cele mai complicate ecuatii ce vor opune vietii de ieri,
viata de mâine, respectiv sufletele celor mai mici scolari din clasele I-IV fie ca au fost din satul Pelinu sau Înfratirea.
Pentru acest scop a suportat cu stoicism, rafalele doborâtoare de vânt ori viscol ce se opun lui, în timp ce înainteaza fie
pe jos, fie cu „prietena” sa bicicleta în directia Nordului geografic, toamna si iarna, s-au împins de
la spate de vântul numit „Traista goala” din vest, iar de nu, împins în dreapta de „Baltaret”.
Durata acestui lung ocol? Douazeci si unu de ani. Domnul învatator Sandu Despa, pentru ca în final el este eroul acestui
pelerinaj, care a socotit cu precizie matematica, de câte ori a ocolit Pamântul pe la Ecuator, ne marturisea cu inima împietrita
de durere, cât s-a luptat sa mentina functionabile cele doua scoli între care zilnic a parcurs acesti 12 kilometri, timp de
21 de ani. De zece ani face acest drum de la Dor Marunt, în satul natal Înfratirea unde scoala, vecina cu Sfânta Biserica,
a fost ajutata mai mult ca sub o alta conducere de la nivelul comunei, cum a fost ajutata de cea de azi. A reusit sa gaseasca
atâta întelegere, pentru reparatii, igienizari, împrejmuiri. Dar supararea care i-a fost pricinuita de disparitia în zilele
din urma a 15 m l de sârma plasa din acest gard nou pe care-l facuse în toamna acestui an, a fost mai mare decât cea pricinuita
la despartirea de casa parinteasca atunci când a vândut-o pentru a se muta în satul resedinta de comuna. Pentru aceasta domnul
învatator nu a mai ocolit drumul ce duce spre Subredactia ziarului nostru de a ne aduce la cunostinta acest mare rau facut
de rauvoitorii care au invadat satele noastre azi. Domnia sa a lansat si un anunt plin de durere, nevrând o publicitate în
acest sens. Apelam si noi pe aceasta cale alaturi de dânsul la organele competente, la oamenii satului, cu dragoste de aceasta
„candela” nestinsa care i-a luminat pe cei mai multi dintre ei (scoala) sa denunte pe acesti „rataciti”.
Domnul Sandu Despa crede si spera ca, va reusi macar odata sa depaseasca Ecuatorul, fiind sanatos tun pâna acum, si drumul
acesta, din care fiecare piatra i se fereste din cale pentru ca îl cunoaste atât ziua cât si noaptea, iar cei ce i-au povestit
atâta suparare, vor readuce la loc, bunul furat si-si va cere spasirea pacatului.
Dar iata ca cel ce hotaraste numarul zilelor noastre, nu suntem noi si nu ne putem
macar o clipa sa amânam clipa când trebuie sa parasim cele pamântene.
Vestea prabusirii dar si a ridicarii la Dumnezeu în anul 2007, ne-a lasat consternati pe toti cei ce l-am cunoscut si
i-am gustat finetea umorului .
Dumnezeu sa-l odihneasca în pace!
Marin Toma
2.Satul Domnita Maria in 1940
In 1940,satul Domnita Maria facea parte din com.Plevna ,plasa Dragos voda,jud.Ialomita.Com.Plevna,considerata unitate
administrativa cu vechime din 1892,era formata din satele Domnita Maria,Valea Rusului si Plevna,unde se afla si sediul primariei.Din
plasa Dragos voda mai faceau parte, la acea vreme,comunele Albesti(cu vechime din 1904),Buesti(cu vechime din 1924),Crucea(cu
vechime din 1908),Dragos voda(cu vechime din 1908),
Dragalina(cu vechime dinn 1927),Mihai Viteaza(cu vechime din 1860 sau 1864),Marsilieni(unde erau satele Dalga mica si
Marsilieni,cu vechime din 1876),Poiana (cu vechime din 1864),Socoale,si Vlad Tepes(cu vechime din 1903).
In1940,com.Dor Marunt (compusa din satele Dor Marunt si Rainicu, cu vechime din 1882),facea parte din plasa Lehliu,alaturi
de comunele Lupsanu,Radu Voda,Rasi(existent inainte de 1831),Rasvani,Pelinu si altele.
In1940,com.Plevna era cea mai maredin plasa Dragos voda ,ca numar de locuitori,avand iregistrata o populatie totala de
3880 de locuitori din care 2005 de sex masculin,1875,de sex feminin,dupa nationalitate 3850 romani,5unguri,1 german,altii
22,nedeclarati 2.Spre exp.Dragos voda avea 2672,Crucea 3264,Dragalina 3547,Vlad Tepes 2886,Poiana1518,Mihai Viteazul 1971,Socoale
1021 de locuitori.Daca va intereseaza, pentru comparatie,com.Dor Marunt avea 3532 de locuitori,com.Lehliu 2645 de locuitori,Lupsanu
1159,Pelinu 1119,Radu voda 2077 s.a.
3.De unde au venit primii locuitori si satului Domnita Maria-Infratirea?
Tabelul din 1891,cu 57de nume "de oameni veniti din mai multe comune si judete,pentru a fi impropietariti pe mosia
Barganu-Cernica,fiind oameni saraci",document gasit de Constantin Bita in arhiva bisericii din satul nostru,arata ca
,in principal,oamenii au venit din satele Sabareni,Varteju,Lacul Turcullui,Balta Doamnei,Varbilau,Poppesti Dragomiresti,Marsilieni,
Fierbinti,Razvani,Buda Palanca s.a.
Satul Sabareni,atestat prima data in 1456,isi trage denumirea de la ciobanii care in jurul anului 1800 au venit cu oile
din partea raului Sabar.Mai tarziu, satul Sabareni s-a unit cu satul Popesti ,formand satul Sabareni,care pana in 1968 a fost
comuna ;dupa aceasta data a intrat in componenta com.Joita; din 2004,prin reorganizarea com.Joita, se reinfiinteaza com.Sabareni,cu
resedinta in satul Sabareni , jud.Giurgiu, fost jud.Vlasca.Actuala comuna are circa 2528 de locuitori,suprafata de 2293 ha,923
de gospodarii,1 scoala,o gradinita,iar principalele activitati sunt agricultura,legumicultura,cresterea animalelor.
Satul Varteju face parte acum din orasul Magurele,jud.Ilfov iar inceputurile sale sunt datate in jurul anului 1750.In
satul Varteju a fost descoperit un tezaur dacic de monede din timpul lui Burebista.La 1890-1900,satul facea parte din com.Varteju-Nefliu,(nb.
de aceea ,in vorbirea lor,unii batrani ai nostri pronuntau Nefliu numele localitatii raionale Lehliu)tinea de plasa Sabareni,aici
functionau doua mori de apa,(pe raul Sabar),comuna avea circa1200 de locuitori,o scoala si doua biserici.
Satul Lacul Turcului,tine acum de com.Balta Doamnei,jud.Prahova. Candva,satul s-a numit si Stelian Popescu,dupa numele
omului politic-ministru si director al ziarului Universul care era nascut aici.(n.b.noi nu am avut,lainceputuri, in sat, un
locuitor, bun gospodar, cu numele Stelian Popescu?.Poate nu-i exclus sa fi avut legaturi de rudenie...).Pamanturile din Lacul
Turcului-Balta Doamnei au apartinut familiilor domnesti(sotia lui Matei Basarab),care apoi a fost daruit Mitrpoliei Bucuresti.Dupa
reforma agrara din 1864 a lui Al.I.Cuza si secularizarea averilor manastiresti,pamanturile au trecut la stat,iar in 1888 au
fost incorporate Domeniului Coroanei si oferite lui Carol I.In1893,avea scoala primara,in 1906,o alta,inaugurata de Regele
Carol I,Regina Elisabeta,Principele Ferdinand si Principesa Maria.Satenii erau clacasi,plateau dijma,si munceau pe Domeniile
Coroanei.
Satul Buda-Palanca,tine acum de com.Rafov,jud.Prahova,era sat de tarani clacasi,care plateau dijma,improprietariti in
1864,prin reforma agrara a lui AL.I Cuza,cu loc e casa si suprafete agricole mici.Intre 1880-1900,satele Buda si Palanca,cu
1096 locuitori,avea moara de malai si una de faina,o piua,o fabrica de spirt,o scoala din 1889,doua biserici si apartineau
de plasa Campul,jud.Prahova.
Satul Varbilau,tinea acum de com .Varbilau,jud.Prahova si este resedinta de comuna.In 1893,satul singur era comuna,cu
1699 de locuitori,acum satul are 3800 de locuitori.
Satul Popesti-Dragomiresti,este actualmmente Dragomiresti -vale.,jud.Ilfov.La sfarsitul anului 1890,facea parte din plasa
Snagov,jud.Ilfov.
Satul Glavacioc a facut parte din com.Stefan cel Mare,jud.Arges,comuna infiintata in 1881,asezat pe mosia Manastirii Glavacioc.Cu
ocazia impropietaririlor din 1880-1881,familii de tineri insuratei au primit cate o,50ha,loc de casa si suprafete mici de
pamant arabil.
4.De unde numele Domnita Maria ?
La o simpla cautare in enciclopedia informatica libera gasesti doar cateva fraze despre satul nostru Domnita Maria-Infratirea.
Este prezentat ca o localitate din jud.Calarasi,Muntenia,Romania.Drept atestare documentara este indicat anul 1890.Si
ca, pana in 1948,s-a numit Domnita Maria.Infiintat sau construit intre 1885-1890,satul a ajuns la un maxim in 1965 cand avea
circa 630 de case si circa 2000 de locuitori.
Si ,cam atat.
De ce Domnita Maria?.
Domnita Maria,ulterior Principesa Maria si apoi Regina Maria,s-a nascut in Marea Britanie,fiind fiica Mariei Alexandra(singura
fiica
a tarului Alexandru al II lea al Rusiei si a principesei Maria de Hesse a Germaniei)si a ducelui Alfred de Minburg (fiul
reginei Victoria a Marii Britanii).
Logodna dintre printul Ferdinand (27 ani),mostenitorul tronului Romaniei si principesa Maria (16 ani) a fost in 1891
iar casatoria a avut loc la 29 dec.1892 la Sinmmaringen,in Germania.Cuplul princiar a sosit la Bucuresti in februarie 1893.Cu
aceasta ocazie,sotia primului ministru Bratianu a strins o suma de bani , pe care Principesa Maria a rugat sa fie oferita
unei societati de binefacere. Societatii i se daduse numele de Domnita Maria,evident in onoare viitoarei Principese si functiona
,se pare din 1891(anul logodnei ,cand ea nu era decat Domnita nu Principesa)si avea ca scop sa sustina arta populara si implicit
viata rurala.Casatoria a fost roditoare,famila avand sase copii:trei baieti,printre care viitorul rege Carol I(nascut la 15.oct.1893)
si trei fete,printre care Maria,viitoarea regina a Yugoslaviei(nascuta la 06.ian.1900).Deci avem numele de Domnita Maria,al
principesei si viitoare regine,al Societatii Domnita Maria,al Mariei,fiica familliei regaleFerdinand si Maria.
Este clar ca, in semn de curtuazie,si pentru a-i capta bunavointa,famila regala Carol I si Elisabeta,dar si clasa politica,au
dat numele de Domnita Maria unor obiective si actiuni publice.
Asa a fost si cu satul nostru-Domnita Maria.
Nu se putea da numele fiicei familiei princiare, Maria,pentru simplu fapt ca ea s-a nascut la opt ani dupa infiintarea
(in 1892) a satului nostru.In jud.Ialomita,actual satul Malu ,sat infiintat in 1892,a purtat, la infiintare , numele de Principesa
Maria.
Ce ar rezulta de aici?Ca satul nostru a primit numele pe timpul logodnei dintre Ferdinand si Maria,cand ea era doar Domnita
,deci a fost proiectat inca din,cel putin, 1891 si a primit consacrarea administrativa in1892 iar sat.Malu, a fost infiintat
in 1892 ,cand Maria era deja Principesa a Romaniei.
In 27.sept.1914,dupa peste 40 de ani de domnie,Regele Carol I a murit,fiind urmat la tron de Regele Ferdinand si Regina
Maria.
In ce conditii a aparut satul Domnita Maria?
Ca multe sate din Campia Baraganului.
-extinderea marilor suprafete agricole reclama nevoia de forta de munca si deci constituirea de sate si catune.
-reforma agrara a lui Al.I.Cuza a determinat venirea de colonisti,improprietariti pe mosiile statului,foste mosii manastiresti
,secularizate de marele domnitor.Multi tarani nu primisera inca pamant dupa reforma din 1864,multe mosii nu au fost impartite,a
functionat o anumita rezistenta fata de aplicarea ei,unii erau pusi in posesie in locurile cele mai neproductive,alte categotii
de sateni au fost omisi din lege etc. determinand nemultumiri ,dezbateri inclusiv parlamentare si chiar rascoale in 1888.Cele
mai multe asezari din Baragan au fost intemeiate intre 1882-1892,odata si cu aplicarea legii insurateilor(proaspat casatoritilor)prin
care au primit pamant multe familii tinere.(nu uitati ca satul nostru a fost intemeiat pe familii tinere,tabelele scolare
gasite de Constantin Bita indicand familii fecunde ,cu multi copii).
Ca urmare,Statul a incurajat colonizarea,a acordat vetre de sat,islazuri si terenuri agricole.In Bargan,dupa 1882-1892,se
vorbeste despre sate noi ca Amara,Dragos Voda,Principesa Maria,Domnita Maria.Atentie,in anumite izvoare se vorbeste despre
satul Model.Ar putea fi cel care oficial era numit Domnita Maria?Vom aprofunda acest lucru.Se infiintase,in aceasi perioada,satele
Socoale(1893),Bogdana(1899),Radu Voda(1894),Nucetu(1910).
Deci,satul nostru are o origine comuna cu a multor alte sate din Campia Baraganului ialomitean.
In cursul vremii,unele sau consolidat iar altele,cum din pacate este si cazul satului nostru, au decazut.Dar satul nostru
are o istorie spectaculoasa si noi trebuie
sa o reconstituim ,ca un omagiu atat pentru inaintasii nostri dar si pentru urmasii nostri.
5. Biserica din satul Domnita Maria-Infratirea
Dupa cum stim deja,biserica din satul nostru a fost construita/definitivata intre 1924-1925. Demersurile oficiale si demararea
lucrarilor au inceput cu mult mai devreme iar datele le stiti deja din consemnarile lui Constantin Bita.Este de evidentiat
conseventa cu care strabunicii nostri au actionat pentru a cladi biserica pe care noi o vedem astazi si care nu poate fi
decat rezultatul unor profunde convingeri religioase crestin ortodoxe pe care le-a transmis si urmasilor. Pana la aceasta
data,oamenii mergeau la biserica din Plevna,construita intre 1892-1893, sau, mai degraba, la cea din Valea Rusului,construita
intre 1855-1856.
Alaturat,in satul Pelinu era Biserica Sf.Imparati,datata din 1875,considerata monument istoric din categoria arhitectura,aflata
pe Lista Monumentelor Istorice din jud.Calarasi-2004. Din pacate,cladirea este acum aproape in ruina.
Si,ca un fapt demn de amintit,pe Lista respectiva se afla mentionata crucea de hotar dintre satul Plevna si com.Lupsanu,situata
pe aliniamentul satului Valea Rusului,datata din 1894.Descifrare istoriei aceste cruci sigur ne poate spune mai multe despre
isoria satului nostru.De ce nu ar fi fost,spre exemplu,crucea de hotar nu cu com.Lupsanu ci chiar dintre satele Plevna-Valea
Rusului cu Domnita Maria?."
Modelul era dupa biserica din com.Mihai Viteazul;poate ca aici sa fi avut o influenta decisiva Ion Radulescu,originar
din Mihai Viteazul si care,in 1903,era invatator in satul Domnita Maria.
Potrivit Anuarului Administratiei Casei Bisericii,al Protoeriei Ialomita(1909),Parohia Mihai Viteazul avea biserica parohiala
Adormirea Maicii Domnului,paroh fiind preotul Popescu Dimitrie,absolvent de seminar inferior,numit aici in 1886.Avea 631 de
familii si 2611 suflete.
Parohia Plevna,com .Plevna,cu biserica parohiala Sf.Voievozi,avea ca paroh pe preotul Ilarion Fieraru,absolvent de seminar
inferior,adus din satul Cotorca la 15.sept.1905.Biserica parohiala era din zid,cladita la 1892-1893 si reparata la 1899.Mai
era o biserica Sf.Imparati si Sf.Dumitru,biserica filiala in Valea Rusului,care fusese ridicata la 1855-1856.Parohia avea
541 familii si 2166 suflete.
In anuarul din 1909,Parohia Dor Marunt figureaza cu biserica parohiala Sf.Nicolae, paroh fiind preotul I.C.Popescu,absolvent
de seminar superior,adus de la Leordeni-Ilfov la 19 mai 1908.Biserica din zid,a fost construita in 1879 iar parohia avea 361
de familii,cu 1475 suflete.
In 1923,se reorganizeaza Protoeria Ialomita si se infiinteaza Protoeria Calarasi care,printr altele avea in jurisdictia
sa Parohia Dor Marunt-preot fiind Nicolae Giurca,Parohia Dragos Voda-preot I.D.Nicolescu,Parohia Lehliu-preot Barbu Stefanescu,Parohia
Plevna-preot acelasi Ilarion Fieraru,absolvent intre timp de seminar superior,biserica cu 1878 enoriasi si filiala din satul
Valea Rusului,cu 1537 enoriasi.
O scurta mentiune despre Parohia Lupsanu(la 1909),cu biserica Sf.Treime, construita in 1842 si reparata in 1892,preotul
paroh fiind Marin Vulpescu,numit la 1 feb.1881.Parohia avea 496 de familii,cu 3125 suflete.In Parohia Lupsanu s-a nascut
la 9 feb.1856, Sofronie Vulpescu, viiitorul episcop al Ramnicului(1913).
Si o alta mentiune: la Biserica din satul Razvani Culcati,(cum se numea atunci actualul sat Razvani) au inceput lucrarile
in 1912, iar ca antreprenor al constructiei a fost mesterul At.Marcoff,care s-a angajat sa o si picteze.Acesta este mentionat
si in documentele noaste ca fiind unul din antreprenorii care au construit Biserica din satul Domnita Maria- Infratirea.
In evidentele statistice din 1969 ale Protoeriei Calarasi ,Parohia Domnita Maria, de fapt Parohia Infratirea este mentionata
ca fiind de categoria a III a,cu un post de paron ,nimeni altul decat parintele Toma,cu 441 de familii si 1411 suflete.
I.V.
6. O fila din istoria locurilor satului Domnita Maria
Satul Domnita Maria nu o fost o localitate izolata iar masurile admistrativ-teritoriale au determinat intergrarea
sa in viata comunitatii rurale a jud.Ialomita.Nici nu se putea altfel,masurile de organizare si conducere a societatii romanesti
a acelor vremi,rasfrangandu-se si asupra sa. Viata satului a fost influentata de organizarea impusa de autoritati ,de factorii
economici si conditiile sociale locale. Stim ca a luat fiinta in mod oficial in 1892,dar demesurile si decizia fusesera luate
mult mai devreme.Poate ca la fondarea satului nostru a fost nevoie de implicarea decizionala a lui Alex.Fochide,C.Popescu,I.I.Aroon,sau
D.Catargi,care au ocupat succesiv,intre1890-1892,functia de prefect in jud.Ialomita sau a lui Alex.Fochide si Nae Pribegeanu
,care intre 1889-1894,au fost ,in perioade diferite,presedinti ai Consiliului judetean Ialomita.
In continuare vom rasfoi impreuna o fila din istoria locala a anilor 1904-1906.
In 1906,prefect al judetului Ialomita era Alex.I.Badulescu iar Alex.Ghica era presedinte al Consiliului judetean Ialomita.
In1906,asa cum am aratat in alt articol,Domnita Maria facea parte din com.Plevna,Plasa Lehliu.Cu putin timp inainte,in
1896, noul sat ,denunit catun in documentele vremii, se afla tot in compunerea com.Plevna impreuna cu satul Plevna si catunele
Valea Rusului si Hoinari,dar tinea de Plasa Borcea,cu sediul la Calarasi.
La acea vreme,in cadrul Companiei de Jandarmi Ialomita,functiona Sectia Lehliu,cu un efectiv de sase jandarmi si un
cal, iar printre cele 12 posturi rurale de jandarmi se afla si postul din com.Plevna.
Din punct de vedere sanitar,com Plevna era arondata la Circumscriptia Lehliu,cu resedinta in com.Lehliu,unde se afla
un singur medic,dr.I.Catargiu.Iosif Cocis si Sofea R.N. Zamfir erau agent sanitar si respectiv moasa, responsabili pentru
com.Plevna ,com Vlad Tepes si com.Mihai Viteazu ;Zoe Patriceanu era moasa pentru comunele Dor Marunt,Lehliu si Lupsanu.Spitale
erau la Calarasi,Urziceni ,Slobozia si Tandarei dar functionau in judet si 30 de infirmerii printre care si la Lehliu(6 paturi)si
Mihai Viteazu(4paturi).
Sanitar-veterinar,com.Plevna era arondata la Circumscriptia I,cu resedinta la Calarasi.Printre crescatorii importanti
de animale din partea locului este amintit Anton Enescu,care avea in com.Plevna,in 1906,"un tamaslac de vite de rasa
ialomitene".
Serviciul tehnic judetean de intretinerea drumurilor(condus in 1897 de ing.Gr.Lehliu-asupra familiei Lehliu voi reveni
) cuprinde com.Plevna ca fiind arondata Circumscriptiei Lehliu,cu resedinta in com.Lehliu.
Ca organizare fiscala,com.Plevna apartinea de Circumscriptia VI,cu resedinta in com.Lehliu,condusa de P.Constantinescu
iar Pavel I.Mihailescu era perceptor.
Judecatoria ocolului Calarasi avea in jurisdictie si com.Plevna,judecator fiind I.Manescu;com.Dor Marunt era arondata
Judecatoriei ocolului Slobozia iar com.Lehliu apartinea de Judecatoria ocolului Urziceni.Penitenciar era numai la Calarasi.
In 1891 exista Regimentul 5 Ialomita nr.23 ,cu patru companii;una avea sediul in com.Lehliu,condusa de lt.I.Munteanu,unde
era arondata si com.Plevna.In 1893,Regimentul 5 de calarasi se muta in orasul Calarasi.
Reteaua judeteana de posta rurala cuprindea si Circumscriptia IVdin care facea parte sicom.Plevna.In 1906,cursa postala
se facea luni,miercuri si vineri,plecand din com.Vlad Tepes la ora 8 dimineata si trecea prin com.Plevna.Primaria Plevna avea
instalat un post telefonic.
La 14.04.1904,in com.Plevna s-a infiintat Banca Fratia,cu 27.000lei capital;Consiliul de Administratie al bancii era
compus din preotul Ilarion Fierea,presedinte,Leonida Popa Dimitriu,Stan Ion,I.Draganescu,Marin Constantinescu si G.Raileanu-membri
iar cenzori si supleanti erau N.Georgescu(propietarul mosiei Draghiceasca din Dor Marunt),I.Crisbaseanu,Andrei Papelea,I.Gavrila,M.R.Ionescu,N.N.Filipescu.
In com.Dor Marunt era,in1904,Banca Dorul,capital 5741 lei,Consiliul de Administratie fiind compus din Alecu Radulescu,presedinte,Necula
Stanciu,Neagu Grigore,Stan Mihailescu,Scarlat Ionescu si Lazar Pantecan-membri iar cenzori,supleanti erau D.Popescu Iov,Stoica
Pantecan,Marin Popescu,V.Mihaila,V.Constantinescu si D.Brezoiescu.In com.Lehliu,la 1904, a functionat Banca 'Soimul si Indepedenta'.
Ca mosii,in 1906,semnificativ pentru satul nostru si satele vecine este de amintit,mosia Faurei,intinsa si pe com.Plevna,in
suprafata de 4400ha,arendata lui Anton Enescu,pe timp de la 1901-1913,cu arenda anuala de 122.530 lei.Aceasta mosie a fost
propietatea Manastirii Cotroceni.Mosia Dor Marunt,din com.Dor Marunt,era in propietatea Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti,avea
3000 ha pentru cultura,250 ha pentu islaz si 40 ha pentu balta.
Printre propietarii mari de pamanturi din judet erau; Maria si Ionel Camarasescu,cu mosii in Bordusani,Copuzu/Crasani,Dalga
de apx.60.000ha,pamant arabil in camp,15.000 ha pamant in balta,1535 ha padure,N.Georgescu,propietarul mosiei Draghiceasca,com
Dor Marunt,cu 300 ha pamant arabil in camp si 20 ha islaz ,Mincov M.propietar de mosie in Dalga mica/com.Marsilieini,cu 208
ha,pamant arabil,Negroponte Ulise,propietarul mosiei Lehliu din com.Lehliu ,cu 3400ha pamant arabil,250 ha islaz,200 ha padure,Negreanu
D.,propietarul mosiei Valea Rusului,com.Plevna,mosie cunoscuta pana in zilele noastre, de catre locuitorii satului Domnita
Maria-Infratirea, cu numele de mosia "negreanca",cu o suprafata de 1000 ha pamant arabil,Anastase Niculescu,propietarul
mosiei Sighireanu,cu 2900 de ha,pamant arabil,100 ha islaz si 1ha padure,Oscar C. Niculescu,propietarul mosiei Martol,com.Plevna
,cu 1970 ha,pamant arabil si 30 ha islaz,Perlea G(se pare ascendent al lui Ionel Perlea),propietar de mosie in com.Plevna,satul
Valea Rusului,cu 1980 ha pamant arabil si 20 ha islaz,I.Peteu,propietarul mosiei din sat.Valea Rusului,comPlevna ,cu 1970
ha pamant arabil si 30 ha islaz,I.Titei,propietar de mosie in sat.Dalga mica/com.Marsilieni,cu 162 ha pamant arabil.
Arendasi in zona noastra,la 1900-1906,au fost ,printre altii,Apostol D.-arendasul mosiei Dor Marunt,care apartinea Eforiei
Spitalelor civile din Bucuresti,Enescu Anton,arendas al mosilor statului din com.Ulmu si Faurei-Plevna,Hangiopol Irene,arendasul
mosiei Martol din sat.Valea Rusului,propietar Oscar C.Nicolescu,Haracopol Gherase-arendas mosia Dalga mica/com.Marsilieni,Carandino
Cristina-arendasa pe mosia din sat.Valea Rusului,care apartinea lui I.I.Peteu,Radulescu A.-arendas al mosiei Draghiceasca,com.Dor
Marunt,care apartinea propietarului N.Georgescu.
Cu bine,si,oriunde sunteti,
ganditi-va la satul nostru.
V.I.
7. BAAP-1828
Aceasta este inscriptia care se observa si astazi la partea superioara a putului de piatra ,situat in marginea satului
Domnita Maria-Infratirea,pe drumul de pamant spre satul Radu-voda.
Ce ar putea reprezenta ?
Cifrele,poate, anul de constructie al putului iar literele majuscule, chiar constructorul sau finantatorul.Sau cifrele,un
eveniment important,istoric,iar literele majuscule,participantii.Sa le luam pe rand...
1.
Cum bine stim din istoria orala locala,fantana se numea" putul calugarilor "si ar fi fost infiintata de o comunitate
de calugari care au trait odinioara pe aceste locuri situate "la padure".Erau cu siguranta crestini ortodocsi,dovada
crucile care au mai existat pana recent,dar de ce manastire apartineau?Faceau misionarism ,desfasurau o activitate de contrapondere
a bisericii romanesti la religia musulmana adusa de Imperiul Otoman in satele din Dobrogea si de la sudul Dunarii ?Intrucat
ne aflam in timpul razboielor ruso-turce unde acesta parte de Valahie a fost teatrul de confruntare dintre cele doua mari
puteri, Imperiul Rus si cel Otoman. Daca anul 1828 este anul constructiei atunci literele BCCA sunt in alfabetul chirilic.Alfabetul
chirilic a fost folosit in scrierea romana incepand cu sec.IX si pana la 1860;intai I.H.Radulescu,la 1828,a simplificat scrierea
chirilica si a adaptat-o la pronuntia romaneasca iar pana la 1844 s-au realizat forme tranzitorii de alfabete care au inlocuit
literele chirilice cu literele latine.Abia in 1860,pe timpul lui A.I.Cuza, se realizeaza oficializarea limbii romane si a
alfabetului latin.Merita aprofundat acest detaliu al inscriptiei pentru ca ne va arata lucruri importante despre primele
asezari din satul nostru.
Cea mai plauzibila ipoteza ,pana la gasirea de izvoare scrise,este totusi cea legata de existenta calugarilor.Misiunea
lor putea fi legata si de apararea ortodoxiei dar si determinata de necesitati economice, de sustinere materiala a manastirilor
de care apartineau.Pamantul era principala sursa de venituri a bisericii iar statul acorda manastirilor parte din mosiile
sale pentru ca acestea sa se poata intretina.
Conform organizarii in epoca,zona noastra se afla sub jurisdictia bisericeasca a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei.In
anul 1828,era condusa de Mitropolitul Grigore.al IVlea Dascalul,canonizat de Biserica Ortodoxa Romana.Mosia pe care s-a format
satul nostru ,dupa cum stim deja, s-a numit Baraganu-Cenica,si este posibil ca acesti calugari sa fi apartinut de Manastirea
Cernica.La 1828,de fapt intre1815-1850,staret al Manastirii Cernica era parintele Calinic
cel Sfant,devenit ulterior episcop de Ramnic,intre1851-1868.Parintele Calinic a ridicat biserica din satul Buesti,intre
1830-1843,a zidit aici case de piatra si grajduri pentru adapostirea paznicilor si a vitelor care erau ale Manastirii Cernica."A
arat pamantul,a semanat padure de salcami in mijlocul campului,incat se mira lumea de o astfel de lucrare", se spune
in "Viata si faptele Sf.Ierarh Calinin de la Cernica".Cand a devenit staret"biserica (n.a.Manastirea Cernica)avea
doar o teleguta cu un bou cu care umbla un calugar pe ulitele Bucurestilor pentru a aduna danii de la credinciosi..".Apoi
Manastirea Cernica a prosperat,si-a refacut economia astfel ca,pe langa biserica din Buesti a, ridicat pe cea din satul Sohatu,a
ajutat Manastirile Pasarea,Ghidiu,Poiana Marului si alte asezaminte bisericesti satesti.Este posibil ca priceperea si buna
administrare impuse de staretul Calinin sa fi determinat infiintarea schitului de calugari din satul nostru.In afara de putul
amintit si crucile vechi,de pe urma calugarilor a ramas(n.a.acum numai in memoria colectiva )si padurea,cunoscuta ca padurea
calugarilor.
2.
Un eveniment semnificativ care cred ca a marcat istoria locului este razboiul ruso-turc din 1828-1829.De fapt,acesta este
al IX lea dintr-un sir de razboaie dintre Imperiul Rus si Imperiul Otoman,incepute in 1568 si terminate in 1918,ca parte a
Primului Razboi Mondial. Confruntarile s-au purtat in mare masura si pe teritoriul jud.Calarasi.In 1791 au avut loc luptele
de la Ulmu-Faurei,in urma carora turcii au fost infranti si alungati peste Dunare,unde se aflau in gaznizoana Silistra;din
nou la Ulmu-Faurei(1806)si Obilesti(1807),turcii sunt infranti de catre trupele rusesti.Razboiul din 1828 aduce nu numai trupele
rusesti si ocuparea Tarilor Romane ci si cea mai groaznica epidemie a vremii,ciuma,izbucnita in mai 1828 la Bucuresti si extinsa
rapid in alte sate si orase.In sept.1828 a inceput asediul Silistrei iar orasul Calarasi a devenit sediul important al trupelor
rusesti.Acum a aparut ciuma si in Calarasi si evident in zonele adiacente,murind zilnic sute de soldati rusi si locuitori
romani.Autoritatile militare ruse indeosebi dar si cele autohtone au fost nevoite sa ia masuri pentru contracararea si limitarea
epidemiei infiintand carantine dar si puncte destinate controlului si blocarii circulatiei calatorilor pentru a preveni extinderea
.Sa fi aparut putul si asezarea calugarilor din ratiuni de combatere a ciumei,mai ales ca anul indicat pe colacul de piatra
este chiar anul razboiului si al ciumei-1828?
Razboiul se termina in 1829,Tarile Romane intra sub controlul Imperiului Rus,iar administratia rusa, condusa de gen.Pavel
Kiselef ,incepe sa redacteze Regulamentul Organic,promulgat in 1831-1832,care a marcat modernizarea institutionala si primul
lor sistem comun de guvernare.
Deci sunt doua ipoteze privind construitea putului/existenta calugarilor.Repet ,numai izvoarele scrise ne vor lamuri deplin.De
aceea merita sa continuam iar contributia fiecaruia, interesat si legat de aceste locuri, este indispensabila.
Cu bine,oriunde sunteti!
V.I.
8. Carti si harti semnificative pentru istoria locurilor noastre
Date interesante privind istoria veche a judetului Ialomita si a judetelor invecinate se regasesc in lucrarea "Memoire
historigue et geografigue sur la Valahie",din 1778,autor Theodor Wilhem Bauer.
Autorul cartii a fost general de origine germana/austriaca,a servit in armata rusa si a participat direct la razboiul
ruso-turc din 1768-1774,perioada cand a realizat ,la cererea Statului Major Rus, cartografia teritoriului Principatelor Romane.Informatiile
despre Valahia au fost adunate in cartea mentionata ;numai harta Moldovei a fost publicata in 1781 la Amsterdam,in 300 de
exemplare,nu si cea a Valahiei care ne-ar fi ajutat astazi foarte mult in rescrierea originii satului Domnita Maria-Infratirea.
Cartea ne arata existenta unor localitati in anul intocmirii,1778, dar existenta lor poate cobora lesne mai adanc in timp.Generalul
Bauer consemneaza faptul ca Valahia era impartita in districte printre care districtele Ramnicu Sarat(ortografia Slam Ribnik),Buzau(Buseo),Ialomita(Ialowitza),Prahova(Prachowa),Ilfov(Ilfow),Vlasca(Wlaska)s.a.Pentru
istoria locala ne intereseaza datele despre districtul Ialomita(Ialowitza) si districtul Ilfov(Ilfow).Si veti vedea de ce...!
Potrivit generalului Bauer districtul Ialomita se invecina ,la est cu Raiaua Braila si fluviul Dunarea,la sud cu fluviul
Dunarea,la vest cu districtul Secujeni si districtul Buzau.Printre localitatille enumerate ,apropiate de zona noastra sunt
Orezu(Oresci),Dalga(Dylga),Rasi(Rash),Slobozia(Slobosia),Calarasi(Kalarasch)s.a.
Nu sunt referiri de nici un fel despre Lehliu,Dor Marunt,Plevna.
Districtul Ilfov(Ilfow)este prezentat ca avand la est districtul Ialomita,la sud fluviul Dunarea,la vest cu districtul
Vlasca,la nord cu districtul Prahova.Printre localitatile mentionate de generalul Bauer sunt satele Ciocanesti(Tzokaneschti),Ulmu,Faurei,Obilesti(Obileschti)s.a.
Ce este foarte important?
La districtul Ilfov gasim enumerat sec,fara alte precizari,"Skit ou Kalugora,chapelle avec guelgue habitatiens",ceea
ce ar insema ca se refera la un schit de calugari,cu o capela si cativa locuitori.Alt schit de calugari nu mai este consemnat
in toata lucrarea la districtul Ilfov si nici la districtul Ialomita.
Poate fi schitul originar,embrionar din istoria veche a satului Domnita Maria-Infratirea?
Nu.Dupa datele lasate de generalul Bauer intrucat il plaseaza in districtul Ilfov.Pacat ca nu ne-a lasat tiparita si harta
Valahie ,astfel acum am fi stiut despre localizarea exacta a schitului.La 1881,cum am scris in alt articol,la peste 100 de
ani dupa cartea generalului Bauer,pe harta "Romania si Tarile vecine danubiene de la Pesta pana la Odesa",compusa
de ing.I.V.Massaloup,revazuta si completata de A.Gorjean,gasim clar,cartografiat cu insemnul destinat satelor si catunelor
punctul "Calugarii"."Calugarii",potrivit hartii completata de A.Gorjean,se invecineau la est cu satul
Lupsanu,la sud cu satul Valea Rusului(n.b.nu este mentionat satul Plevna),la nord satele Lehliu(ortografiat Nefliu),Dor Marunt9(ortografiat
Dorumaruntu),Bogdana,iar la est este o localitate mai indepartata,cu numele de Crutu(nb.nu am identificat corespondentul actual).Curios,"Calugarii'
poarta pe harta semnul satelor sau catunelor,si nu cel care indica o manastire sau biserica.Deci 'Calugarii"nostri au
fost ,mai degraba,o asezare cu destinatie economica ,lucrativa.Dupa harta lui A.Gorjean,linia de demarcatie intre districtele
Ialomita si Ilfov ,de la nord la sud ,,in zona noastra,era situata intre satele Lupsanu, Ulmu,Faurei,pe de o parte ,care apartineau
Ialomitei si Frasinet,Silistea,s.a.,pe de alta parte care apartineau de Ilfov.
Deci,la 1881,in harta lui A.Gorjean,satul "Calugarii", erau cu certitudine "Calugarii "nostri din
sat,dar nu avem siguranta ca despre ei consemna ,la 1778,si generalul Bauer.Decat daca generalul Bauer a plasat eronat"
Skit au Kolugora"in districtul Ilfov si nu Ialomita,mai ales ca linia de separare este foarte aproape de fostul schit,adica
de satul Lupsanu.Daca ar fi o eroare, atunci am fi putut spune ca la 1778,"Skitul "mentionat de generalul Bauer
reprezinta satul sau catunul "Calugarii" din 1881 din harta A.Gorjean.Ar fi covarsitor de important.O alta certitudine
este faptul ca satul ori catunul "Calugarii"a aparut intre 1778 si 1881.Alta certitudine este legata de faptul
ca pe piatra de pe putul calugarilor este inscris anul 1828.
Hotarat, trebuie sa continuam cercetarea noastra ,cu perseverenta,obiectivitate si veneratie fata de istoria locurilor
noastre .
Cu bine tuturor,oriunde sunteti, si nu uitati de satul natal.
V.I.
9.Domnita Maria comuna?
Se pare ca da.
In fondul arhivistic destinat Preturii Plasii Lehliu(1902-1950),intocmit de Arhivele Statului,jud.Calarasi,la 29.07.2011,Domnita
Maria este consemnata in mai multe locuri,unde se fac referiri la:
-Bugetul general al administratiei comunale-com.Domnita Maria,intre 1935-1936,document care contine 18 file;
-Bugetul de venituri si cheltuieli al com.Domnita Maria,intre 1936-1937,document care contine 20 file;
-Ordine circulare,instructiuni, corespondenta cu prefectura Ialomita si primarii privind probleme financiare etc.;inventare
de avere mobila si imobila a comunelor Dor Marunt,,Domnita Maria,Axintele,Nucetu,Lupsanu,Radu Voda,Rasi,Crasani,Artari din
1936,care contine 278 file,
-Ordine circulare,instructiuni, corespondenta cu prefectura Ialomita si primarii privind probleme financiare etc.;inventare
de avere mobila si imobila a comunelor Frumusica,Domnita Maria,Dor Marunt,Copuzu,Sapunari,Nucetu,Stefanesti,Artari,Crasani,Salcioara,Radu
Voda,din 1938,care contine 242 file;
Ce concluzie tragem?
Ca intre 1935-1938 Domnita Maria a fost comuna.Cu primarie,cu post de jandarmi,cu primar etc.Intre 1936-1938,conform acestor
documente,dar s-ar parea ca a fost intre 1935-1940. In 1940, stim, in mod sigur,ca facea parte din com.Plevna ,Plasa Dragos
Voda.Acest interval de timp,1935-1940, merita cercetat si relevat,el fiind,din cate se pare, pentru perioada interbelica,varful
de dezvoltare economica si afirmare administrativa a satului nostru."
Cu bine,si,oriunde sunteti,nu uitati de satul vostru din Campia Baraganului.
V.I.
Domnita Maria comuna?
-continuare-
In conformitate cu Constitutia din 1923 si cu Legea de unificare administrativa 95/13.iunie 1925,teritoriul Romaniei a
fost impartit in 71 de judete,489 plasi si 8879 comune.Legea respectiva a urmarit descentralizarea aministrativa,mergand masiv
pe transformarea satelor in comune indeosebi in vechiul regat.Ulterior au aparut schimbari,la nivel de plasi si comune cu
potential economic mai modest,judetele ramanind nemodificate.In continuare in zona noastra a fiintat judetul Ialomita care,intre
1925-1938, avea sediul la Calarasi si era compus din plasele Calarasi,Lehliu,Slobozia,Tandarei si Urziceni;ulterior ,s-au
mai infiintat plasele Cazanesti,Fetesti si Dragos Voda.Aparuta in 1935,plasa Dragos Voda a preluat comune de la plasa Calarasi
si plasa Lehliu.Din datele gasite in fondul arhivistic al Preturii plasei Lehliu stim exact ca Domnita Maria era comuna, facea
parte din aceasta plasa, ultimile documente care sunt mentionate in pachetul respectiv despre localitatea noastra datand
din 1938.Stim,mai apoi,ca in 1940, Domnita Maria a revenit la statutul de sat, a fost reintegrat in com.Plevna si arondat
acum la plasa Dragos Voda.
Ce s-a intimplat intre 1938-1940?
Nu stim ,dar putem gasi raspuns cautand in continuare in arhive.Potrivit Listei fondurilor si colectiilor date la cercetare,detinute
de Directia judeteana a Arhivelor Nationale Calarasi se gaseste fondul arhivistic referitor la Pretura plasii Dragos Voda,pentru
anii 1934-1950,721 file,unde in mod sigur sunt date si despre Domnita Maria si oamenii sai.Oricum,conform Constitutiei din
1938,prin Legea din 14 august 1938,are loc o noua organizare administrativa si a fost infiintate tinuturile,care grupau mai
multe judete.Judetul Ialomita facea parte din Tinutul Marii,alaturi de jud.Constanta,jud.Caliacra si jud.Durostor.Cele doua
ultime judete proveneau din Cadrilater,Bulgaria si au facut parte din Romania intre 1913-1940.
Deci ,in 1938-1940,adresa strabunicilor nostri ar fi putut sa fie:sat.Domnita Maria,com.Plevna,jud.Ialomita,Tinutul Marii.Intre
1934-1938,adresa ar fi putut fi :com.Domnita Maria,plasa Lehliu,jud.Ialomita.
Si pentru ca am vorbit de Cadrilater ,cu cele doua judete Caliacra(31 comune,254 sate si catune,cu resedinta la Bazargic/Dobrici)
si Durostor(42 comune,133 sate si catune,cu resedinta la Silistra),sa mentionam doua lucruri pentru cercetarea noastra despre
sat:
-intre 1914-1916,prefectul judetului Durostor,reconfirmat in functie prin decretul regal nr.1540/03.04.1914, a fost Ion
Camarasescu(n.1882-d.1950),licentiat in drept la Paris, mare propietar de teren agricol,care a detinut si mosia Dalga,mosie
limitrofa cu satul Domnita Maria,iar numele si renumele propietarului au ramas pana astazi;dupa 1918a intrat in politica si
a devinit ministru de interne(1921-1922) in guvernul Take Ionescu si deputat in trei legislaturi.Si ,ca un amanunt,in guvernul
Take Ionescu,facea parte si Stelian Popescu,ministrul justitiei,despre care stim ca era nascut in satul Lacul Turcului de
unde venisera ,nu cu mult timp in urma,locuitori ai noului sat Domnita Maria.
-batranul Spulber,a locuit o vreme in Cadrilater ,unde a ajuns in contextul politicii de colonizare a zonei intreprinse
de statul roman;om gospodar,harnic,a facut case si avere pe malul bulgaresc al Dunarii,era stiutor de carte,a fost chiar secretarul
unei primarii din Oltenia natala si s-a stabilit apoi,in perioada interbelica, in satul nostru .
Cu bine,si,oriunde va gasiti, nu uitati de satul vostru,
V.I.
10. Familia Lehliu- boieri in partile ialomitene
Nu se cunoaste originea acestei familii dar apare pe la mijocul sec.18 .
Paharnicul Enache Lehliu,care traia dupa 1750,s-a casatorit cu Ilinca,fata logofatului Ctin Candescu.Intre 1784-1785 si
apoi, este mare paharnic la curtile unor domni fanarioti( demnitatea sau rangul de mare paharnic avea la inceput atributii
insemnate,de a turna de baut si a gusta vinul principelui;apoi era printre boierii din divan ,iar mai tarziu rolul sau decade,pana
la cel de comandant al rosiilor de tara).Din casatoria sa au rezultat doi copii:
-Marghioala,maritata cu Rosetti si
-Gheorghe Lehliu ,fost mare paharnic.
Gheorghe Lehliu s-a casatorit cu o Druganeasca9n.a.se pare ca era fiica adoptivaa mosierului Stefan Alexeanu) si a avut
urmatorii copii:
-Maria,sotia paharnicului Slatineanu;
-Gheorghe,insurat cu o Budisteanca,
-Dumitru ,casatorit cu Maria Anton,de la carea avut doi baieti:Costica Lehliu,inginer,casatorit cu Ana Munteanu,mort in
1897 si Grigore Lehliu,inginer,casatorit cu o Sibicenu,cu care a avut un fiu-Constantin.
Datele de mai sus ,despre familia Lehliu, rezulta din cartea lui Octav-George Lecca, "Familiile boieresti romane",pag.387,Editura
Libra.
Potrivit unor alte izvoare,Gheorghe Lehliu s-a nascut in 1771 la Bucuresti,a fost casatorit cu Sultana,fiica adoptiva
a marelui stolnic si fost ispravnic al jud.Ialomita(1781) Stefan Alexeanu,a devenit propietar al unor mosii ialomitene,la
Alexeni si Andrasesti.Fiul sau ,tot Gheorghe,a fost,contopist,pitar,serdar,paharnic.Celalalt fiu al lui Gheorghe Lehliu senior
,Dimitrie/Dumitru ajunge serdar si deputat.Fiica lui Gheorghe Lehlliu,Maria,s-a casatorit cu Barbu Slatineanu,originar din
Oltenia,care astfel s-a stabilit in jud.Ialomita si,din casatorie a devenit proprietar al unei parti din mosia Alexeni si
a ocupat diferite functii in administratia acestui judet precum cea de pitar(un rang inferior,initial desemna pe cel care
se ocupa de painea domnitorului),serdar,paharnic.Barbu Slatineanu a fost si consilier la Curtea de Casatie.Din casatoria Mariei
Lehliu cu Barbu Slatineanu au rezultat trei fete;Elena Filitti,Pulcheria Mosco si Ana Berindey .Ana Lehliu Slatineanu a devenit
Berindey prin casatoria cu Dimitrie Berindey(n.1831-d.1883),fost ministru de lucrari publice in guvernul Ion Ghica,intre1870-1871,au
avut trei copii:Ioan Berindey,arhitect,Maria Sutzu si Ana Florescu. In "Catagrafia oficiala de toti boierii Tarii Romanesti
la 1829",pentru judetul Ialomita,este mentionat si Gheorghe Lehliu,tatal,"nascut la Bucuresti,58 ani,stolnic,sade
in Bucuresti,stare proasta".
In conformitate cu partea a doua a Regulamentului Organic privind constituirea Adunarii Obstesti a tarii,la 03 noiembrie
1831 au avut loc primele alegeri din jud.Ialomita.Acestea s-au desfasurat la Urziceni,sub presedentia ocarmuitorului Iordache
Arion,avand drept la vot 12 dintre locuitorii de vaza ai judetului Ialomita. Este ales ca deputat,stolnicul( dregatorie cu
atributia de a ingriji bucataria ,gustand ,pentru siguranta, bucatele domnitorului) Gheorghe Lehliu.Potrivit jurnalului pentru
alegerea deputatului,publicat de prof.dr.Stefan Grigorescu,in revista Helis,nr.8,2009,"astazi,la 13 noembrie leat 1831,alegatorii
judetului Ialomita adunandu-se presustvia otcarmuirei in numar de doisprezece,incredintati din chemarea pe anume supt intaia
sedere a dlui Biv vel caminar Iordache Arion,alegand prin sorti pe dl Biv vel stolnic Gheorghe Lehliu,asupra caruia s-au adunat
cele mai multe glasuri,l-au numit deputat al acestui judet,si spre incrdintare i s-au dat aceasta".Era in acelasi timp
si presedinte al Tribunalului judetean Ialomita,judet cu resedinta in Urziceni si a primit derogare de la Sfatul Administrativ,care
a stabilit ca "numai din ocarmuitori nu iarta vremea a se alege deputati",asa ca Gheorghe Lehliu a fost ales deputat
dar si-a pastrat si postul de presedinte al tribunalului,potrivit "Istoria orasului Calarasi,de la origini si pana in
anul 1852"de dr.Samarian Gh.Pompei. Pe la 1833, in urma razboiului ruso-turc de la 1828, cand rusii au impus stabilirea
la Calarasi a resedintei jud.Ialomita,il regasim pe stolnicul Gheorghe Lehliu preocupat de aceasta problema ,scop in care
a trimis de la Urziceni pe boierul judecator Alecu Palade sa inchirieze localul potrivit pentru judecatorie si locuintele
judecatorilor.La 10 iunie 1836 se numeste presedinte al Tribunalului comisul(dregatorie cu atributia de a avea grija ceremoniilor
domnesti)Iordache Slatineanu,in locul lui Gheorghe Lehliu,decedat.La 1848,Tribunalul Ialomita era compus din Iordache Slatineanu,serdarul
Teodor Arion(dregatorie care insemna initial seful suprem al cavaleriei,ulterior,pe timpul fanariotilor,ajungand doar la
rangul de boier de mana a treia) si serdarul Dimitrie/Dumitru Lehliu.In 1848,D.Lehliu a fost ales deputat al judetului Ialomita.
La 17 martie 1897 mai regasim in functii publice din jud.Ialomita pe Grigore Lehliu,inginer,seful serviciului tehnic ,serviciu
care se ocupa de intretinerea drumurilor si soselelor.
Nu stim ce s-a petrecut cu familia Lehliu.A decazut poate intre1848-1900.Fiul lui Dumitru/Dimitrie Lehliu,Costica a murit
in 1897 iar despre Constantin, fiul lui Grigore Lehliu nu stim nimic.Stim ca,in jurul anilor 1900,Ulysses Negroponte era proprietar
al mosiei Lehliu,cu 4300 ha arabil,250 ha islaz,200 ha padure si 8ha helesteu.
Familia Lehliu a fost totusi o familie renumita de boieri din Valahia.In ultima parte,barbati din familie care sa fi urmat
traditia ocupatiilor politico-administrative nu prea au mai fost;fiul Gheorghe nu a avut copii,Maria a avut numai fete iar
baietii lui Dumitru au fost ingineri. Este posibil totusi ca numele localitatii Lehliu sa fie leagat de cel al familiei
de boieri Lehliu. Intre 1898-1902,com.Lehliu,din plasa Campul,jud.Ialomita era compusa din mosia Sapunari sau Odaia-Protopopului,mosie
a statului(3500 ha) si mosia Lehliu,mosie particulara(4300ha).Statia de drum de fier Lehliu,cum era consemnata in documentele
vremii,pe ruta Bucuresti-Ciulnita ,era la 5 km sud-est de satul Lehliu.
Poate sunteti contrariati ca am scris despre com.Lehliu.Dar,trebuie sa recunoasteti ca satul Domnita Maria-Infratirea
a fost legat administrativ si nu numai de aceasta localitate.A fost resedinta de plasa, cand Domnita Maria a tinut de plasa
Lehliu,resedinta de raion ,cand ,dupa 1950,satul Infratirea ,component al com.Dor Marunt,tinea de raionul Lehliu:dar oamenii
din sat aveau interese,mergeau la targ,la spital, la comisariat pentru probleme militare,la judecatorie,la scoala-liceu etc.in
Lehliu.Cati nu bateau drumul satesc de la Domnita Maria-Infratirea pana la gara Sighireanu-Dor Marunt pentru a lua trenul
la Lehliu?
Cu bine ,si,oriunde va aflati,nu uitati de satul natal,
V.I.
11. Mosia Barganul- Cernica,leaganul satului Domnita Maria
La 1893, mosia Baraganu era o mosie nelocuita a statului,in plasa Borcea,fosta pendinte de Manastirea Cernica,cu o
suprafata de 900 ha arabile,din care 20 ha padure si era arendata pe perioada 1883-1893,cu suma de 15.ooo lei .Valea Baraganului,pe
care se afla si mosia Baraganu, se intindea de langa satul Faurei,com.Ulmu si tinea pana la satul Valea Mare,devenit alaturi
de Valea Rusului com.Plevna.Cred ca va aduceti aminte ca in terminologia locala se utiliza si numele de Valea Mare pentru
a denumi localitatea Plevna si a o deosebi de satul Valea Rusului. Com.Lupsanu(Lupseni in ortografia timpului)facea parte
atunci tot din plasa Borcea,se invecina la sud cu com.Ulmu si la est cu com.Plevna' la vest cu jud.Ilfov iar la nord cu plasa
Campul.Teritoriul com.Lupsanu cuprindea 9 mosii din care 5 particulare si 4 ale statului ,respectiv mosia Valea Seaca(satul
omonim a disparut de mult, dar cred ca va mai aduceti aminte ca era in drumul dintre satul nostru catre Razvani, Nucet sau
Lupsanu ) pendinte de Manastirea Nucet,mosia Culcati- Rasvani(actualmente satul Razvani ;Culcati venea de la faptul ca stateau
culcati/inghesuiti in bordeie) pendinte de Biserica Razvani din Bucuresti,mosia Lupsanu/Lupseni pendinte de Mitropolia Bucuresti
si atentie mosia Baraganu.Mosie nelocuita dar arendata de stat.Deci mosia Baraganu era amplasata in perimetrul Lupsanu-Valea
Mare-Valea Rusului-Valea Seaca-Razvani-Nucet si acesta corespunde , neindoielnic,cu "vatra"pe care s-a constitiuit
satul Domnita Maria. Cui era arendata?Raspunsul vine automat,cum cunoastem din documentele de infiintare a satului Domnita
Maria,manastirii Cernica.Dar mai retine un amanunt.La 1893 se vorbeste de mosia Baraganu ca "fosta pendinte de Manastirea
Cernica" ,inducandu-se concluzia ca la anul respectiv era libera iar aceasta mentiune de "fosta pendinte",
desi nu era obligatorie ,arata un automatism care se explica prin apartenenta indelungata de manastirea Cernica .Mai stiti
ca si in documentele de infiintare a satului Domnita Maria s-a "oficializat" numele de mosia Baraganu-Cernica,ca
loc de asezare a satului si a locuitorilor sai.
Tot la 1893,gasim com.Plevna,in plasa Borcea,situata intre com.Mihai Viteazu si com.Lupsanu.Aceasta comuna se compunea
din satele Valea Mare si Valea Rusului.Pana in 1891,satul Valea Mare facea parte din com.Ulmu si satul Valea Rusului din com.Lupsanu.La
1 aprilie 1981,cele doua sate s-au unit si au format com.Plevna,cu resedinta in satul Valea Mare.Comuna avea o scoala mixta
cu invatator retribuit de comuna iar in 1887,populatia era de 322 de familii,5 familii de tigani,5 familii de germani si
2 familii de greci.In Valea Rusului era o biserica la care slujeau un preot si un dascal.Prin aceasta comuna trecea drumul
care lega orasul Calarasi de satele din plasa Campul.Drumul era cunoscut de locuitorii satului Domnita Maria ca "Drumul
Calarasilor"si,venind dinspre com.Plevna,trecea prin nord-estul satului nostru si mergea spre Sighireanu,Dor Marunt,Rainic,Sapunari,Stefanesti
si mai departe, spre Bucuresti.
De ce nu gasim consemnat despre Domnita Maria la 1893?Doar se infiintase in 1892,asa cum bine stim! Tocmai de accea.Dictionarul
national de geografie,editat in1898,si-a fundamentat datele pentru judetul Ialomita de la anul 1893.Dar pentru a aduna informatiile
necesare,in conditiile de atunci ale timpului,actiunea a demarat cu cel putin 2-3 ani inainte ,la nivelul judetului Ialomita
, de catre institutorul Ion I.Provianu deci,cel putin intre 1890-1893 ,revenirile pentru completare fiind anevoioase,mai ales
ca lucrarea a fost predata la 1893 Societatii Nationale de Geografie.Ori satul nostru era in construire/formare, capatand
consacrarea administrativa in 1892-1893.
In 1891,satul Valea Mare s-a desprins de com.Ulmu si satul Valea Rusului de com.Lupsanu si s-a format com.Plevna.In 1896,prin
legea din 8 februarie ,com.Plevna i s-a mai alipit satul Hoinaru,care depindea de com.Lupsanu.Astfel,la 1906,gasim consemnat
faptul ca din com.Plevna faceau parte satul Plevna,care era vechiul sat Valea Mare si in care era resedinta comunei,satul
Domnita Maria,satul Valea Rusului si satul Hoinaru.Pana in 1901,com.Plevna facea parte din plasa Borcea,iar de la aceasta
data a fost trecuta la plasa Lehliu.
Populatia comunei era de 2257 de locuitori,din care 1186 barbati si 1071 femei.Contribuabili erau 458.Numarul prestatorilor
este de 359,din care 130 cu bratele,162 cu 2 vite,59 cu 4 vite si 8 cu 6 vite.Dupa bugetul anului 1906,venitul comunei era
de 16.401 lei,bani 05 si cheltuielile de lei 10398,bani03.Capital connsemnat avea de lei 516.
Comuna avea ca proprietate,2 ha si 50 arii de pamant arabil.
In comuna se facea balciul anual,cu obor pentru vanzarea vitelor,la 13 si 14 octombrie.Acest balci s-a infiintat in anul
1905 si avea autorizatia ceruta de lege.Comuna avea 2 scoli;una la resedinta,instalata intr-un local proprietate comunala,care
a fost construit in 1903 si care a costat 10.500 lei.Dupa recensamant,copii de varsta scolara erau in numar de 222,din care
110 inscrisi.Scoala avea doi invatatori,pe preotul Ilarion Fierea si Haralambie Popescu.Cel dintai functiona de la 1 ianuarie
1894,avand ca studii seminarul iar cel de al doilea functiona de la 1 octombrie 1905,avand ca studii 4 clase gimnaziale.
Cea de a doua scoala era in satul Domnita Maria.Aceasta scoala era instalata intr-un local cu chirie.Dupa recensamant,copii
de varsta scolara erau 111,din care 54 erau inscrisi.Scoala avea ca invatator pe I.Dumitrescu,care functiona de la 1 noiembrie
1905,avand ca studii 4 clase gimnaziale.
Amandoua scolile aveau 23 ha pamant arabil,care este arendat la Casa Scoalelor.
In com.Plevna erau doua biserici:una la resedinta,cu hramul Sfintii Voievozi si era o biserica parohiala,construita in
1888.A doua,era in satul Valea Rusului,cu hramul Sfanta Treime,era biserica filiala si a fost construita in 1954.La amandoua
bisericile,serviciul religios era oficiat de preotul Ilarion Fierea.Aceste doua biserici aveau 24 ha pamant arabil.
In satul Domnita Maria nu era inca biserica dar cum stim inaintasii nostri,oameni cu frica lui Dumnezeu,crestini ortodoxi,
veneau la bisericile din aceste sate si indeosebi din satul Valea Rusului.Pana cand,invingand greutatile inerente inceputului
,au demarat si au construit,cu puterile lor, propria biserica.Biserica care dainuieste si astazi. .
Autoritatea comunala se compunea din :M.R.Ionescu,primar,Radu R.Raileanu,ajutor de primar,G.Dimache,Radu R.Valce,Barbu
Zaharia,Nastase Dumitru,Marin Marcu,V.T.Nica,si Andrei D. Albina,consilieri.
Functionari comunali erau :Simion Caracas,secretar,intrat in functiune la 4 martie 1906,avand studiul unei clase gimnaziale,I.M.Ionescu,scriitor,intrat
in functiune la 1 februarie 1906,absolvent al scoalii primare,P.Mihailescu,casier si Stan Stoica,sef de garnizoana.
Primaria era instalata intr-un local proprietate a comunei,care a fost construit in 1896 si care a costat 9500 lei.
Juratii comunali erau:dna N.Filipescu,Radu Mihalache,P.Stefan,Dinu Lupu,D.Ene,Stoian Badea,Matei Stan,Marin Marcu si Andrei
D.Albina.
Care dintre acestia reprezentanti ai autoritati comunale si dintre functionari erau din satul nostru?.
Cu bine,si,oriunde va aflati nu uitati de satul natal
V.I.
12.Dor Marunt,la1893 si la 1906
La 1893, com Dor Marunt facea parte din plasa Ialomita-Balta .Teritoriul comunei era de 5773 ha si se limita la nord si
est cu com.Burduselu,la vest cu com.Lehliu si la sud cu com.Lupsanu/Lupsani in ortografia veche.Cuprindea trei mosii:Persica-Merlari,propietate
a Eforiei Spitalelor civile din Bucuresti,in suprafata de 3100ha,arendata cu sumade 41.640 lei,mosia Sighireanu,proprietate
particulara a lui Ionel Sighireanu, cu 2500ha,si mosia Draghiceasca,propietate particulara a lui N.Georgescu,cu 175 ha.Dupa
legea rurala din 1864 a lui A.I.Cuza au fost impropietariti 78 de locuitori si mai erau neimpropietariti 179 de locuitori.
Se compunea din satele Dor Marunt(otrografia vremii era Dormarunt),Sighireanu,Grindu-Petrei,Pelinu,Minea,si Draghiceasca,avand
resedinta primariei si a judecatoriei comunale in satul Dor Marunt.In recensamantul din 1890,populatia comunei era de 1313
locuitori ,633 de barbati si 678 de femei,1292 de nationalitate romana,5 greci,2 germani,4 unguri,2 turci si 8 alte nationalitati.Dupa
religie erau 1297 crestini ortodoxi,12 protestanti,2 catolici,2 mahomedani.Cu stiinta de carte erau 175 de persoane.In 1887,populatia
era de1423 locuitori,403 barbati ,365 femei si 664 copii.
Comuna in 1887-1888 avea 6446 lei venit si 6959 cheltuieli.
Pentru invatamant,erau doua scoli,una de fete si cu o invatatoare retribuita de comuna si o scoala de baieti cu un invatator
retribuit de comuna.In comuna mai era o biserica unde oficia un preot si un dascal.
Draghiceasca era situat la circa un kilometru de resedinta comunei,numele sau venind dupa un fost proprietar al mosiei.
Grindu-Petrei era sat pendinte de com.Dor Marunt,situat in apropierea satului Dor Marunt si avea o popullatie de 52 de
familii si s-a desfiintat in 1893.
Minea era un sat de tarlasi, situat la circa 6 kilometri de resedinta,spre sud-est,intre Sighireanu si Dalga.
Pelinu era un sat de tarlasi,situat la 8 kilometri de resedinta,la est de satul Dor Marunt.
In1897,satul Draghiceasca se desfinteaza iar in 1898 si satul Minea.
La 1 aprilie 1882, Dor Marunt a fost pendinte de com.Piersica.Dupa aceasta data,satele Dor Marunt, Sibireanu,devenit ulterior
Sighireanu,Minea, Pelinu,Grindu Petrei si Draghiceasca s-au desprins de com.Piersica si au format com.Dor Marunt.La 1906,com.Dor
Marunt era formata din satele Dor Marunt,care era si resedinta,Sighireanu,Pelinu si Rainicu,celelalte desfiintindu-se.Pana
in 1896 a facut parte din plasa Campul,ulterior a trecut de plasa Ialomita Balta si mai apoi de plasa Lehliu.
Populatia era de 1424 de locuitori,779 barbati si 645 femei.Contribuabili erau 253 de locuitori.Numarul prestatorilor
era de 246 ,din care 87 cu bratele,54 cu 2 vite,99 cu 4 vite si 6 cu 6 vite.
Bugetul comunal al anului 1906 a fost astfel:venitul era de 11.360 lei si 10 bani,si cheltuielilede 11.350 lei si 72de
bani,iar capitalul era de 3500lei.
Comuna nu avea in proprietate pamant arabil.
Era o scoala ,la resedinta,instalata in local proprietate a comunei,construit in1884 si care a costat 6000 lei iar ca
invatator pe I.D.Miculescu,care functiona de la 1 septembrie 1889,avand ca studiiscoala normala din Galati.Dupa recensamant,erau
240 de copii,din care 135 inscrisi.
In comuna era o singura biserica,la resedinta,cu hramul Sf.Nicolae ,care avea 8,50 ha de pamant arabil,unde serviciul
religios era oficiat de preotul I.Ionescu.
Autoritatea comunei era asigurata de D.Popescu,primar,C.I.Prepelita,ajutor de primar,Ion Stoica Isac,D.Nicolescu,S.I.Clotan,Stan
Nitoi,Dinu Negoitasi Radu G.Mihai,consilieri.
Functionari comunali erau Anghel Ionescu,secretar,intrat in functie la 1 februarie 1903,avand ca studii 3clase gimnaziale,C.Servitoreanu,scriitor,intrat
in functie
la 1 sept.1905,absolvent al scolii primare, Pavel Mihailescu,casier si Gr.Gheorghe,sef de garnizoana.
Jurati comunali erau I.Budea,Stoica Pantecan,V.Ion si D.Popescu.
Primaria era instalata in local nou,construit in 1884,care a costat 6000 lei.
Cu bine,
V.i.
Dor Marunt
- continuare-
Legenda spune ca satul Dor Marunt isi trage numele de la mosul Doru,care, fiind mic de statura a primit apelativul de
cel"marunt",ajungand in timp sa dea numele satului din asocierea prenumelui Doru cu carateristica de om marunt de
statura.
Si este adevarat!
De fapt,il chema Oprea iar mosul primea cu bunatate si opitalitate in bordeiul sau calatorii aflati pe drumul Calarasului,al
Brailei sau Oltenitei.Dar mos Oprea a fost asezat aici ,pe la1849,de catre marele vornic I.I.Mano,proprietar al mosiei Piersica-Mierlari-Dor
Marunt.I.I.Mano,mare vornic si fost camaicam al Tarii Romanesti era casatorit cu Anica Mano,fosta Ghica.Familia Mano era de
origine italiana,stabilita la Constantinopol si venita din Fanar in Tara Romaneasca.De fapt,satele Piersica si Mierlari sunt
atestate dla 4 iulie 1596 si respectiv 4 august 1599,ambele localitati fiind "intoarse"aceluiasi Stoica,logofat
de catre Mihai Viteazul.
Se stie ca Stoica(Stoichita) era din Stramba,jud.Gorj,ca la12 decembrie 1588 era logofat si unul dintre dregatorii de
seama ai lui Mihai Viteazul;a ajuns rabojar in jud.Ialomita si in aceasta calitate a cotropit niste sate cu"napasti de
biruri'("Dictionar al marilor dregatori din Tara Romaneasca si Moldova,secXIV-XV",Nicolae Stoicescu).Mare vistiernic,intre
11 iunie 1597-22sept.1599,a mers cu Mihai Viteazul in Transilvania,fiind trimis ca sol la imparatul Rudolf al II lea la Praga
si Viena(1599 si 1600).Dupa moartea lui Mihai Viteazul il insoteste pe Radu Serban,continuator al politicii lui Mihai Viteazul,domnitor
al Tarii Romanesti intre 1602-1610 si iunie 1610-septembrie 1611, ca mare logofat (12 august 1602-30 mai 1608) cu care a plecat
in pribegie.Revine in tara si este mare vistiernic intre 1619-1620.A inselat pe Alexandru Ilies,in prima sa domnie,facand
"mare paguba in visterie',drept pentru care domnitorul i-a confiscat toate 'ocinele",pentru ca l-a "hiclenit","cu
mare viclesug."A murit fara a da socoteala visteriei,motiv pentru care s-a dat voie la 6 sate ale lui Stoica sa se rascumpere
cu 1500 de galbeni care constituiau despagubire,asa cum rezulta din cartea lui Nicolae Stoicescu.Nu stiu care sunt aceste
sate si daca faceau parte din jud.Ialomita.
La 2 iulie 1903,Elena Cornescu ,propietara mosiei Piersica-Mierlari-Dor Marunt se adresa cu o scrisoare primarului com.Dor
Marunt(identificat de scriitorul Marin Toma,consateanul nostru,ca fiind Ionita Petre) in care ii spunea:"La anul 1849,cand
am devenit propietara mosiei Piersica-Mierlari si Dor Marunt din jud.Ialomita,data mie zestre de tatal meu marele vornic I.I.Mano,nu
se aflau la Dor Marunt decat sapte locuitori,intre care cel dantia,mos Oprea-Dormarunt,familiile Stoica Mihai,a lui Ionita
postasu,a lui Mihai Miron s-a Albestenilor.Vechii locuitori ai mosiei erau statorniciti la Piersica,aici nu se gaseau decat
oamenii de sus numiti si adunati de mos Doru,prin indemnul bunicei mele ,Doamna Smaranda M.Mano,nascuta C.Vacarescu s-al tatalui
meu,care-l insarcinase sa adune oameni ca sa formeze comuna Doru-marunt,numita asa dupa porecla lui Mos Oprea incepatorul
acestui sat si cunoscut de tot judetul si de toti vanatorii insemnati din tara,ca si de consulii din vreme aceea si de alti
straini care veneau sa vaneze dropii si spurcaci in partea locului si care negasind alta locuinta se adaposteau la bordeiul
si carciuma lui mos Oprea Doru-Marunt,asezat pe mosia mea,la Gura Baraganului"(dupa 'Cateva date asupra trecutului comunei
Dormarunt-Ialomita,scrisa la 2 noiembrie 1933 de Cristea R.Cristea,invatatorul si directorul scolii din com .Dor Marunt,citat
de prof.Nicolae Tiripan,Arivele Nationale Calarasi).
Mosia Piersica-Mierlari-Dor Marunt in 1885 este vanduta de Elena Cornescu si intra in proprietatea Eforiei Spitalelor
Civile din Bucuresti .Eforia spitalelor era o institutie de binefacere,de caritate si filantropica,cu avere impresionanta,obtinuta
din donatii, subscriptii publice,arendare sau cumparare terenuri etc.si avea ca scop ingrijirea medicala gratuita a celor
nevoiasi.Din cadrul Eforiei facea parte si Epitropia Sf.Manastire si Spitalului Pantelimon,fondata de domnitorul Grigore Ghica
al Munteniei(1752-1753 si 1757-1758),despre care se consemneaza ca a donat,printre altele terenul obtinut la schimb pe o
mosie de la marginea Perietilor din jud.Ialomita,de 200de stanjeni,proprietatea lui Dimitrie Lehliu,"bel vel camaras
zavonie ",care"de buna voia lui pentru sufletul parintilor lui de atunci intra'vreme au inchinat danie acesti mai
sus 200 de stanjeni de mosie din Perieti".Domnitorul schimba terenul primit de la Gheorghe Lehliu cu Constantin Perieteanu,mare
mosier al locului,de la care se trage si numele com.Perieti din jud.Ialomita, iar terenul acesta il doneaza Epitropiei Pantilimon
si implicit Eforiei Spitalelor Civile.Ar rezulta deci ca mosia donata este Piersica-Mierlari-Dor Marunt oferita lui Grigore
Ghica la schimb de catre Constantin Perieteanu.( conform cu"Eforia Spitalelor Civile, 1832-1932",autor Alexandru
G.Galasescu,1900). Mai mult,in lucrarea mentionata, in capitolul intitulat"Averea imobliara a Eforiei cu specificatiunea
provenientei",pag.557, rezulta ca in jud.Ialomita,printe altele,Eforia avea mosia Piersica-Mierlari-Dor Marunt,parte
daruita de Grigore Ghica Manastirii Pantelimon,parte cumparata de la Elena Cornescu ,si a fost arendata cu o arenda anuala
,dupa bugetul anului 1899-1900, de 76.820 lei.Despre situatia mosiei se gasesc consemnari facute de Grigore Lehliu,inginer,fiul
lui Gheorghe Lehliu in lucrarea intitulata"Cartea de hotarnicie a mosiei Piersica-Mielari ce-i zice Dor-Marunt,proprietatea
Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti",Bucuresti,1891(document pe care ,din pacate nu l-am gasi dar voi continua cautarea
intrucat poate vorbeste si despre locurile pe care s-a format satul Domnita Maria ca vecin de hotar cu com.Dor Marunt). Din
aceasta sursa rezulta ca la 1891,mosia era propietatea Eforiei precum si ca Grigore Lehliu era, poate ca si ascendentii
sai, un cunoscator al locurilor pe care se gasea com.Dor Marunt si satul Domnita Maria.
Cu bine,si,oriunde sunteti,nu uitati de satul natal,
V.I.
13. Licitatii despre mosia Baraganul
In noiembrie 1891,in deschiderea Corpurilor Legiuitoare,regele Carol I ,analizand situatia finantelor statului,stabilea
ca obiective pentru perioada urmatoare,elaborarea unei serii intregi de proiecte de legi printre care si legi menite a imbunatati
administratia centrala si locala, in corelare cu aplicarea legii vanzarii bunurilor statului.In acest cadru,s-a constatat
ca din mosiile statului s-au vandut deja 183,la 19713 cumparatori.De asemenea,s-a ridicat problema altor 188 mosii, care sa
fie vandute in perioada imediat urmatoare,chiar si in iarna lui 1891/1892,astfel incat alti 23.341 de locuitori sa devina
proprietari.
In mesajul la deschiderea acelorasi Corpuri Legiuitoare din 24 februarie/8 martie 1892,suveranul se adresa parlamentarilor
in problema emiterii legii pentru organizarea creditelor agricole prin care sa se sprijine indeplinirea unor dispozitii
esentiale ale legii vanzarii bunurilor statului la cultivatorii tarani."Tot in acest scop veti avea a va ocupa in urma
de tablourile de preturi pentru vanzarea domeniilor statului",situatie care ,asa cum rezulta din mesajul regelui Carol
I,trebuia sa se finalizeze la inchiderea sesiunii legislative din mai/iunie1892.('Cuvantarile regelui Carol I"-editie
ingrijita de C.C.Giurescu,1887-1914).Era vorba indeosebi de legea creditului agricol si a tablourilor de preturi pentru mosiille
care urmau sa fie lotizate si vandute catre tarani.
Inmultirea retelelor de cai ferate a dat avant puternic agriculturii si industriei si implicit dezvoltarii zonelor /localitatilor
strabatute de acestea.Era nevoie de un efort sustinut al statului pentru popularea Baraganului ialomitean si asigurarea fortei
de munca necesara in agricultura vremii.
In plan local,rezultatele alegerilor efectuate in 5 februarie 1892 pentru Colegiul I de senatori atesta ,pentru judetul
Ialomita,ca alegatorii inscrisi la vot au fost 136,zero buletine anulate,candidatii fiind Lahovari J,general,ministru de razboi,(89
voturi),Statescu Eugeniu(75 voturi),Camarasescu Nicolae(55 voturi),tatal lui Ionel Camarasescu,proprietarul mosiei Dalga,limitrofa
cu satul nostru,Fochiade Nicolae(46 voturi),Ghetu C(5 voturi)si,in consecinta,au fost proclamati ca alesi de catre biroul
electoral Lahovari J,general si Statescu Eugeniu.(Monitorul Oficial nr.244/6.02.1892).
Insa fondul erau problemele taranesti, care veneau din 1864,din timpul lui Alexandru Ioan Cuza,de la legea rurala,prin
care aveau dreptul de a se stramuta pe mosiile statului, cele mai apropiate, satenii carora nu li se puteau implini loturile
precum si insurateii(proaspat casatoritii).De fapt,o serie de imperfectiuni au aparut in aplicarea legii rurale,in absenta
unui regulament precis care sa stabilleasca modalitatile de aplicare.Situatia s-a mai indreptat prin aplicarea legii pentru
secularizarea averilor manastiresti din 1863 ,prin care taranimea putea fi improprietarita pe fostele averi ale manastirilor
intrate in patrimoniul statului.In 1876,primul ministru I.C.Bratianu timitea prefectilor din toata tara o instructiune pentru
impropietarirea insurateilor si tuturor categoriilor de tarani care nu primisera pamant.In 1879,Carol I a decretat un regulament
de aplicare a legii rurale din 1864,astfel ca,intre 1878-1881 au fost improprietariti peste 48.622 de tarani,primind circa
229063 ha si au luat fiinta 130 de comune si 26 de catune noi pe mosiile statului.Lucrarile de delimitare a averilor statului
au inceput in 1882 si s-au terminat in 1884.Legea din 1887 de revizuire a legii rurale a lui A.I.Cuza revedea improprietaririle
anterioare din 1879,1882,1883 si 1886 si stabilea masura parcelarii,hotarnicirii si marcarii pamanturilor, pentru eliminarea
abuzurilor si nedreptatilor.Nici aceasta lege din 1887 nu s-a aplicat iar in 1894 inca aceste delimitari si disponibilizari
de terenuri nu se realizasera intocmai.Pe acest fundal au avut loc miscari taranesti in 1888,inclusiv in campia Baraganului,la
Urziceni,la Fundulea,la Jilava(care apartinea de plasa Sabareni,de unde au venit si unii dintre inaintasii nostri).
In aceaste conditii,cel putin la nivelul corpurilor legiuitoare si mai ales al guvernului s-a hotarat si infiintarea satului
Domnita Maria(n.a.document pe care nu l-am gasit inca).Indeosebi, al Ministerului Agriculturii ,Industriei ,Comertului si
Domeniilor,care,prin decizia nr.43752/11 august 1892, constatand ca"neaprobandu-se rezultatul licitatiunei de la 3 august
a.c.,pentru darea in intreprindere a cladirei unui numar de 394 case taranesti,din care 205 la mosia Tramsani si 198 la mosia
Baraganu,ambele in judetul Ialomita"aduce la cunostinta generala organizarea unei noi licitatii ,in localul ministerului
in ziua de 15 septembrie 1892.(Monitorul Oficial al Romaniei nr122/joi 03 septembrie 1892).Felul lucrarilor de constructii,precum
si conditiile au fost publicate in Monitorul Oficial nr.48 de la 3 iunie 1892.Pentru a lua cunostinta de planul caselor,de
masuratorile lucrarilor,de caietul de sarcini precum si pentru orice alte lamuriri,concurentilor interesati li se acordau
relatii suplimentare la serviciul de arhitectura al ministerului.De asemenea ,concurentii,pentru a putea fi admisi la licitatie,trebuiau
sa depuna o garantie provizori de 8.000 lei,in numerar sau efecte publice.
Conditiile stabilite pentru licitatie nu le cunoastem pentru ca inca nu am gasit Monitorul Oficial nr.48 din 3 iunie 1892.Dar
rezulta clar ca actiunea de licitatie se refera la construirea caselor taranesti,in numar de 189, pe mosia Baraganu si in
numar de 205 pe mosia Tramsani,ambele din judetul Ialomita.
Asa cum am stabilit anterior mosia Baraganu, fosta pendinte de manastirea Cernica,situata in com.Valea Rusului,plasa
Borcea,judetul Ialomita este leaganul formarii satului Domnita Maria. Cat despre mosia Tramsani corespunde satului Tramsani,cea
mai veche asezare pe teritoriul actual al comunei Modelu de langa Calarasi.Satul Modelu a fost infiintat la 1894 prin hotararea
Ministerului Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor.Vedeti amandoua satele s-au numit Modelu;al nostru,in formula
neoficiala,denumire care a rezistat pana in zilele noastre, atat de puternic s-a impus in mentalul colectiv local si celalalt,in
formula oficiala administrativa.Dar am putea spune un nume ,Modelu, si doua sate.Cu asemanari evidente dar cu destine diferite.Daca
luam numai actul mentionat mai sus despre licitatie al Ministerului Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor rezulta
ca se refera la case taranesti,cu planuri standard ,de acelasi tip,model si sigur in aceleasi conditii tehnice constructive
si de sistematizare.Din datele culese,casele din com.Modelu au fost construite din fondul statului,erau case tip din caramida,
invelite cu sindrila,alcatuite din doua camere cu tinda si prispa si stilpi,asezate cu fata spre sud-est.Aceeasi situatie
a fost si in satul nostru.Asemanarile sunt frapante,rezultand ca cele doua sate sunt rezultatul unei singure conceptii si
decizii,asa cum rezulta si din documentul mentionat privind reorganizarea licitatiei :
-cele doua sate au fost infiintate pe cheltuiala statului;
-casele erau standard ,dupa aceleasi proiecte si poate chiar executia a fost realizata de acelasi antreprenor,castigator
al licitatiei;
-popularea s-a realizat cu colonisti din judetele limitrofe judetului Ialomita,adusi cu aceasi motivatie economica
si stimulati de faptul ca vor primi pamant;
-pamantul primit a fost platit in timp statului;in satul nostru,dupa cum spuneau batranii,strabunii si-au achitat
pamanturile,in bani sau produse,poate ajutati de legea creditului agricol si de alte facilitati acordate de stat.Oricum,au
devenit proprietari si au putut astfel transmite pana azi mostenitorilor pamanturile astfel dobandite;
-strazile largi,rectangulare,perpendiculare unele pe altele dovedesc o conceptie unica ,arhitecturala si de
sistematizare,destul de avansata,moderna chiar pentru acele vremi.
Dar problema licitatiei de construire a caselor taranesti respective este precedata de un alt fapt semnificativ pentru
satele Domnita Maria si Modelu.In Monitorul Oficial al Romaniei nr.217/31 ianuarie 1892 se publica ,spre cunostinta generala,ca
mosiile statului a caror perioada de arendare expira la 23 aprilie 1893,se arendeaza pe o noua perioada de 5 ani, iar pentru
mosiile din judetul Ialomita ,licitatia ,in vederea arendarii ,urma sa se tina la 22 februarie 1892, la Bucuresti ,in localul
Ministerului Agriculturii,Industriei,Comertului si Domenilor.In privinta mosiilor scoase la arendare de catre Ministerul
Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor, unele erau destinate vanzarii in cursul anului 1892,in loturi ,la locuitori,conform
legii pentru instrainarea bunurilor statului din 7aprilie 1889,arendasii fiind indemnati sa ia informatiile necesare,pentru
verificare si certificare ,pana la 1 februarie 1892,spre a vedea daca in tabelul acestor mosii au aparut modificari. In conformitate
cu Monitorul Oficial respectiv,au facut obiectul vanzarii,printre altele,si aceasta este important pentru noi,mosia Tramsanca,de
fapt Tramsani,(deci viitorul Modelu) si mosia Baraganul(deci viitorul sat Domnita Maria),ambele din judetul Ialomita.Nu am
gasit inca documente privind vanzarea preconizata.Pana la vanzare insa,pentru licitatia din 22 februarie 1892,mosia Baraganu
era inclusa pentru a fi arendata "'cu un padurar" si o garantie prealabila depusa de 3.750 lei.Eimortant detaliul
ca se arenda cu padurar pentru rezultad ca detinea si o suprafata de padure,nu foarte mare daca nu era nevoie decat de un
singur post de padurar pentru aplicarea si respectarea legilor silvice. In perioada 1868-1873,mosia Baraganu fusese arendata
lui Stefan Popelea care ,ca urmare a neplatei redeventei,datora 5822 lei si 14 bani catre stat, reprezentat de Caseria Generala
a judetului Ialomita.(Monitorul Oficial al Romaniei nr.122/3 septembrie 1892).Nici licitatia din 22 februarie 1892 a mosiei
Baraganu nu a mers prea bine pentru interesele statului atata vreme cat, conform deciziei nr.11.016/15 iulie1892 a Ministerului
de Finante, Caseria generala a judetului Ialomita,constatand ca nu s-au achitat sumele datorate pentru arenda,a confiscat
si a organizat vinzarea in fata cazinoului din orasul Calarasi,in ziua de 4 august 1892,a "480 hectolitri grau,aflat
in clai,averea dlui I.I.Peteu,arendasul mosiei Baraganul,pentru neplata arendei acelei mosii de lei 3810".(Monitorul
Oficial al Romaniei nr.87/19.iulie 1892).I.I.Peteu era si proprietarul mosiei din Valea Rusului,satul vecin cu Domnita Maria.
Nu uitati de satul natal,
Cu bine,
V.I.
Licitatii pe mosia Baraganu
-continuare-
In articolul precedent rezulta ca,in Monitorul Oficial al Romaniei nr.122/03 septembrie 1892,statul roman,reprezentat
de Ministerul Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor,anunta repetarea licitatiei organizata la 3 august 1892 pentru
construirea a 394 de case taranesti, pe mosia Tramsani(205) si mosia Baraganu(189),ambele din jud.Ialomita.Reamintesc ca mosia
Tramsani corespunde satului Modelu iar mosia Baraganu satului Domnita Maria,ambele din judetul Ialomita.Continuand cautarile,a
reiesit ca, de fapt,autoritatile demarasera de mai multa vreme publicarea in Monitorul Oficial al vremii,a repetarii licitatiei
respective,dovedind ca exista un maxim interes si o decizie superioar dispus pentru construirea celor 394 de case taranesti.
Astfel,in Monitorul Oficial nr.106/13.august 1892,Monitorul Oficial nr.109/18 august 1892,Monitorul Oficial nr.115/25
august 1892 si Monitorul Oficial nr.118/28 august 1892 se aducea la cunostinta generala despre faptul ca nu s-a aprobat rezultatul
licitatiei de la 3 august 1892,pentru darea in intreprindere a construirii unui numar de 394 de case taranesti,din care 205
la mosia Tramsani si 189 la mosia Baraganu,ambele din judetul Ialomita.In mod repetat,in Monitoarele respective,Ministerul
Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor anunta concurentii sa-si prezinte ofertele sigilate ,in localul ministerului,ca
felul lucrarilor,precum si conditiile licitatiei sunt publicate deja in Monitorul Oficial nr.48 de la 3 iunie 1892. In plus,in
toate cele patru Monitoare Oficiale mentionate este publicata si decizia ministerului in cauza pentru achizitia materialului
lemnos necesar construirii caselor respective si se preciza ca rezultatul licitatiei de la 3 august 1892 pentru furnizarea
materialului de lemnarie necesar construirii celor 394 case taranesti la mosiile Tramsani si Baraganu nu a a fost aprobat.Si
in acest caz,repetarea licitatiei a fost programata pentru 15 septembrie 1892 iar cantitatea si felul materialului,precum
si conditiile erau deja publicate in Monitorul Oficial nr.48/3 iunie 1892.Concurentii erau instiintati sa ia cunostinta de
caietul de sarcini al acestei furnituri,solicitand lamuriri la serviciul de arhitectura al ministerului.De asemenea,pentru
a putea participa la aceasta licitatie privind furnizarea materialului lemnos,concurentii urmau sa depuna o garantie provizorie
de 6500 de lei,in numerar sau efecte publice.
Nu uitati de satul natal,
Cu bine,
V.I.
Licitatii pe mosia Baraganu
-continuare-
In sfarsit , am reusit sa gasesc actul de baza prin care s-au organizat licitatii pe mosia Baraganu-Cernica;este
vorba de deciziile Ministerului Agriculturii,Industriei,Comertului si Domeniilor din 2 iunie 1892,publicate in Monitorul
Oficial nr.79/vineri,10 iulie 1892,si anume :
1.prima,referitoare la organizarea licitatiei publice din ziua de 3 august 1892,ora 11,in localul ministerului, pentru
darea in intreprindere a construirii unui numar de 394 de case taranesti,din care 205 pe mosia statului Tramsani,(n.a.care
corespunde satului Modelu) si 189 pe mosia statului Baraganu-Cernica,(n.a.care corespunde satului Domnita Maria),ambele din
judetul Ialomita.In conformitate cu monitorul oficial mentionat,cele "189 case pe mosia statului Baraganu-Cernica,din
judetul Ialomita,plasa Borcea,comuna Lupsanu,in apropiere ca la 2 kilometri de statiunea Dalga-Mare,de pe linia ferata Bucuresti-Fetesti".
Ce rezulta de aici?
- casele taranesti care s-au construit pe mosia Baraganu-Cernica,inclusa ,din punct de vedere administrativ,
la com.Lupsanu,se identifica, in mod cert, cu viitorul sat Domnita Maria;
- mosia Baraganu-Cernica este plasata in apropiere de statia de cale ferata Dalga-Mare,(n.a.actualmente Dalga),distanta
dintre ele fiind "ca la 2 kilometri ",ceeace corespunde in mare parte adevarului.Indicatia despre gara era de natura
sa sugereze concurentilor ca pot sa utilizeze calea ferata,cu punct terminus gara Dalga -Mare,pentru transportul materialelor,aceasta
fiind o problema esentiala in realizarea proiectului.Nu a fost indicata gara Sighireanu/Dor Marunt pentru ca ea nu exista
la acel moment, fiind construita ulterior iar gara Lehliu era prea departe de viitorul sat.
In continuare se precizeaza ca toate aceste case vor fi facute dupa acelasi tip,din zidarie de caramida,invelite
cu sita.Intreaga lemnarie,precum si usile,ferestrele si sita "acoperamantului"urmau a fi procurata de catre stat,ramanand
in sarcina antreprenorului/constructorului,pe langa celelalte lucrari de zidarie,tencuieli etc "si asezatul la loc al
lemnariei si al tamplariei,precum si baterea sitelor pentru acoperamant".De asemenea,mai rezulta un element foarte important
pentru istoria satului si anume ca"lucrarile de cladire a acestor case vor incepe in primavara anului viitor(n.a. deci
primavara lui 1893) si vor trebui predate,terminate gata,la 1 septembrie 1893".
Pentru a lua la cunostinta de planul caselor,de ante-masuratoarea lucrarilor,de caietul desarcini si pentru orice
alte lamuriri,doritorii sa participe la licitatie puteau sa se adreseze, in orice zi lucratoare,,de la orele 10-12 si 15-18
la serviciull de arhitectura al ministerului.De asemenea,pentru a participa la licitatie,antreprenorii/constructorii erau
obligati sa depuna o garantie provizorie de 8000 lei,in bani sau efecte publice.In sprijinul antreprenorilor/constructorilor,se
aducea la cunostinta,"ca simpla indicatiune",ca tot materialul de caramida se putea face la fata locului,cu pamantul
din localitate si intrebuinta pentru ardere paiele "care se gasesc in mari cantitati si cu preturi foarte reduse,in cazul
cand arderea cu lemne ar costa mai mult.'
De prisos sa mai spunem ca era stipulat ca licitatia se facea cu oferte inscrise, sigilate si fara nici o supralicitatie.
Conditiile de licitatie erau identice si pentru licitatia "in mosia Tramsani,din judetul Ialomita,plasa Borcea,comuna
Tonea,situata pe malul Borcei,in partea vestica a satului Cadana si departe ca la 5 kilometri de orasul Calarasi".
2.a doua,referitoare la organizarea licitatiei publice in ziua de 3 august 1892,la ora11,in localul ministerului, pentru
darea in intreprindere a furnizarii materialului de lemnarie care va fi predat in punctul de lucru pe mosia statului Baraganu-Cernica,din
judetul Ialomita,plasa Borcea,comuna Lupsanu,"in apropiere,ca la 2 kilometri de statiunea Dalga-Mare a liniei ferate
Bucuresti-Fetesti."Pentru cele 189 de case,statul se angaja sa cumpere si sa puna la dispozitia antreprenorului/constructorului,si
deci licita pentru achizitie :
a)2.338.00 metri liniari talpi de brad de 0.12 m/0.12m,date la rindea pe 3 parti;
b)1.852 metri liniari talpi de brad,nedate la rindea pe nici o parte,de 0.10 m/0.10m;
c)3.706 metri liniari,idem,idem de 0.05m/0,05m;
d)756 bucati stalpi de brad de 0.12/0.12 m,lungi de 2,90 m,dati la rindea pe toate partile;
e)1.134 bucati bucati proptele de brad de 0.10 m/0.10m,date la rindea pe toate partile;
f)567 bucati pentru popi de invelitoare de 0.10m/0.10m,lungi de 1.30m,nedati la rindea pe nici o parte;
g)4.820metri liniari de cosoroabe,groase de 0.10m/0.10m,nedate la rindea pe nici o parte;
h)2.410metri liniari de cosoroabe de brad,groase de 0.12m/0.12m si date la rindea pe 3 parti;
i)2870 bucati capriori de brad,grosi de 0.05m/0.10m,lungi de 3,75 m,si nedati la rindea pe nici o fata;
j)2870 bucati capriori de brad,grosi de 0.05m/0.10m,lungi de 3.00m,si nedati la rindea pe nici o fata;
k)2665 bucati grinzi de tavan,groase de 0.10m/0.12m,date la rindea pe 3 parti si lungi de 4.50m;
l)410 bucati grinzi de brad,groase de 0.10m/0.12m si lunngi de 3.30m,date la rindea pe 3 parti;
m)205 bucati juguri pentru cosuri,grosi de 0.10m/0.12m si lungi de 1.65m,,dati la rindea pe 2 fete;
n)1230 bucati clesti pentru invelitoare,grosi de 0.05m/0.10m,lungi de 2.75m si nedati la rindea pe nici o fata;
o)7800 bucati scanduri de brad,groase de 0.04m/0.16m,lungi de 4 m si date la rindea pe o singura parte;
p)2870 bucati scanduri de brad,groase de 0,04m/0.16m,lungi de 1,50m,date la rindea pe o singura fata;
q)615 bucati scanduri de brad,groase de 0.05m/0.25m,lungi de 1.50m si date la rindea pe o fata;
r)615 bucati scanduri de brad,groase de0.03m/0.15m,date la rindea pe o fata;
s)410 bucati scanduri de brad,groase de 0.05m/0.30m,lungi de 0.90m,date la rindea pe o parte;
t)9840 bucati scanduri de brad,groase de0.025m/0.20m,lunngi de 4 m.date la rindea pe o fata;
u)4290bucati scanduri de brad,groase de 0.0025m/0.20m,date la rindea pe o fata;
v)3075 bucati grinzisoare de tufan,groase de 0.08m/0.10m,lungi de 3.30m,nedate la rindea si netaiate la fierastrau;
w)7150.000bucati sita mica pentru invelis;
x)170.000m liniari lati de tei,anin sau plop,pentru invelisul cu sita mica.
Tot acest material lemnos trebuia sa fie pedat la fata locului,pe mosia Baraganu-Cernica,pana la finele lunii martie 1893.Pentru
a lua la cunostinta de conditiile licitatiei respective,concurentii puteauapela la serviciul arhitectura al ministerului,in
zilele de lucru,intre orele 10-12 si 15-18.De asemenea,pentru a participa la licitatie era obligatoriu sa depuna o garantie
provizorie de 6500lei,in bani sau in efecte publice.Si aceasta licitatie se organiza pe bazaa de oferte inscrise,sigilate
si fara nici o supralicitare.
Pentru casele construite in mosia Tramsanca,cantitatile si specificatiile de material lemnos erau putin mai mari decat
cele cerute pentru mosia Baraganu-Cernica.Nici nu se putea altfel,casele fiind dupa acelasi tip doar ca satul Modelul era
cu 16 case mai mare decat viitorul sat Domnita Maria.
3.a treia licitatie,organizata in ziua de 3 august 1892,ora11,in localul ministerului,era pentru materialul de tamplarie
care urma sa fie predat in punctul"pe mosia statului Baraganu-Cernica,din judetul Ialomita,plasa Borcea,comuna Lupsanu,in
apropiere ca la 2 kilometri de statiunea Dalga-Mare a liniei ferate Bucuresti-Fetesti".
Materialul de tamplarie consta in:
a)756 bucati ferestre simple de brad,de 0.60m largime ,1.10m inaltime ,cuprinzand tot materialul de lemn trebuincios;fieraria
adica;colturi de fier 8 bucati,2 perechi balamale simple si 2 carlige fixate prin placi cu cate 2 suruburi,cuie,surupuri etc
b)189 bucati usi simple de brad pentru intrari,cu fereastra mica deasupra,de 1m largime pe 2.40m inaltime totala,cuprinzand
materialul de lemnarie,toata fieraria,cuie,suruburi,2 perechi balamale,,broasca simpla,2 perechi carlige simle(vorreiber)
pentru fereastra fixa de deasupra si altele;
c)378 bucati usi intr-un canat,interioor de brad simple,de 0.80m largime pe 2m inaltime,comntinand toate cele necesare
ca mai sus,complete.
Tot acest material de tamplarie va fi predat la locatia respectiva la finele lunii martie 1893.Concurentii puteau solicita
lamuriri de la minister,serviciul arhitectura,in aceleasi conditii ca si la celelalte doua licitatii.De asemenea,antreprenorii/constructorii
interesati erau chemati sa plateasca o garantie provizorie de 1200 lei ,in bani sau efecte publice.Si aceasta licitatie se
facea pe baza de oferte sigilate si inscrise si fara nici o supraicitatie.
Dupa cum am vazut in articolele anterioare,intrucat nu s-au aprobat anumite preturi,licitatiile au fost amanate pentru
15 septembrie 1892.
Dar,rezulta ca,desi decizia de infiintare a satului Domnita Maria este in 1892 sau in trecutul imediat,constructia efectiva
a vetrei satului a fost programata sa inceapa in primavara lui 1893 si sa se termine in toamna,la septembrie 1893.
Vom continua cautarile arhivistivce sa vedem cum s-au desfasurat mai departe lucrurile.
Cu bine,si,nu uitati de satul natal,
V.I.
14. Scoala din Domnita Maria (1931-1932)
In anul scolar 1931-1932 scoala se numea Scoala primara mixta din satul Domnita Maria.Satul apartinea de comuna Dor Marunt,judetul
Ialomita.
Din unele documente rezulta ca scoala a fost infiintata in 1903.
Potrivit Raportului din 18 iunie 1932,adresat de directorul scolii catre Revizorul scolar al judetului Ialomita, situatia
scolara era urmatoarea:
clasa I-45 elevi din care 28 baieti si 17 fete;urmau regulat cursurile 37elevi din care 23 baieti si 14 fete;29 promovati;
clasa II-22 elevi din care 13 baieti si 9 fete;urmau regulat cursurile 21 elevi din care12 baieti si 9 fete;21 promovati;
clasa III-21 elevi din care17 baieti si 4 fete;urmau regulat cursurile18 elevi din care 15 baieti si 3 fete;16 promovati;
clasa IV-32 elevi din care22 baieti si 10 fete;urmau regulat cursurile 25 elevi din care 18 baieti si 7 fete;25 promovati.
Total 120 de elevi din care 80 de baieti si 40 de fete;urmau regulat cursurile 101 elevi din care 68 baieti si 33 fete;91
promovati.
Frecventarea scolii a fost regulata si nu s-au aplicat amenzi pentru neprezentare la cursuri.
Invatatorii scolii au fost preotul Ilie I.Danciu,invatator gradul II,director ,care a predat la clasele II si IV si domnisoara
Vasilica Gheorghe,invatatoare provizorie, care a predat la clasele I si III,detasata in locul doamnei invatatoare Elena Rusu.Parintele
Danciu terminase scoala normala din Bucuresti in iunie 1916 si detinea diploma cu nr.940 din 1916,cu media 9,50.
In conformitate cu Legea invatamantului normal- primar,promulgata prin inaltul decret regal nr.2571/24 iulie 1924 premergator
anului scolar 1931-1932 si 1932-1933,s-a efectuat recensamantul copiilor de varsta scolara din satul Domnita Maria,reiesind
un total general de 388 de copii din care 225 de baieti si 163 de fete.Pe varste si sexe situatia se prezenta astfel:intre
5-7 ani erau 45 de baieti si 38 de fete;intre 7-16 ani erau128 de baieti si 108 fete;intre 16-18 ani 52 de baieti si 17 fete.Toti
copii erau de de nationalitate si cetatenie romana iar parintii lor erau de profesie plugari.Din totalul de 89 de familii
recenzate 35 aveau 1-2 copii iar restul de 54 aveau 3-6 copii .Atentie era vorba numai de copii de varsta scolara nu si
de prescolari si cu atat mai putin de fii/fiicele adulti(e).Astfel Petre St.Barbu avea de varsta scolara pe Gherghina,Zamfira,Ion,Vasilica
si Sica,Mihai Apostol pe Paraschiva,Ioan,Constantin,Niculina si Stefan,Gheorghe Z.Ghita pe Ilie,Gheorghe,,Nicolae,Vasile,Alexandru,Dan
Apostol avea pe Ioana,Floarea,Tudor,Constantin si Alexandra,El.Polifronie Zamfir avea pe Ioana,Vasilica,Alexandru,Chirita
si Maria,Petre N. Nica avea pe Nicolae,Vasilica,Florica,Constantin si Ana,Ion Ispas avea pe Tudor,Gherghina,Ioana,Nicolae,
si Dumitru.Si lista ar putea continua.Cu Marin Ristache care avea 6 copii(Stefan,Ioana,,Constantin,Tudor,Alexandru,Dumitru),Slave
Nica cu 5(Gherghina,Vasile,Ion,Ana,,Victoria),Constantin I.Lascu care avea 4(Polifronie,,Marin,Dobre,Maria),Neagu Costaghe
cu 5(Maria,Vasilica,Gheorghe,Nicolae,Anghelina).Sau Florea Chitescu cu 5(Radu,Sanda,Dumitru,Vasile-nepot,Vasile),Constantin
Bita cu 4(Mihai,Gheorghe,Vasilica,Constantin) sau Florea Nica cu 6(Victoria,Marin,Alexe,Nicolae,Petre,Ion) ori Vasile Bucur
cu 5(Constantin,Ioana,Dragulina,Elisabeta,Ana).
In cursul anului scolar ,ambii invatatori nu au fost pedepsiti ori recompensati.Preotul Ilie I Danciu a sustinut si o
conferinta privind sectele religioase ,la serbarile nationale, la cercurile culturale preotesti ori cu cadrele didactice.
In 22 iunie 1932,scoala a gazduit sedinta de cerc cultural la care au participat invatatori din satele Pelinu,Dor Marunt,Rainik(evident
Rainicu dar am respectat ortografia vremii),Rasvani,Valea Seaca,Nucet,Lupsanu si Radu Voda, fiind anuntata si prezenta lui
Stanciu Stoian ,revizor scolar.
Scoala nu a fost inspectata in anul respectiv.Elevii au fost sanatosi si nu s-au intrerupt cursurile pe motive de boli
ori epidemii.
Scoala a functionat intr-un local inchiriat,cu mobilier insuficient si fara material didactic.In acel an se construise
local propriu de scoala,inceput in 1931,cu o singura sala de clasa si cancelarie,dar acesta nu a putut fi terminat din lipsa
de fonduri.In 5 octombrie 1932 si 20 noiembrie 1932,parintele Ilie I.Danciu s-a adresat in scris Presedintelui Comitetului
Scolar Judetean Calarasi si a solicitat un ajutor de 7000 lei si respectiv de 20.000 lei pentru finalizarea lucrarilor de
constructie a scolii.Perseverent si devotat intereselor scolare ale satului,parintele Ilie I. Danciu a continuat diligentele
pe langa autoritati si l-a informat pe revizorul scolar al judetului Ialomita asupra dificultatilor intampinate cu noul local
.Din memoriul sau rezulta ca, in anul 1931, s-a inceput construirea localului propriu si cu mari greutati s-a reusit sa fie
zidit si acoperit cu tabla.Parintele aprecia ca nu putea conta pe contributia satenilor intrucat"satul este mic si cu
locuitori saraci" iar"recolta slaba care a fost pe la noi pune pe locuitori in imposibilitate de a contribui cu
ceva la terminarea lucrului inceput". Neexistand alte posibilitati si resurse,parintele Ilie I. Danciu solicita revizorului
scolar sa intervina la Prefectura judetului Ialomita sau la alte autoritati pentru a primi o suma de 60000 lei pentru scoala."Daca
sunt scoli care trebuiesc ajutate ,in fruntea lor cred ca trebuie asezata a noastra care singura-din cate cunosc in judet-mai
functioneaza in local inchiriat" termina raportul sau, plin de speranta, parintele Danciu.Aceste demersuri fusese precedate
de interventia scrisa a parintelui Danciu la prefectul judetului Ialomita,la 23 martie 1932, cand ,multumind pentru ajutorul
banesc primit de la prefectura pentru demararea lucrarilor la noul local de scoala socotea ca"pana la terminare mai avem
inca nevoie de bani pentru tencuieli,dusumele,ferestre,usi,etc iar locuitorii sunt lipsiti cu totul".Desi in bugetul
primariei Dor Marunt era consemnata suma de 8639 lei pentru satul Domnita Maria si ceruta pentru continuarea lucrarilor la
localul scolii, preotul Danciu aprecia ca acesti bani nu ajung, mai ales ca trebuiau deja platite datorii.Ca urmare,parintele
-director solicita 30.000-40000 lei din buget,din fondul de deschideri de credite sau din suprimarea altor cheltuieli mai
putin importante."Satele Dor Marunt,Pelinu si Rainicu au toate localuri proprii de scoala,asa ca aceste sate n- au nevoie
de ajutoare" conchidea parintele Danciu.Demersul catre prefectura nu a avut succes;cu adresa nr.6795 din 29 martie 1932,Prefectura
judetului Ialomita l-a informat pe parintele director ca in bugetul primariei com.Dor Marunt a fost prevazuta suma de 8640
lei pentru terminarea constructiei scolii iar in ceeace priveste prevederea sumei de 30000-40000 lei "nu s-a putut face
nici o operatiune ,intrucat bugetul comunei a fost aprobat inca de la 18 martie 1932".Nu stim cum a reusit, pana la urma,
parintele sa rezolve aceasta problema grea.Pentru tot ce a facut pentru sat merita sa-i pastram o vie recunostinta!Oricum,la
22 noiembrie 1932, Comitetul scolar judetean Ialomita solicita Presedintelui Comitetului de constructie a scolii Domnita Mari
acte justificative pentru suma de 7000lei primita ca ajutor din suma acordata de Casa Scoalelor,rezultand astfel ca solicitarea
din 5 octombrie 1932 primise totusi o rezolvare favorabila.
Se intelege ca localul propriu fiind neterminat ,in anul scolar 1931-1932 scoala a functionat inca in spatiu inchiriat
,din cate se pare, de la Alexe Niculescu.
Scoala nu avea biblioteca dar satul dispunea de o biblioteca cu 20 de volume, infiintata in 1928 si aflata in proprietatea
bisericii.
Scoala era impropietarita cu 5 ha de pamant arabil.Lotul era lucrat , in intregime, in arenda, de catre preotul director
Ilie I.Danciu;nu rezulta clar pentru anul 1931-1932 dar reiese cu certitudine pentru anii 1933-1934,1934-1935.
In anul 1932 au mai fost numiti la scoala,ca suplinitori,invatatorii Constantin Bucur si Vasile Focsaneanu(in locul invatatoarei
Stoenescu Ecaterina care a functionat in 1931si 1932,dupa care s-a transferat la scola Grivita,jud.Ialomita).Ambii sunt confirmati
ca s-au prezentat la post la 5 noembrie 1932 si respectiv la 01 decembrie 1932 dupa ce parintele I.Danciu fusese nevoit sa
informeze pe revizorul scolar al judetului Ialomita ca a inceput singur cursurile la 15 septembrie pentru anul scolar 1932-1933
intrucat la postul II nu se prezentase nimeni.
Invatatorii si indeosebi parintele Danciu erau apropiati de sateni.Multi aveau nevoie de adeverinte care sa certifice
ca stiau sa citeasca ori sa scrie sau care sa ateste cate clase au absolvit.In baza unei cereri scrise,adesea intocmita olograf
de parintele Danciu si doar semnata de cei interesati,directorul scolii le elibera adeverintele ori actele necesare.Marea
majoritate se adresau in scris cu formula "Domnule Director"dar erau destule solicitari cu apelativul "Preacucernice
Parinte".Evident,aceasta spune multe despre bunele randuieli ale satului,de respectul fata de invatatori si preot,care,
cum se vede, se aflau in centrul problemelor importante ,de interes,pentru comunitatea locala.De ex.Alexandru I.Sava solicita
"Preacucernicului Parinte "Ilie I.Danciu eliberarea unui certificat de absolvire a 5 clase primare intrucat arhiva
scolii pe care o urmase a fost distrusa in perioada razboiului din 1916-1918.Conform declaratiei sale a rezultat ca a invatat
cele 5 clase in satul Buda Palanca, judetul Prahova,in anii1889-1894.Alexandru I.Sava era cantaret la biserica din sat unde
i se cerea certificat de absolvire a cursului primar.Parintele a supus aprobarii revizorului scolar al judetului Ialomita
examinarea particulara a petentului de catre o comisie formata din doi invatatori (probabil de la scoala din sat)in vederea
solutionarii problemei.Nu intodeauna a fost concordie intre scoala si sat:la 10 octombrie 1932 parintele Danciu a inaintat
o lista autoritatii comunale cu locuitorii amendati pentru ca nu si-au trimis copii la scoala,cerand sa se grabeasca executarea
"pentru ca altfel nu mai pot garanta bunul mers al scolii". Au fost amendati 12 parinti cu sume intre 100-200
lei pentru 15 zile de absente inregistrate in fiecare caz. In alte situatii amenzile nu se mai plateau, tot la interventia
scrisa a invatatorilor ,cand constatau ca satenii vizati isi trimiteau totusi copii la scoala de teama sanctiunilor financiare.
Avand in vedere ca scoala nu dispunea de local propriu si nici de banci suficiente,cu aprobarea provizorie a revizorului
scolar al judetului Ialomita invatamantul s-a organizat pe jumatate de zi.Disciplinele destudiu erau:pentru clasa I-citirea
si aritmetica,pentru clasa II-citirea,aritmetica,geografia,desenul.caligrafia si gramatica,pentru clasele III si IV-citirea,gramatica,aritmetica,geografia,desenul
si caligrafia.
Cu bine si nu uitati de satul natal,
V.I.
15. Scoala primara mixta Domnita Maria(1932)
Prin adresa nr.8091 din 17 noiembrie 1932 Subrevizoratul scolar al judetului Ialomita solicita tuturor directorilor
de scoli sa trimita ,in regim de urgenta,un"tablou" care sa cuprinda gradul, numele si prenumele eroilor razboiului
1916-1919 din comuna sau satul de resedinta/domiciliu.Meticulos, adunand cu grija datele,parintele director al scolii Ilie
I.Danciu intocmeste tabelul respectiv pe care il trimite cum poate mai repede catre Subrevizorat.
Am considerat ca este bine sa va redau acest tabel pentru stiinta si a reinvia in memoria noastra numele eroilor satului
din primul razboi mondial .Fiind contemporan cu evenimentul,cunoscand duhovniceste dramele si durerile inca vii ale satului,
determinate de razboi, parintele Ilie I.Danciu a alcatuit urmatorul tabel cu eroii campaniei militare 1916-1919 :
1.caporal Muscalu State;
2.soldat Anghelache Gheorghe;
3. " Barbu Ion;
4. " Barbu Tudor;
5. " Bita Dumitru;
6. " Chitescu Preda;
7. " Constantin Manole;
8. " Cristea Ion;
9. " Dobre Andreiu;
10 ." Ene Alexandru;
11. " Ene Ghiea
12 ." .Ene Marin;
13 ." Ene Nita;
14. " Gheorghe Mihaiu;
15. " Grigore Gheorghe:
16. " Ion Simu;
17. " Lefter Iordache;
18. " Mateiu Dinu;
19. " Mateiu Petre;
20. " Mateiu Stanciu;
21. " Mihaiu Dumitru;
22. " Mocanu Dumitru:
23 ." Mocanu Nica;
24. " Nita Culea;
25. " Nita Nastase:
26. " Olaru Ion;
27. " Pavel Draghiciu;
28. " Pitigoiu Dumitru;
29. " Pitigoiu Petre;
30. " Posirca Stan;
31. " Radu Chirita;
32. " Radu Dumitru;
33. " Stoian Zamfir;
34. " Stoican Enache;
35. " Strambu Constantin;
36. " Stanciulescu Marcu
37. " Vasile Marin.
Sa ne aducem aminte de ei cu recunostinta si veneratie.
Dumnezeu sa-i ierte!
Cu bine si nu uitati de satul natal'
V.I.
16. Scoala din Domnita Maria(1934-1935)
Scoala purta denumirea de Scoala primara mixta din com.Domnita Maria,jud.Ialomita.Categoria scolii :romaneasca fiind
frecventata integral de copii de nationalitate si cetatenie romana si de confesiune religioasa crestin ortodoxa.Avea un numat
total de 5 clase din care clasa I era divizionara adica divizata in doua datorita numarului mare de copii.In acest an scolar
au fost 3 posturi de invatatori,toate ocupate.
Situatia inscrierilor si absolventilor in anul scolar a fost urmatoarea:
clasa I- 90 elevi din care 43 baieti si 47 fete;promovati 63 din care 27 baieti si 36 fete;
clasa II-32 elevi din care 17 baieti si 16 fete;promovati 28 din care 15 baieti si 13 fete;
clasa III-44 elevi din care 28 baieti si 16 fete;promovati 42 din care 27 baieti si 15 fete;
clasa IV-16 elevi din care12 baieti si 4 fete;promovati 16;
clasa V-23 elevi din care 15 baieti si 8 fete;promovati 23
Total 205 elevi din care 172 promovati.
Frecventa elevilor a fost buna.Avand in vedere numarul mare de copii scolari ,invatamantul s-a desfasurat pe jumatati
de zile.
Invatatorii scolii au fost Preotul Ilie I.Danciu,invatator inaintat la gradul I,a predat la clasa III si V,domnisoara
invatatoare Sevastita Pavel,detasata in locul dlui invatator Traian Calinescu,a predat la clasa I A si IV si dl.invatator
Marin S.Radu,suplinitor,detasat in locul dnei invatatoare Eufrosina Calinescu,a predat la clasa I B si clasa II.Referitor
la invatatorii Calinescu,rezulta ca acestia au fost transferati la scoala din satul Domnita Maria ,incepand cu 1 septembrie
1934, prin decizia nr.140005/1943 a Ministerului Instructiunii,dar nu se cunoaste motivul neprezentarii lor la post,fapt
pentru care a trebuit sa fie supliniti de cei mentionati.
Numarul mare de scolari recenzati si propozabili pentru anul 1934-1935 a determinat o analiza serioasa din partea parintelui
invatator Ilie I.Danciu,care s-a adresat revizoratului scolar al judetului Ialomita ,intr-un raport din 20.11.1934."Populatia
scolara in satul nostru fiind foarte mare,fata de cele doua posturi cate are scoala,se simte absoluta nevoie de a se infinta
si postul III" scria "preacucernicul parinte".Cifrele si situatia il indreptateau sa faca aceasta propunere;in
concret,parintele Ilie I.Danciu,invatator in postul I,conducea clasa I- 32 elevi;clasa III-44 elevi si clasa V-21 elevi,total
97 elevi ,care veneau regulat la cursuri iar dra invatatoare Sevastita Pavel,care ocupa postul II, conducea clasa I cu 88
elevi si clasa IV cu 15 elevi,total 103 elevi care se prezentau in mod constant la scoala.
In finalul raportului sau,parintele Danciu sustinea ca "fiindca nu putem face lectiile dupa orar si programa"
propunea "sa binevoiti a interveni sa se infiinteze postul al III lea sau a ne da voie a concedia 110 elevi si a ramane
cu 100 elevi,la cele doua posturi".Analizand situatia, la 10 noiembrie 1934,revizoratul scolar a aprobat infiintarea
postului III, solicitat de scoala din com.Domnita Maria, si a cerut ferm directorului scolii" veti ingriji de sala si
mobilierul necesar".Ca urmare, scoala a functionat in localul propriu (un singur salon) si a mai inchiriat inca un local.In
aceste conditii,Comitetul scolar Ialomita ,cu adresa nr.1098 din 8 noiembrie 1934, informa Comitetul scolar al com.Domnita
Maria, ca prefectura jud.Ialomita a acordat un ajutor financiar scolii in valoare de 25.000 lei.Este probabil ca acesti bani
au fost solicitati de directorul scolii,parintele invatator Danciu, intrucat Comitetul scolar judetean cerea sa i se confirme
primirea lor iar beneficiarul sa detalieze ce lucrari sau efectuat cu ei si daca s-au respectat formele legale de licitatie,cerute
de lege.Forul judetean interzicea cu desavarsire ca banii respectivi sa primeasca alta destinatie inclusiv de a se plati
din ei diferite restante din anii apropiati.Nu reiese clar ,dar este aproape sigur ca banii erau destinati localului scolii,aceasta
rezultand din raspunsul pe care parintele Danciu la dat Comitetului judetean scolar la 4.12.1934.Astfel,parintele a confirmat
ca s-au incasat banii si s-au efectuat urmatoarele lucrari:
1.tamplaria toata- usi,ferestre si dusumele;
2.sticla la ferestre;
3.sagiacul;
4.rest din tencuieli;
5.cosurile.pamant in pod;
6.scari de beton;
7.varuitul din interior.
Parintele Ilie I.Danciu aprecia, in raspunsul respectiv,ca lucrarile au constat 30.000lei iar in final "mai avem
nevoie de 5000 lei pe care ii cerem".Singura explicatie ar fi ca banii au fost destinati definitivarii amenajarii localului
de scoala inceput in 1931.
O parere despre situatia incasarilor si a cheltuielior scolii ne putem face din prezentarea anului financiar 1933/1934,elaborat
de
Comitetul scolar din com.Domnita Maria,jud.Ialomita,si anume:
Incasari Plati
Capitolul I Capitolul I
-15%din veniturile comunei.......4850 lei; art.2.chirie local de scoala...............2000lei;
-terenul scolar.........................1500 lei; art.4.mobilier..................................1000lei;
-total......................................6350 lei. art.7.cheltuieli de cancelarie............ 400 lei;
Capitolul II art.5.obiecte pentru curatenie............500lei;
-ramasita de incasat............... .5391lei; art.6.incalzit scoala si director..........4500lei;
-total........................................11.741 lei art.17.transport la cercuri scolare......140 lei;
-total-.............................................8540
lei.
Potrivit documentelor ,invatamantul se desfasura in doua localuri,unul propriu ,construit de comuna cu ajutorul judetului
si altul inchiriat.Materialul didactic si mobilierul scolar erau declarate ca incpmlete si insuficiente.Era o biblioteca cu
20 de volume,probabil apartinand Biserici
La casa de economii nu s-a depus nimic in 1933-1934.Parintele director era sever cu parintii care nu-si trimiteau copii
la scoala;in anul 1934-1935,se adreseaza perceptorului circumscriptiei Dor Marunt,jud.Ialomita,inaintand o lista de 45 parinti
amendati,in total cu 8700lei,fiindca nu si-au trimis copii la scoala pe timpul 15 septembrie-1 octombrie 1934,apreciind ca
"orice intarziere la incasare pericliteaza bunul mers al scolii".Mai mult,la 25.11.1934, trimitea avize de chemare
la scoala pentru copii unor sateni iar la 4.12.1934, expedia din nou,catre perceptia Dormarunt,doua liste de amenzi,de 1125
lei si 1500lei.Vazand ca in cazul unor sateni aceste metode nu au dat rezultate,directorul Ilie I.Danciu se decide si ,la
5 decembrie 1934 sesizeaza judecatorul Ocolului rural Lehliu si cheama in judecata 5 locuitori din care 4 refuzau sa-si trimita
copii la invatatura iar 1(o femeie) il insultase in public pentru aceste demersuri.Parintele considera ca "locuitorii
ascultatori,care si-au trimis copii la scoala,vazand pe acesti recalcitranti ca-i sfideaza,incep si ei sa-i imite si astfel
se pericliteaza bunul mers al scolii".Constatand ca ,imediat dupa ce au primit citatiile ,satenii respectivi inclusiv
femeia,si-au trimis copii la scoala,parintele Danciu a solicitat ,in scris, Ocolului rural Lehliu sa inceteze judecarea acestora.A
exagerat oare parintele director?Nu, intrucat astfel,prin perseverenta si devotamentul parintelui, multi au deprins sa scrie
si sa citeasca,sa invete carte,sa se descurce in viata.Asa s-a format-educat , la inceput, o populatie tanara care, mai departe,a
contribuit la dezvoltarea proaspatului infiintat sat Domnita Maria. Invatatorii, de atunci si de mai apoi,si-au facut,cu
modestie si dedicatie, datoria fata de scoala si de locuitorii satului. Desigur,beneficind si de receptivitatea satului,a
locuitorilor sai,oameni temeinici si gospodari,deschisi si gata de sacrificii material-financiare pentru binele obstii.Sa
fim mandri de inaintasii nostri?.Intr-un raport adresat Primului Pretor al Preturii Lehliu,la 7 mai 1935,parintele Danciu
facea un scurt rezumat al realizarilor satenilor ."Satul nostru,mic si sarac fata de altele,a avut foarte multe de facut,pentru
gospodarirea sa.In intervalul de cativa ani a facut:1.casa parohiala;2.monument pentru eroii neamului;3.repararea bisericii;4.constructia
unei clopotnite noi; 5.zidirea unui nou local de scoala."spunea parintele Danciu in raportul respectiv.Astfel,parintele
arata,prin forta exemplelor respective , ca locuitorii satului meritau increderea autoritatilor si erau dedicati binelui public.De
aceea,aratand ca nu mai exista bani pentru imprejmuirea terenului scolii,de 380 mp,parintele cerea Primului Pretor de la pretura
Lehliu sa intervina la Prefectura jud.Ialomita pentru a primi ,ca ajutor ,160 de bulumaci si cel putin 600 kg de sarma ghimpata
necesara constructiei respective.Nu stim daca a primit dar a dorit si probabil a reusit sa-l faca.Mai ales ca,prin adresa
nr.1789 din 6 martie 1935 ,Revizoratul Scolar Ialomita amintea directorilor despre necesitatea infintarii de gradini la scoala,refacerea
imprejmuirilor,inclusiv cu ajutorul scolarilor mai mari,serbarea zilei sadirii pomilor,s.a.
Scoala a fost inchisa o saptamana,intre 29 ianuarie- 07 februarie 1935, intrucat doctorul Circumscriptiei Dormarunt a
gasit peste 50% din elevi bolnavi de gripa.
Scoala a fost inspectata la 17 octombrie 1934,de catre subrevizorul I.Prahoveanu si la 7.02.1935 de catre subrevizorul
scolar Grigore
Radulescu.
Cu bine si nu uitati de satul natal
V.I.
17. Scoala din Domnita Maria(1932-1933)
In anul scolar 1932-1933,scoala se numea Scoala primara mixta din com.Domnita Maria,judetul Ialomita. Frecventa scolara
a fost buna iar elevii au lipsit motivat ori nemotivat.
Situatia elevilor pe clase a fost urmatoarea:
clasa I-40 din care 26 baieti si 14 fete;promovati 34 din care 22 baieti si 12 fete;repetenti 6 din care 4 baieti si 2
fete;
clasa II-32 din care 21 baieti si 11 fete;promovati 27 din care 18 baieti si 9 fete;repetenti 3 din care 1 baiat si 2
fete;
clasa III-23 din care 15 baieti si 8 fete;promovati 22 din care 15 baieti si 7 fete;repetenti 1 sin care 1 fata
;
clasa IV-19 din care15 baieti si 4 fete;promovati 19 din care 15 baieti si 4 fete;
.
Total114din care 77 de baieti si 37 fete;promovati102 din care 70 baieti si 32 fete;repetenti 10 din care 5 baieti si
5 fete.
Invatatorii scolii au fost:preotul director Ilie I.Danciu,inaintat la gradul II,director,a predat la clasa I si II.in
postul al II lea au functionat dnii.invatatori Constantin Bucur,Vasile Focsaneanu si Elena Ceacu si au predat la clasa III
si clasa IV.Preotul Ilie I.Danciu a avut 3 zile de concediu de odihna,aprobat de revizorul scolar si suplinit de colegul din
postul II.N-a fost pedepsit si nici recompensat iar la 1 ianuarie 1933 a primit gradatia III de vechime.Ceilalti 3 invatatori,au
functionat cu randul,in postul II,au fost normalizati cu diploma si au functionat ca suplinitori.
In cursul anului,parintele preot, indeosebi,a tinut cuvantari la sarbatorile nationale,ca 24 ianuarie,10 mai,ziua eroilor.La
15 iunie 1933 ,la sarbatoarea sadirii pomilor au luat patre elevii scolii,in numar de 90 si parte din parintii lor si s-au
plantat 50 de salcami,100 de duzi si 30 de pomi fructiferi. in curtea bisericii,a scolii,a primariei si pe strazi.La cercurile
culturale didactice si preotesti parintele participa in mod activ sustinand cuvantati pe diferite teme.
In tot cursul anului elevii au fost complet sanatosi iar scoala nu a fost inchisa nici o zi.
In continuare,scoala a fost instalata intr-un local inchiriat,mobilierul era insuficient iar materialul didactic a fost
imprumutat de la Casa scolilor.
La casa de economie nu s-au depus nimic de catre elevi .
Scoala a fost inspectata in doua randuri de catre subrevizorul scolar Dragomir Popescu. In articolul despre scoala din
1931-1932 mentionam numele revizorului scolar Stanciu Stoian,care isi anuntase prezenta la un cerc cultural didactic organizat
la Domnita Maria.In 1933,invatatorii din jud.Ialomita au fost invitati sa participe cursuri speciale de agricultura si pedagogie,
la scoala normala din com.Magurele jud.Ilfov,intre 1-15 iulie, conduse de prof.Stanciu Stoian,subdirector general al invatamantului
primar. Se pare ca este vorba de viitorul profesor,sociolog si profesor universitar Stanciu Sorin,nascut la 20 septembrie
1900 in Varteju-Nefliu, jud.Ilfov-decedat la 11 august 1984,Bucuresti.Absolvent al Scolii normale a Societatii pentru invatatura
poporului roman din Bucuresti,a functionat 4 ani ca invatator; ulterior a urmat liceul si facultatea de litere si filozofie
a Universitatii Bucuresti.Dupa 1931 a functionat ca profesor secundar de filozofie iar intre 1932-1933 cand ministrul Instructiunii
era Dimitrie Gusti a ocupat functia de subdirector general si ,ulterior, 1938-1940,cand ministru era profesorul Petre Andrei,
de director general al Directiei invatamantului primar si normal.A fost profesor la Academia de Stiinte Sociale din Bucuresti,la
Institutul Politehnic Bucuresti,la Universitatea Bucuresti si director al Institulului de Stiinte Pedagogice.Intre 30.12.1947-23.01.1951
a detinut functia de ministru al cultelor ,in guvernul Petru Groza. Autor al unei importante opere de cercetare sociologica
si pedagogie,abordand problematica educativa a redresarii satului,promotor al conceptului de" agronomie sociala"in
1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane.In 1933,invatatorii din judetul Ialomita erau chemati sa participe
la un curs specila organizat la scoala normala Magurele din jud.Iflov
De ce am insistat asupra profesorului universitar Stoian Stanciu?.Pentru ca :
-este nascut in com.Varteju-Nefliu,jud.Ilfov,localitate de unde au plecat colonisti spre a se stabiliza in Domnita
Maria;parintii sai au ramas, se pare, pe loc dar este mult probabil sa fi avut rude care s-au stabilit in satul Domnita Maria;
-este ginerele consateanului nostru cunoscut drept Vartejanu,evident dupa localitatea Varteju-Nefliu de unde venise
in Domnita Maria,pe numele sau real Nica,tatal lui Onea Vartejeanu Nica si bunicul contemporanilor nostri Mircea si Mioara
Nica.
Revenind la problemele scolare este de retinut preocuparea cadrelor didactice de a rezolva problemele si solicitarile
satenilor.Semnificativa este persevernta cu care acestia au intervenit la Subrevizoratul scolar al judetului Ialomita pentru
ca tanarul Ilie Vasile, orfan de razboi,voluntar la muzica Regimentului 23 Infanterie Calarasi,sa dea examen ca particular
la scoala din sat.La 07.06.1933 a fost primita aprobarea iar la 14.06.1933 s-a constituit o comisie formata din parintele
Ilie I.Danciu,invatatoarea Elena Ceacu din com.Domnita Maria,G.D.Negulescu,invatator la scoala din com.Crucea si Pericle D.Marin,invatator
la scoala din com.Pelinu(atentie era comuna),comisie prezidata de parintele Ilie I.Danciu.Taxa de examinare nu s-a luat ,
a fost intrebat din materia de clasa IV si apoi declarat ca promovat.Sau, cazul reclamatiei din 6 februarie 1933 facuta de
Zamfir Velicu catre Ministerul Instructiunii,Cultelor si Artelor.Acesta s-a adresat ministrului si a cerut achitarea unor
sume restante respectiv pentru neplata servitorului scolii Ion Gh.Dumitru(690 lei pentru lunile aprilie,mai,iunie 1928)si
375 lei pentru neplata chiriei localului de scoala(pentru lunile aprilie,mai,iunie 1928) .Comitetul scolar al com.Domnita
Maria neavand fonduri pentru a plati banii la timpul potrivit,Zamfir Velicu achitase din resursele proprii aceste sume si
pe buna dreptate cerea ministrului "sa dea ordine severe pentru plata acestor bani".Si,intradevar,la 21 februarie
1933,ministerul prin Directiunea Invatamantului Primar a cerut imperativ Comitetului scolar al comunei Domnita Maria sa achite
sumele restante.La 14 martie 1933 ,prin semnatura parintelui Ilie I.Danciu inainteaza ministrului Instructiunii un proces
-verbal al Comitetului scolar din satul Domnita Maria privind lichidarea datoriei catre Zamfir Velicu.
Scoala intrase in circuitul institutiilor superioare de invatamant din judetul Ialomita si primea instiintari pentru
a orienta elevii catre acestea:asa cerea ,spre exemplu Scoala comerciala elementara de baieti din Calarasi,de la Camera de
Agricultura a jud.Ialomita,de la scoala de agricultura Sapunari(gara Lehliu),Scoala profesionala de fete din Calarasi, liceul
de stat dr.Ioan Mesota din Brasov s.a.
Cu bine si nu uitati de satul natal,
V.I.
18. Scoala din Domnita Maria(1930-1931)
In pregatirea anului scolar 1930/1931 ,parintele Ilie I.Danciu,directorul scolii, a facut recensamantul copiilor de varsta
scolara existenti in 1930 din satul Domnita Maria ,com.Dor Marunt, judetul Ialomita.Il oblligau dispozitiile din legea invatamantului
normal-primar,promulgata prin inalt decret regal nr.2571 din 24 iulie 1924 si publicata in Monitorul Oficial nr.161 din 26
iulie 1924,pentru a inventaria copii de varsta scolara care urmau sa fie inscrisi la inceputul anului scolar 1930/1931 si
in acest sens a intocmit "Carnetul pentru recensamantul copiilor de varsta de scoala facut in anul 1930".In urma
recensamantului efectuat au fost identificati un numar de 304 copii de varsta scolara,intre 5-18 ani, de la 145 de familii.
In pragul inceperii scolii,parintele Ilie I.Danciu,stiind ca apareau intotdeauna diferente intre recensamant si inscrierea
efectiva la scoala a elaborat "Lista de Inscrierea elevilor pe anul scolar 1930-1931",care cuprindea 116 copii din
care 84 baieti si 32 de fete, repartizati astfel:
-clasa I- 34 elevi;24 baieti si 10 fete;
-clasa II-25 elevi;19 baieti si 6 fete;
-clasa III-37 elevi;25 baieti si 11 fete;
-clasa IV-20 elevi;15 baieti si 5 fete
Daca recensamantul elaborat se referea la copii satului Domnita Maria ,comuna Dor Marunt,jud.Ialomita,de data aceasta
Lista copiilor inscrisi se refera Scoala primara mixta din comuna Domnita Maria,judetul Ialomita,deci in 1931 satul nostru
era comuna.La sfarsitul anului scolar 1930-1931,consiliul scolar, sub presedintia directorului scolii,acelasi parinte paroh
Ilie I.Danciu,procedeaza la stabilirea situatiei generale si individuale ale elevilor,care se prezenta astfel;
-clasa I-20 au urmat cursurile regulat;14 nu;19 au urmat absolut regulat ;promovati 19 ,repetenti 15;
-clasa II-24 " " ;1 nu;24 " " "
; " 20, " 4;
-clasa III-31 " " " ;5 nu;31 " " " "
; " 31, " 5;
-clasa IV-18 ' " " " ; 18 " " "
; " 18 " 2
Invatatori in anul scolar 1930-1931 erau preotul Ilie I.Danciu,director si Vasilica Gheorghe, invatatoare pentru postul
II,inlocuind pe dra invatatoare Olteanu ,transferata la scoala Dragos -voda.Invatamantul s-a facut in program de jumatate
de zi.Scoala n-a suspendat cursurile nicio zi in cursul anului.Greutatile pe care le treceau satenii erau si greutatile celor
doi invatatori,fiecare in felul sau;parintele Danciu,cerea in 9 decembrie 1931 revizorului scolar al judetului Ialomita"salariul
de invatator pe luna decembrie 1928 care e neachitat pana acum",avand datorie la stat de 7000lei ,pe anul 1931 sau ,la
4 decembrie 1931 se adresa scris lui Ioan Camarasescu,propietarul mosiei Dalga pentru "a ajuta pe dra invatatoare Vasilica
Gheorghe cu un car de cocieni pentru foc".De fapt,parintele se sbatea in greutati avand o datorie generala la perceptie
de 26.808 lei ,acumulata intre 1931-1933,de aceea solicita , in mod justificat, revizorului scolar al judetului Ialomita,la
23 ianuarie 1933, acordarea unei gradatii superioare(a IV) de vechime. Din cererea respectiva rezulta ca parintele a functionat
ca invatator titular de la 1 septembrie 1916 pana la 1 aprilie 1926 iar intre 1 septembrie 1926 pana la 1 septembrie 1927
a fost pedagog la Seminarul din Constanta.Dela 1 septembrie 1927 si pana la 23 ianuarie 1933 rezulta ca a activat numai in
invatamant,fara a preciza scolile si satele.
Intrucat,asa cum am aratat satul devenise comuna,Comitetul scolar judetean Ialomita solicita ,la 15 februarie 1933 ,constituirea
comitetului scolar comunal,"care are in sarcina intretinerea scolii ".In continuare ,in adresa respectiva,se preciza
"cum pe data de 1 noiembrie 1932,satul in care functioneaza scoala dvstra a devenit comuna va punem in vedere ca de indata
,impreuna cu dl primar,sa procedati la facerea formalitatilor necesare pentru constituirea comitetului si intocmirea bugetului
pe lunile ianuarie,februarie si martie 1933."
Nu stim cum s-a rezolvat aceasta problema.Dar scoala si functionarii sai precum si satul incepeau sa resimta greutatile
generate de criza economica generale care batea la usa.
Cu bine si nu uitati de satul natal
V.I.
19.Scoala din com. Domnita Maria(1935-1936)
Scoala se numea Scoala primara mixta com.Domnita Maria, plasa Lehliu, jud.Ialomita.
In pregatirea anului scolar,in conformitate cu legea invatamantului normal-primar din 24 iulie 1924,parintele invatator
Ilie I Danciu realizeaza,la 25 iulie 1935, recensamantul copiilor de varsta prescolara si scolara, situatia prezentandu-se
astfel:
-varsta prescolara:
55 copii din care 39 baieti si 26 de fete;
-varsta scolara:
intre 7-12 ani:243 copii din care 119 baieti si 124 de fete;
intre 12-13 ani :4 copii din care 2 baieti si 2 fete;
intre 13-16 ani:48 copii din care 35 baieti si 13 fete.
Total 295 copii de varsta scolara din care 156 baieti si 139 fete.
In plus,15 elevi din care 12 baieti si 3 fete erau obligati sa urmeze la o scoala de ucenici sau sa lucreze ca ucenici.
Total general 345 de copii din care 207 baieti si 168 de fete.Cum am mai amintit,erau numeroase familii cu copii multi
de scoala;Slave N.Nica cu 6,Stelian Ionescu cu 3(unul din copii,Misu a plecat din sat la scoala normala),Stroie Moise cu 5,Parvu
Ene cu 3,Radu Mirescu cu 3,Petre Nica cu 4,Nicolae Ene cu 4, Ion Ispas cu 4,Nicolae Dascalu cu 5,Ion Sandu cu 5,Ion Gandea
cu 5,Marin Ristache cu 5,Gh.Sandu cu 4,Aurel C.Stoian cu 5,Stefan Costache cu 5,Stelian Nicolescu cu 4,Nicolae Toparceanu
cu 4 si multi altii.
Practic,scoala avea curs complementar de clasa VI,compus din 23 de elevi si clasa V din 16 elevi, si cursul primar ,clasa
IV din 42 elevi,clasa III din30 elevi,clasa II 67elevi,clasa I A si clasa IB din 73 elevi.
Adaugand populatia adulta,tinerii ,avem imaginea unei localitati efervescente,cu o rata crescuta a natalitatii si in plin
proces de dezvoltare demografica.
Frecventa scolara a fost foarte regulata.
Cursurile au inceput pe 16 septembrie 1935 cu solemnitatea cuvenita si facandu-se un Te-Deum divin de catre parintele
Danciu.
Colectivul didactic a fost compus din invatatorii Traian Calinescu,care a predat la clasa IA si clasa III ,Eufrosina Calinescu(sotia
lui T.Calinescu),care preda la clasa II si clasa V si preotul Ilie I.Danciu,care a predat la clasele IB,IVsi VI.Incepand cu
1935 directorul scolii a fost invatatorul Traian Calinescu,in locul parintelui Danciu. Sotii Calinescu veneau prin transfer
de la scoala din com.Vlad Tepes(1934-1935). si anterior lucrasera in jud.Cetatea Alba(1932-1934).La 15 septembrie 1935,invatatorul
titular Bucur Constantin a fost detasat la scoala din satul Bogdana gara,locul liber fiiind ocupat de parintele Danciu care
,de neinteles, era titular invatator in com.Vlad Tepes.
Parintele invatator Danciu s-a nascut la 8 septembrie 1895,casatorit cu 3 copii,in timpul razboiului a fost locotenent
in rezerva, contingent 1917,a facut parte din regimentul 23 infanterie,compania 8 mitraliere.Invatatorul T. Calinescu era
serg.TTR si facea parte tot din Regimentul 23 infanterie.
Scoala a fost inspectata la 17 octombrie 1935 de catre subrevizorul Gr.Vasilescu iar la 5 mai 1936 de catre subrevizorul
Nicolae St.Iliescu.
In tot timpul scolii,elevii au fost sanatosi si nu au fost suspendate cursurile pe motiv de boli,epidemii.Conform rapoartelor
catre serviciul sanitar al jud.Ialomita,medicul Circumscriptiei Dor Marunt venea periodic in scoala pentru controlul medical
al copiilor.
Local propriu al scolii era ,dupa cum stim ,dintr-o singura sala de clasa,iar cel inchiriat avea ,de asemenea,o singura
sala de clasa cu dimensiunile de 7/4/2,5,fiind insalubru si neigenic.Datorita numarului mare de elevi,invatatorii au impartit
cursantii pe posturi didactice si au stabilit ca un post sa faca pe zile intregi,facand rotatie cate o luna fiecare in localul
inchiriat,iar celelalte doua posturi pe jumatati de zi,in localul propriu.Aceasta maniera de lucru a fost acceptata de Revizoratul
scolar al jud.Ialomita dar numai "dupa ce timpul nu va mai fi favorabil"."Pana atunci se va face invatamantul
pe zile intregi in aer liber",raspundea prin adresa oficila forul scolar al jud.Ialomita.
In raportul sau catre Revizorat,invatatorul Calinescu aprecia ,pe buna dreptate ,ca era nevoie absoluta de a se construi
o noua sala de clasa sau a se inchiria un alt salon,mai salubru si mai voluminos.De asemenea,avand in vedere numarul mare
de elevi,aproape cate 100 de fiecare invatator se solicita revizorului scolar al jud.lalomita infiintarea inca unui post de
invatator sau sa se detaseze un cadru didactic de la alta scoala.
In 30 noiembrie 1935 Prefectura jud.Ialomita cerea imperativ directorului scolii sa informeze daca primarul com.Domnita
Maria a depus comitetului scolar,cota de 14% din veniturile ordinare si 1/2 din veniturile carcimilor.Scola confirma ca deja
primaria ii alocase 750 lei din veniturile produse de carciumi si 800lei,cota din veniturile ordinare,bani necesari pentru
lemne si incalzitul salii de clasa.
Totusi,avand in vedere veniturile reduse ale scolii,directorul T.Calinescu solicita scris Prefecturii Ialomita 15 banci,o
masa si o tabla de perete din stocul primit de la Ministerul Instructiunii Publice,intrucat mobilierul existent era putin
iar bugetul nu permitea astfel de achizitii de catre scoala.
Analiza situatiei economico-financiara din 1934-1935 arata ca scoala din com.Domnita Maria a incasat de la primarie urmatoarele:
-din 14%----------------------------------- 5876 lei;
-din arenzi carciumi---------------------1000 lei;
-ajutor de la prefectura-----------------25000lei.
total-------------------------------------------31876 lei.
Aceasta suma a fost cheltuita astfel:
1.terminarea localului de clasa--------25.000lei;
2.chiria localului de scoala--------------1500lei;
3.facerea a 20 banci noi-------------------3000lei;
4.cheltuieli de cancelarie-----------------150 lei;
5.registre pentru scoala-------------------250 lei;
6.varuitul scolii,catran etc.---------------1000lei;
7.lemne pentru scoala si director------2000lei.
total-----------------------------------------------32.900 lei.
In general relatiile dintre invatatori si parintii copiilor au fost bune;au fost si cazuri cand T.Calinescu a solicitat
primariei amendarea a 34 de sateni intrucat copii lor au absentat nemotivat o perioada mai lunga de timp.Sau, tot T.Calinescu
a instiintat in scris pe seful postului de jandarmi al com.Plevna ,care avea in jurisdictie si com.Domnita Maria,ca lautarul
Nicolae Vasile Cobzaru nu i-a inapoiat invatatorului vioara pe care o primise pentru a canta la serbarea scolara din 15 august
1936 de Sfanta Maria. Directorul scolii implica deseori primaria pentru a mijloci relatiile cu satenii,indeosebi in privinta
avizelor de aducerea copiilor la scoala,instiintarii amenzilor pentru absente nemotivate sau pentu organizarea adunarilor
generale ale comitetului scolar comunal.Curios,convocarile la adunarile respective sa faceau de functionarii primariei,indeosebi
de gardisti,prin"anunturile si strigatele necesare".
Cu bine si nu uitati de satul natal,
V.I.
20. Scoala Domnita Maria(1936-1937)
Scoala se numea Scoala primara mixta Domnita Maria,plasa Lehliu,jud.Ialomita.
La 17septembrie 1936,deci la inceputul anului scolar 1936/1937,situatia inscrierii la scoala,pe clase,se prezenta astfel:clasa
I-55 elevi,clasa II-45 elevi,clasa III-50 elevi,clasa IV-30 elevi,clasa V-35 elevi,clasa VI-12 elevi si clasa VII-10 elevi.In
total 237 de elevi,ceea ce reprezenta un numar prea mare pentru cele trei posturi,cate 79 de elevi de fiecare invatator.De
aceea, directorul scolii,invatatorul T.Calinescu solicita, in scris, Revizorului scolar al jud.Ialomita sa dispuna fie infiintarea
unui nou post,fie detasarea din alta scoala ,fie concedierea elevilor din cursul complimentar(clasa VI si VII).O cerere asemanatoare
Cu
a ajuns la Ministerul Instructiunii ,Cultelor si Artelor care,prin Directiunea Invatamantului primar normal,cu adresa
nr.152883/3.12.1936,a comunicat ca ministerul nu are fonduri pentru infiintarea unui nou post.
Corpul didactic era format din:
- T.Calinescu,director,invatator definitiv, repartizat la clasa II si IV,nascut la 21.sept.1908,casatorit ,cu trei copii,originar
din com.Cacomeanca jud.Ialomita,de nationalitate si cetatenie romana,ortodox,contingent 1930,situatia militara sergent TTR,Regimentul
23 Infanterie Calarasi-Ialomita; anterior,el si sotia sa functionase ca invatatori, intre 1931-1932 lascoli pendinte de Revizoratul
scolar Cetatea Alba si Tighina din Basarabia romaneasca.
-Eufrosina Calinescu, fosta Masala,invatatoare titulara provizorie,repartizata la clasaIII,VI siVII,, casatorita cu T.Calinescu,nascuta
la 17 noiembrie 1910 in com.Teiu ,jud.Arges,de nationalitate si cetatenie romana,ortodoxa;
-Vasile Simion,invatator titulara provizorie,repartizat la clasa I si V,nascut la 19 iulie 1910,casatorit,cu un copil,originar
din com.Albesti,jud.Ialomita,dee cetateniesi nationalitate romana,ortodoxsituatia militara sergent TTR,contingent 1933,Regimentul
23 Infanterie Calarasi-Ialomita,venit prin transfer de la scoala din com.Joseni,jud.Ciuc,conform aprobarii ministerului nr.39316/1936.
Incepand cu 1.12.1936 se prezinta la scoala din com.Domnita Maria,ca detasat de la scoala din com. Vlad Tepes si parintele
invatator Ilie I.Danciu,probabil ca rezultat al solicitarii adresate ministerului privind suplimentarea cu un loc de invatator,situatie
care a determinat rearondarea invatatorilor pe clase.Parintele a primit clasa II si VII,restul organizarii ramanand neschimbat.Pana
la aceasta data,preotul Ilie Danciu mai fusese chemat la scoala din com.Domnita Maria unde a oficiat Te-Deum divin cu prilejul
aniversarii Regelui Ferdinand, la 16 octombrie 1936 si a Reginei Maria,la 29 octombrie 1936 precum si la 1.12.1936 pentru
"Unirea provinciilor romane".Mentionez ca parintele invatator fusese pe front in primul razboi mondial,1916-1919,razboiul
pentru intregirea neamului,ca locotenent si a fost decorat cu 'Crucea comemorativa 1916-1918,cu bareta Marasesti" si
cu medalia "Victoria marelui razboiu",pentru ca a participat la luptele de la Marasesti.
Cursurile au fost tinute pe zile intregi si jumatati de zi,alternativ,conform aprobarii Revizoratului Calarasi.
Scoala se zbatea in dificultati de ordin material si financiar,cadrele didactice,indeosebi directorul T.Calinescu facand
diferite interventii la prefectura jud.Ialomita,Revizoratul scolar Ialomita,Casa scoalelor,Primaria com.Domnita Maria,Circumscriptia
Financiara Dor Marunt s.a. pentru a fi ajutata sa desfasoare normal activitatea de invatamant.
Astfel,la 15 septembrie 1936,invatatorul director T.Calinescu solicita Revizorului scolar al jud.Ialomita sa dispuna conducerii
scolii din com.Lupsanu sa transfere scolii din com.Domnita Maria bancile vechi ce prisosesc deoarece "aceasta scoala
a primit banci de la onor prefectura pe cand noi,care avem un buget foarte mic,nu am primit si avem mare nevoie de banci".Intradevar,in
1936/1937 exista o populatie scolara de aproximativ 240 de elevi iar scoala avea numai 20 de banci."Bugetul comitetului
nostru fiind foarte mic,iar scoala mai avand nevoie si de un al doilea salon de clasa,cum si de imprejmuire,va rugam respectuos
sa binevoiti a ne aproba un ajutor banesc dela onor prefectura"insista , la 22 septembrie 1936,in raportul sau catre
prefectul jud.Ialomita invatatorul T.Calinescu.Revizoratul scolar jud.Ialomita aproba,la 21 septembrie 1936,transferul bancilor
vechi de la scoala Lupsanu.Invatatorul director T Calinescu persevereaza in demersul sau pentru obtinerea unor conditii mai
bune pentru scoala satului si,cu adresa nr.9/ 7 octombrie 1936, se adreseaza Revizorului scolar al jud.Ialomita cu urmatoarele:
" 1.scoala noastra este subventionata de cel mai umil buget scolar;
2.rapoartele noastre de-a ni se da banci si ajutoare,au fost dupa constatari si surse aproape sigure nefructuoase la onor
prefectura;
3.pe langa acestea ea este si neimprejmuita pana acum,cu o sala de clasa.
Rugam bunavointa domniilor voastre a interveni forurilor competinte,pentru obtinerea unui ajutor cat de frumos.
Director,T Calinescu"
Cum sa nu-i respecti pe acesti pedagogi ai scolii noatre care, cu decenta, demnitate,umilitudine si responsabilitate se
zbateau sa rezolve probleme grele pentru a da invatatura necesara copiilor de tarani plugari ai satului?.Neobosit, convins
de misiunea sa de dascal al satului,invatatorul T.Calinescu continua sa se adreseze si altor instante precum Onor Casei Scolilor
,cu adresa nr.20/7 octombrie 1936 cu urmatoarele:
"1.scoala noastra este subventionata de cel mai sarac Comitet scolar;local nou neimprejmuit,fara om de serviciu,fara
lemne;
2.banci f.putine,rest mobilier aproape inexistent,sobe idem;
3.pentru acestea toate avem o suma infima,aceasta neincasata pana in prezent ,nici partial macar;
Binevoiti,va rugam,a ne acorda un sprijin moral fata de onor prefectura jud.Ialomita,iar pentru acest nou an scolar binevoiti
a ne acorda un rand de harti geografice si tablouri didactice.
Director,T. Calinescu"
Sobru si concis, domnul invatator director T.Calinescu arata fara patetism, starea dramatica a unei scoli dintr-un sat
uitat din Barganul ialomitean. Si lucrurile nu se opresc aici.Temerarul T.Calinescu adreseaza memoriul cu nr.21/7 octombrie
1936 carte Ministerul Instructiunii Publice,caruia socotea ca la inceputul noului an scolar era neaparat necesar sa-i comunice
urmatoarele:
"1.scoala noastra va avea o frecventa regulata cu 240 elevi pentru 3 posturi,banci a 2 elevi 40,20 noi si 20 vechi,uzate;
2.la onor prefectura judetului s-au donat toate fara sa se ajunga umilului nostru Comitet scolar,cu sume infime prevazute.Raportul
facut in anul acesta din cursul lunii ianuarie,a ramas fara a fi satisfacut.
Binevoiti va rugam,sa ni se acorde daca nu mai sunt banci din stocul Bunavointei excelentei voastre,cel putin sa ni se
doneze un ajutor banesc din fondul onor prefect jud.Ialomita,de altfel foarte binevoitoare",conchide intelept dl.T.Calinescu.
De obtinut ceva tot a obtinut invatatorul director T.Calinescu,si anume;
-se infiinteaza al patrulea post in scoala ocupat prin detasarea parintelui I.Danciu de la scoala din com Vlad Tepes;
-consemnarea in folosul scolii a jumatate din cotele provenite din venituri carciumi,incasate de primaria com.Domnita
Maria in bugetul 1936/1937; invatatorul director T.Calinescu avea mandat personal de la prefectul jud.Ialomita sa comunice
primarului acest ordin expres.Este,de presupus ca dl invatator director a avut intr-un fel o comunicare directa,poate o audienta,
cu prefectul judetului daca si-a asumat in scris,comunicarea respectivacatre primarul comunei Domnita Maria.Se pare ca acest
demers nu a convenit intocmai,atata vreme cat Primaria comunei Domnita Maria,cu adresa nr.1314/24 noiembrie 1936,semnata de
primarul -delegat Vasile Stoian si secretarul T.Iacob(!) ii comunica faptul ca din bugetul 1936/1937 nu s-a consemnat nici
o suma pentru scoala si ca pentru cheltuieli urgente,precum procurarea combustibilului,"va rugam a varsa in casa Comitetului
scolar suma de lei 3000,arenda pe anul 1936 a lotului scoalei,pe care l-ati cultivat dvstra ,suma cu care se poate acoperi
cheltuielile urgente".Cu chitanta nr.5/1936 ,invatatorul director T.Calinescu achita arenda pe terenul scolar din anul
1936/1937 si cere presedintelui Comitetului scolar al jud.Ialomita sa nu i se mai retina din salariu suma respectiva.
In mai multe randuri,conform legii invatamantului primar,sub validarea Consiliului scolar,invatatorul T .Calinescu a procedat
la amendarea in bani a unor sateni care nu-si dadeau copii la scoala; pentru absentele consecutive intre 1-15 octombrie 1936
apeste 80 de elevi, a sanctionat 60 de parinti cu suma individula intre 30-450 lei,suma totala fiind de 6850 lei.Nemultumit
ca perceptia com.Dor Marunt nu a trecut la incasarea amenzilor respective,a informat Administratia Financiara si revizorul
scolar Calarasi,sa ia masurile necesare altfel "scoala tinde spre dezorganizare".Aceasi situatie a absenteismului
se inregistreaza si in perioada 15 octombrie-1 noiembrie 1936 cu 49 de parinti sanctionati cu amenda totala de 10458 lei precum
si in perioada 1 noiembrie -15 noiembrie 1936 cu 23 de parinti sanctionati cu amaenda totala de 8376 lei.In continuare,Perceptia
com.Dor Marunt nu a somat si incasat pe satenii sanctionati ,astfel ca invatatorul T Calinescu sesiza Administratia Financiara
si Revizoratul scolar sa ia masurile necesare.In 12 ianuarie 1937,cu referatul nr.69,revenea catre perceptorul Circumscriptiei
44 Dor Marunt si constata ca"pana in prezent dvstra neluand nici o masura pentru incasarea amenzilor,elevii lipsesc int-un
numar si mai mare.Pentru ca sa nu se pericliteze si mai mult bunul mers al scolii noastre va rugam sa binevoiti a proceda
imediat la incasarea lor,altfel vom fi nevoiti sa aducem cazul la cunostinta celor in drept".Demersurile sale scot in
evidenta intransigenata invatatorului T.Calinescu care,tinand cont doar de interesul principal de a se face scoala si carte
in sat reusise sa se adreseze mai tuturor autoritatilor locale,judetene si chiar ministerului.
Din pacate,invatatorul TCalinescu se imbolnaveste,il gasim in spital la Calarasi in martie 1937,dupa ce,probabil din aceasta
cauza, la 8 februarie 1937 a predat directia scolii invatatorului Vasile Simion. In conformitate cu procesul verbal incheiat
intre invatatorii T.Calinescu si Vasile Simion,in prezenta parintelui invatator I.Danciu,la 8 februarie 1937 scoala dispunea
de :
-40 de banci din care 20 banci vechi si 20 mai noi;
-una tabla cu sustinator,una mai mica;
-una masa catedra,un scaunsi una icoana veche;
-material didactic:harta Romaniei,harta Europei,harta Oceaniei,harta Planiglobului si 4 harti lucrate de elevi scolii;
-26 de tablouri intuitive,12 tablouri istorice,4 tablouri religioase;
-biblioteca compusa din 49 de volume donate de onor casa scolilor si Comitetul scolar judetean;
-combustibili 8 stanjeni de lemne de foc;
-20 de coli de scris si o sticla mica cu cerneala;
-localul format din una sala antreu,o cancelarie si una de clasa,tip casa scoalelor sui una sala de clasa inchiriata;
-una stampila a scolii
-feresrele scolii se constata ca sunt sparte 3(trei),care vor fi puse de comitetul scolar.
Nu mai enumeram arhiva,registrele de corespondenta,registrele matricole,registre cataloage,cataloage de recenzare etc.toate
evidentiate cu meticulozitate si precizie,pentru a fi posibil un transfer corect de functii.
Odata cu numirea ca director,invatatorul Vasile Simion,pentru a reprezenta scoala, devine consilier al comunei Domnita
Maria.Continuand demersurile anterioare,invatatorul director Vasile Simion se adreseaza in scris prefectului jud.Ialomita
solicitand un ajutor banesc sau in materiale pentru im prejmuirea curtii scolii.Aflam din raportul respectiv ca localul scolii
se afla "in una din pietele satului"(probabil poienile satului),avea un teren de 350 mp,care din aceasta cauza nu
putea fi cultivat iar cladirea scolii protejata.De asemenea ,cu raportul nr.93/12 martie 1937, directorul scolii solicita
prefectului jud.Ialomita un ajutor in materiale "cu care sa putem incepe constructia celui de al doilea salon de scoala".Necesara
si eroica initiativa avand in vedere greutatile si dificultatile financiare ale comunei ,ale satenilor si poate si ale autoritatilor
scolare judetene.
In 4 aprilie 1937,la ordinul prefecturii jud.Ialomita se organiza in toate scolile din judet serbarea sadirii pomilor
si arborilor.La nivel comunal actiunea era coordonata de un comitet compus din instructori premilitari,directorul scolii,preotul
,doctorul,agronomul regional,seful de post si notarul.Actiunea se desfasura dupa urmatorul program:
-la ora11 se oficia un serviciu religios la locul unde se face sadirea;
-directorul scolii va vorbi despre inmportanta si rostul plantatiilor;
-tinerii premilitari si scolarii vor planta circa 900 puieti pomi la biserica,scoala,primarie,postul de jandarmi,terenuri
de sport si tir s.a.
-comitetul va da in primire cu proces verbal autoritatilor comunale, paza si raspunderea plantatiilor facute.
Iata cum, atunci, se impadurea si se intretinea respectul pentru natura.
In 20 iunie 1937,12 elevi din clasa a VII ai scolii din com Domnita Maria au dat examenul de absolvire la scoala din com.Dormarunt,impreuna
cu elevi din scoala Dormarunt (3)si Razvani(6),toti fiind declarati absolventi.
In ajunul serbarii de sfarsit al anului scolar invatatorul director Vasile Simion se adreseaza,la 6 iunie 1937 redactiei
ziarului Universul din Bucuresti cerand "a binevoi sa ne daruiti carti si reviste de la redactia dvstra pentru a fi distribuite
ca premii ".Si nu intamplator acestui ziar care era in proprietatea gazetarului Stelian Popescu,nascut in satul Lacul
Turcului jud.Prahova de unde au venit o parte din lociutorii care s-au colonizat in com .Domnita Maria.De altfel,in scrisoarea
adresata redactiei ziarului Universul,invatatorul scolii noastre transmite patronului si directorului Stelian Popescu ca darul
sau va ajunge la "fii acelora care nu vor uita niciodata pe consateanul lor".Asadar,avem sau am avut in sat consateni,poate
chiar rude cum spuneam intr-un articol anterior cu Stelian Popescu.Nu stim cum s-a finalizat acest demers.
Stelian Popescu s-a nascut la 19 februarie 1874 in satul Lacul Turcului,com.Balta Doamnei,jud.Prahova.Absolvent al facultatii
de drept,dupa ce renuntase la studiile de medicina militara,a devenit in 1911 director al ziarului Universul;intre 1921-1922
a fost ministrul justitiei in guvernul condus de Take Ionescu,in cel condus de Barbu Stirbey(1927)si in cel condus de fratii
Bratianu(1927-1928).A fost impotriva lui Carol al II si l-a sustinut activ pe maresalul Antonescu.
Tatal sau a fost preotul satului Lacul Turcului si este posibil sa fi binecuvantat botezul,casatoriile sau poate hotararea
colonistilor care au plecat in Domnita Maria.Chiar si adolescentul Stelian Popescu,care la1892-1894 cat a durat migrarea colonistilor,
avea atunci intre 18-20 ani si este de presupus ca era la curent cu miscarea unui numar de consateni inspre satul din Baraganul
ialomitean si ,ca om cultivat,inteligent, student deja la medicina sau la drept avea clar reprezentarea acestui fapt socio-demografic.De
aceea,nu cred ca a fost surprins de scrisoarea invatatorului Vasile Simion.Dupa cum nici invatatorul nu putea sti despre acest
lucru decat de la unul dintre satenii nostri,poate chiar de la vreo ruda sau prieten din copilarie cu renumitul gazetar si
om politic.
In 11 iunie 1937,invatatorul Vasile Simion este concentrat la Regimentul 23 infanterie Calarasi,conducerea scolii fiind
preluata de catre parintele I.Danciu.
Intors in sat,invatatorul a terminat partial imprejmuirea scolii si a intervenit la Comitetul scolar local pentru a se
aloca in bugetul pe 1937/1938 suma necesara terminarii lucrarilor respective.De asemenea,intervenea pentru constituirea unui
Fond de constructii ,alimentat cu sumele alocate de primarie iar in vederea aprovizionarii scolii cu combustibil,inchirierea
localului de clasa etc sa se hotarasca in legatura cu termenul fixat pentru "achitarea arenzii terenului scolar,intrucat
din alta parte nu avem nici o speranta".
Cu bine si nu uitati de satul natal,
V.I.
21. Scoala din com Domnita Maria(1937-1938)
In continuare,scoala se numea Scoala primara mixta Domnita Maria ,plasa Lehliu,jud.Ialomita.
Scoala avea un numar total de 7 clase si dispunea de 4 posturi de invatatori.
Situatia pa clase de lafinele anului scolar a fost urmatoarea:
-clasa I -55 elevi,din care 29 baieti si 26 fete;
-clasa II-54 elevi,din care 26 de baieti si 28 fete;
-clasa III-54 elevi,din care 21 baieti si 33 fete;
-clasa IV-31 elevi,din care 13 baieti si 18 fete;
-clasa V-38 elevi,din care 23 baieti si 15 fete;
-clasa VI-20 elevi,din care 16 baieti si 4 fete;
-clasa VII-13elevi,din care 9 baieti si 4 fete.
Total 265 elevi, din care 137 baieti si 128 fete.
La 15 septembrie 1937,odata cu inceperea anului scolar,la deschiderea cursurilor,a fost urmatoarea repartizare a claselor:invatatorul
director Vasile Simion la clasa II si clasa VI,invatatorul Traian Calinescu la clasa I si clasa VII,invatatoarea Eufrosina
Calinescu la clasa IV si clasa V si invatatorul Ion Nitu la clasa III care,in baza deciziei nr.122191/1937 a Ministerului
Educatiei Nationale a venit prin transfer de la scoala Sungular,jud.Durostor(jud.Durostor si jud.Caliacra ,asa numitul Cadrilater,astazi
in Bulgaria,au fost anexate de Romania intre 1913-1940).Invatatorul Ion Nitu era nascut la 3 noiembrie 1910,avea gradul definitiv
si o vechime de 5 ani in activitatea didactica.
Mentionam ca invatatorul Vasile C Simion ,cu ordinul nr.670 /12 februarie 1937 al Revizoratului scolar al jud.Ialomita
a fost numit director-girant al scolii din com Domnita Maria in locul invatatorului T Calinescu,care a demisionat la aceasi
data.
Scoala pentru aceasta populatie scolara nu avea decat un salon propriu si unul inchiriat.In conformitate cu aprobarea
revizoratului scolar Ialomita,cursurile au fost organizate dupa urmatorul orar :8-12 si 13-17,30. Scoala avea un teren arabil
de 5 ha si gradina in suprafata de 25 ari ,valorificat(arendat) la 70.000 lei iar cladirea avea o valoare de inventar de 300000
lei. Despre conditiile de invatamant si starea localului inchiriat aflam date relevante din raportul nr.525/29 noiembrie 1937
al dr.T.Epure,medicul Spitalului Dormarunt,care a informat Revizoratul scolar al jud.Ialomita despre faptul ca "localul
de clasa al scoalei din com.Domnita Maria inchiriat,are un cubaj cu totul insuficient pentru numarul elevilor,asa si ferestrele
mici complect deteriorate,cu parte din geamuri inlocuite cu hartie,ramele in parte putrezite,incat tinerea cursurilor intr-un
asemenea local,pericliteaza sanatatea elevilor si domnilor invatatori.Santem de parere de a interveni sa se mute din acest
local cel putin in timpul iernii,cursurile urmand a se tine in salonul de clasa ce-l are scoala din comuna." Nu stim
ce masuri a luat forul scolar judetean dar regasim raportul dr.T.Epure returnat de Revizorat,cu adresa,directorului V.Simion,cu
rezolutia"spre a lua masuri de indreptare de urgenta". Cum,cu ce mjloace,in ce fel nu se preciza ,lasand pe nevoiasii
invatatori si sateni sa se descurce.Invatatorul V.Simion avea 2 copii minori iar T.Calinescu avea 3 copii minori si,la randul
lor,conform legii,solicitau administratiei ajutoare pentru ingrijirea propriilor familii.
Profitand de participarea masiva a gospodarilor satului la un exercitiu de "apararea patriei",organizat la 13
aprilie 1938,invatatorul director Vasile Simion a cerut parerea celor prezenti in legatura cu construirea celui de al doilea
salon de clasa pentru scoala satului."Cum solutiile propuse de obstea satului sunt juste si posibile",V.Simion a
invitat la scoala pe primarul Stelian B.Tanase si pe secretarul primariei Nicolae Iacob,"pentru ca impreuna sa hotaram
asupra normelor legale ce vom intrebuinta de comun acord in executarea celor propuse."Intradevar, conform procesului
verbal din 14 aprilie 1938,incheiat de primarul Stelian B.Tanase,secretarul comunal Nicolae Iacob si invatatorul director
Vasile Simion s-au intrunit in cancelaria scolii si au dezbatut problema construirii inca unui local.Invatatorul a sustinut,pe
buna dreptate, ca populatia scolii s-a inmultit,ajungand la circa 250 de scolari frecventi,ca a crescut numarul invatatorilor
de la 2 la 4 posturi dar scoala a ramas tot cu un salon propriu invatamantului si conditiilor de igiena,iar celelalt, inchiriat
era naincapator,insalubru si periculos pentru sanatatea celor "50-60 de copii ce trebuiesc sa fie zilnic in el si a invatatorului
respectiv".Ca urmare,invatatorul i-a informat pe cei mentionati ca, in sedinta din 13 aprilie 1938, dorinta locuitorilor
era de a plati ,initial, cate 20 de lei de cap de familie,cu care suma sa se puna imediat in lucru caramida care se afla tocmita
si arvunita caramidarilor inca din primavara anului 1937,figurand la primarie un contract in acest sens.In caz contrar,invatatorul
sublinia ca nu se pot continua cursurile,negasindu-se in sat un local corespunzator,iar cel inchiriat deja nu mai putea fi
folosit fiind ordin in acest sens,sustinut si de rapoartele medicului scolar.In final, "reprezentantii autoritatii comunale
,ca unii care cunoastem nevoile scoalei,suntem de comun acord pentru cele spuse si propuse si credem necesar a convoca impreuna
pentru strangerea fondurilor si inceperea cat mai grabnica a lucrarilor premergatoare constructiei necesare".Pentru aceasta,la
16 aprilie 1938 urmau sa aleaga un Comitet de constructie,in care sa fie inclusi "cetatenii cu drag de munca" si
care sa functioneze potrivit legii invatamantului primar.
In conformitate cu ordinul ministrului de interne,directia administratiei de stat nr.2083 si 2012 A din 15 februarie 1938,Prefectura
jud.Ialomita informa toate scolile din judet ca guvernul a interzis functionarilor de stat,judet,comuna ,sat sau intreprinderi
al caror buget se aproba de stat participarea la orice actiune sau manifestare cu caracter politic.In caz contrar,acestia
erau amenintati cu suspendarea si cercetarea .In acord cu aceasta instiintare,Revizoratul scolar al jud.Ialomita,la 20 februarie
1938,cu adresa nr.1107,transmitea directorilor din reteaua scolara a judetului comentariul sau privind textul Decretului lege
,publicat in Monitorul Oficial nr.39 din 17 februarie 1938,prin care erau inchise cluburile politice iar toti functionarii
de stat erau opriti de a mai face parte dintr-un partid sau grupare politica.
Suntem in prezenta guvernului era condus de patriarhul Miron Cristea (februarie -martie 1938),si compus printre altii
de Armand Calinescu,ministru de interne,gen.Ion Antonescu,ministrul apararii,Victor Iamandi,ministrul educatiei nationale,Nicolae
Iorga s.a.
Prin decretul regal nr.900/20 februarie 1938,regele Carol al II lea decreteazanoua Constitutie a Romaniei hotarand supunerea
ei natiunii romane "spre stiinta si invoire".Prin decretul regal nr.901/20 februarie 1938,poporul a fost chemat
in ziua de 24 februarie 1938 sa se pronumnte prin plebiscit asupra Constitutiei decretate de Rege.Plebiscitul s-a desfasurat
in ziua de 24 februarie 1938,fiind chemati la vot toti alegatorii inscrisi pe listele electorale ,participarea fiind obligatorie.Constitutia
a fost votata de electorat si a intrat in vigoare la 27 februarie 1938.Ea apus capat democratiei reflectand vointa de guvernare
personala a lui Carol al II lea,regele concentrand puterea si desfiintand separatia puterilor in stat.Constitutia din 1938
a fost suspendata in 1940.
La 25 februarie 1938,invatatorul director Vasile Simion inainteaza Revizoratului scolar Ialomita cererile de demisionare
din partidele politice a invatatorilor scolii precum si a parintelui Ilie I.Danciu.Avand in vedere ca la 24 februarie 1938
era votarea,directorul scolii si toti elevi erau chemati la localul de vot in costume nationale si cu drapel de catre primarul
Stelian B Tanase si secretarul comunal Nicolae Iacob.Dealtfel ,conform adresei nr.185/23 februarie 1938 a revizoratului scolar
al jud.Ialomita,in ziua de 24 februarie 1938,toti membrii corpului didactic in frunte cu directorul scolii erau obligati sa
mearga in corpore si sa-si exprime in mod public votul pentru noua Constitutie.Directorii faceau parte din biroul de votare
,semnand procesele verbale de rezultat ,conform instructiunilor pe care primarile le primise.La 9 martie 1938,invatatorii
satului trimit Revizoratului scolar Ialomita foile de juramant depuse,cu exceptia invatatorului T Calinescu care depusese
juramantul la cursurile de practica agricola incepute la 10 ianuarie 1938 la scoala normala de invatatori din com.Gradistea
-Vlasca.
Scoala continua sa aiba probleme de supravituire datorita faptului ca nici pana la 12 martie 1938 nu dispunea de nici
o forma de buget aprobat si nu putea angaja cheltuielile strict necesare.Pe de alta parte,pentru absentele copiilor, petrecute
intre 15-30 septembrie 1937 si 1-15 octombrie 1937, au fost amendati 51 de sateni, cu suma totala de 9484 lei precum si pentru
absentele copiilor intre 15-30 octombrie 1937,28 de sateni ,cu suma totala de 5040 lei.
In 6 aprilie 1938,s-a desfasurat la scoala serbarea sadirii pomilor.Aflam acum ca, de curand , scoala fusese imprejmuita
iar cu ocazia serbarii s-a format gradina scolii si s-au plantat 25 de pomi fructiferi si circa 400 de puieti.
Scoala a fost inspectata de subrevizorul Marin Mateescu in ziua de 27 mai 1938.
Elevii au fost sanatosi avand in scoala rare cazuri de scabie.Scoala nu a fost inchisa nici o zi din motive de boala sau
epidemii.
Localul propriu se afla in buna stare si bine intretinut ,cel inchiriat insa fiind declarat impropriu invatamantului neputandu-se
tine cursuri in el,conform notatii serviciului sanitar al jud.Ialomita.Nu se gasea in comuna alt local mai bun iar comuna
se afla in imposibilitate de a incepe un al doilea salon.decat in conditiile mentionate dupa intruirea din 13 aprilie1938.Mobilierul
era insuficient dar cel existent era in stare multumitoare,materialul didiactic si arhiva fiind in bune conditiuni.
Cu bine si nu uitati de satul natal,
V.I.
22. Scoala din com.Domnita Maria(1938-1939)
In continuare Scoala s-a numit Scoala primara mixta din com.Domnita Maria,plasa Lehliu,jud.Ialomita,tinutul Marii.
La 1 aprilie 1939,com.Domnita Maria s-a desfiintat si a devenit satul Domnita Maria, apartinator de com.Plevna,plasa Dragos
voda, jud.Ialomita,Tinutul Marii.
In anul scolar 1938-1939 situatia scolara a fost urmatoare:
-clasa I -48 elevi din care 30 baieti si 18 fete;
-clasa II-32elevi din care 20 de baieti si 12 fete;
-clasa III-4 elevi din care 17 de baieti si 25 de fete;
-clasa IV-40 elevi din care 22 de baieti si 18 fete;
-clasa V-34 elevi din care18 baieti si 16 fete;
-clasa VI-21 elevi din care 16 baieti si 5 fete;
-clasa VII-11 elevi din care 9 baieti si 2 fete.
Total 228 elevi din care 132 baieti si 96 fete.
Scoala a functionat cu 4 posturi de invatatori, respectiv:
-Vasile Simion,director-clasele V,VI,VII,invatator cu titlu definitiv,transferat la 1 septembrie 1936 de la scoala din
com.Joseni jud.Ciuc,dupa ce functionase la scoala din com.Mihaileni-Livezi,jud.Ciuc,casatorit,cu 2 copii,5 ani vechime in
invatamant;
-preotul Ilie I.Danciu-clasele III B si IV,invatator cu titlu definitiv,casatorit,cu 3 copii, transferat de la scoala
din com.Mihai Viteazu la cea din com.Vlad Tepes,in 1919,unde a functionat pana la 4 septembrie 1926 cand a trecut la seminarul
teologic din Constanta ca pedagog iar la 1 septemmbrie 1927 este reintegrat in invatamant cu ord.108527 la scoala primara
din com.Domnita Maria pentru ca, la 1 septembrie 1934 sa fie transferat la scoala din com.Vlad Tepes dupa care, la 1 septembrie
1938 a revenit la scoala din com.Domnita Maria, 21 ani de vechime in invatamant;
-Eufrosina V.Masala(fosta Calinescu,divortata)-clasa I,invatatoare cu titlu definitiv,2 copii,transferata de la scoala
din com.Mosneni.jud.Cetatea Alba,9 ani de vechime in invatamant;
- Cristea Manolescu-clasele II si IIIA,nascut la 20 septembrie 1903 in com.Obilesti,jud.Ilfov(n.a. actualmente com.Silistea
jud.Calarasi),absolvent al scolii normale de baieti Bucuresti in 1932 , lucrase anterior 12 ani ca invatator suplinitor,partial
la scoala din sat.Zimbru,com.Faurei,jud.Ialomita,de cetatenie si nationalitate romana,ortodox,contingent 1925,sergent TTR
Regimentul 23 Infanterie,a fost numit "prima oara",cu titlu provizoriu la scoala din com.Calceva jud.Cahul,casatorit,fara
copii,sotia sa era din com.Plevna jud.Ialomita.
Invatatorul Traian Calinescu s-a transferat la scoala din com.Gurbanesti,sat.Cotofana ,jud.Ialomita iar invatatorul Ioan
C.Nitu la scoala din com.Salcioara jud.Ialomita.
Invatatorii din comuna si ulterior satul Domnita Maria aveau o stare materiala modesta,toti traiau din leafa si ceva teren
arabil in proprietate,cu exceptia invatatoarei Eufrosina Masala care avea numai salariul ca mijloc de subzistenta.
Aproape imediat cu inceperea anului scolar,directorul V.Simion s-a adresat Revizorului scolar al jud.Ialomita, cu raportul
nr.1/20 septembrie 1938,prin care a prezentat situatia dificila a desfasurarii invatamantului in sat datorita lipsei celui
de al doilea salon propriu de clasa.Localul pe care pana nu demult il inchiriase nu corespundea ,fiind declarat impropriu
de catre medicul primar si medicul de circumscriptie iar proprietarul salonului, se pare Zamfir Velicu promitea imbunatatiri
numai daca i se platea o chirie mai mare de la 1500 lei la 2000lei.In final,propietarul a daramat salonul si a construit o
carciuma,fiindu-i evident mult mai convenabil.In aceasta situatie,negasind un alt salon pentru inchiriere,propunea ca scoala
sa functioneze in salonul propriu,numai cu 2 posturi de invatatori si doar cu clasele I-IV,care cuprindea circa 75-80 de elevi,dupa
un orar de jumatate de zi 'ramanand ca in cursul anului sa se faca toate posibilitatile pentru construirea celui de al doilea
salon".Ulterior,la 6 octombrie 1938,cu raportul nr.15,invatatorul V Simion revine si comunica forului judetean ca a gasit
solutia inchirierii salonului care apartinea lui Alexe Niculescu,salon care fusese vazut si avizat de medicul T.Epure de la
Dor Marunt si in care se putea incepe activitatea de la 15 octombrie 1938.Pana la aceasta data cursurile s-au desfasurat in
aer liber,'intrucat timpul se mentinea favorabil".
Inchirierea localului a fost decisa de Comitetul scolar local,in sedinta din 26 octombrie 1938,in prezenta membrilor componenti
respectiv invatatorul V Simion,parintele I Danciu,satenii Nicolae Popescu,Slave N.Nica,Bucur St.Barbu si Stelian Niculescu,cu
participarea lui Stelian B Tanase,primarul comunei si Alexe Niculescu.Comitetul a constatat ca din lipsa de alt salon nu se
mai putea astepta,fiind timpul rau si a decis inchirierea ,acceptand chiria ridicata de 3000 lei cu toate ca parintele I Danciu
a insistat ca Alexe Niculescu sa nu profite de situatie.
Evident,revizoratul a aprobat aceasta propunerea de inchiriere.Pe de alta parte,parintele I. Danciu ,la 28 octombrie 1938,sub
semnatura directorului V. Simion,cu raportul nr.24, insista pe langa revizoratul ialomitean sa doneze manuale,cate 10 bucati,pentru
clasele I-IV din stocul de carti date de Ministerul Educatiei.Semnificativa pentru starea materiala a satenilor este argumentatia
folosita de parintele paroh;"populatia satului este formata din colonisti,in majoritate oameni saraci,cari au 2-3 copii
la scoala.Din aceasta cauza,multi vin la scoala desbracati si fara carti,unii din ei gasindu-se in imposibilitatea de a si
le procura".Cam asa au trait,in acele timpuri, inaintasii nostri dar au avut vointa sa trimita copii la scoala, intelegand
rostul cartii si al educatiei.
Chiria salonului crescuse la 3000 lei iar incasarile totale de la buget erau de 3800 lei pentru o scoala cu 4 posturi
si peste 200 de copi,lemne nu erau cumparate decat pana la vacanta de Craciun,sobele erau de imprumut asa ca Directorul V
Simion se vede nevoit sa solicite revizoratului scolar judetean sa procedeze la retinerea din salariul din luna decembrie1938
sumele ce datorau scolii invatatorii T Calinescu-3230 lei provenita din arenda terenului scolii pe 1936/1937,Eufrosina Masala-400
lei din arenda terenului scolii si Ioan C Nitu-1050 lei arenda pe anul 1938."Altfel nu stiu cum am putea face,caci subsemnatul
am casa destul de grea,nu am primit si nici nu primesc subventie ca director si totusi cheltuiesc dela mine pentru a putea
preantimpina unele nevoi ale scolii",incheia invatatorul V Simion.Pentru a mai procura ceva fonduri pentru scoala,V.Simion
a solicitat aprobarea revizoratului si a informat Postul de jandarmi din com.Plevna ca organizeaza in timpul vacantei Craciunului
doua serbari cu program cultural,urmate de jocuri nationale, finalizate cu o contributie benevola ,in urma careia sa se amelioreze
situatia materiala a scolii. Pe langa aspectul material al actiunii,bravul invatator sublinia ca evenimentele respective "se
constata a fi necesare,pentru o infratire cat mai mare a cetatenilor cu scoala si pentru o cat mai mare raspandire a culturii
in sat".Programul serbarilor era apropiat cu datinele satului iar elevii din clasele mari,cursul complimentar, au prezentat
piesa scolara "Betivul tamaduit".Organizarea serbarilor era legata de un fapt extrem de important pentru viata satului.Astfel,
conform legii privind infiintarea serviciului social ,la 1 noiembrie 1938 a fost infiintat caminul cultural care a primit
numele de Domnita Maria si care a inceput sa functioneze in localul propriu al scolii din sat.Sedinta de infiintare s-a tinut
la scoala iar hotararea s-a luat in prezenta unor gospodari ai satului,impreuna cu parintele paroh si cei patru invatatori.
Mai mult,la 15 ianuarie 1939 a luat fiinta o cantina scolara,organizata de un comitet formata din primarul satului,directorul
si invatatorii scolii si cativa gospodari de frunte,functionand cu fonduri rezultate din subscriptii si colecte de la serbari
scolare.De cantina beneficiau,in mod gratuit, 12 copii ai satului.
In continuare,problema celui de al doilea salon de clasa preocupa pe invatatorii satului, mai ales ca ,la 26 aprilie 1939,directorul
V.Simion informa deja revizoratul ca proprietarul Alexe Niculescu il anuntase ca in anul scolar urmator nu va mai inchiria
localul pentru cursuri.Singura solutie era ajutorul de la judet pentru construirea unui nou local propriu.
De la primarie,invatatorul V. Simion cerea 9000kg lemne de foc,materiale de intretinere si curatenie de 200lei,strictul
necesar de registre si furnituri necesare cancelarie de 2000 lei,un dulap de cancelarie,4 scaune,2 sobe cu burlane(cele existente
fiind de imprumut),2 catedre,un steag,1 putina de pa cu piedestal,2 lampi si 2 catedre.Scoala avea nevoie de curatenie generala
si mai ales de constructia unui local nou "cunoscand ca avem o scoala frecvent populata cu 210 elevi frecventi zi de
zi si cu 4 posturi de invatatori iar felul de intretinere al scoalei de pana acum a lasat foarte mult de dorit din lipsa complecta
de fonduri".
Prin Legea administrativa din 14 august 1938,odata cu noua impartire teritoriala,Domnita Maria redevine sat ,apartinand
de com.Plevna,plasa Dragos voda,judetul Ialomita,Tinutul Marii.(care mai cuprindea judetele Constanta,Caliacra si Durostor)
Situatia s-a incurcat si mai mult,odata cu rearondarea efectiva a satului de com.Plevna,la 1 aprilie 1939, iar sumele
necesare pentru intretinerea scolii urmau sa se prevada in bugetul unui singur comitet scolar local atasat comunei.Desi invatatorul
director a insistat pe langa revizorat sa se permita ca la nivelul satului Domnita Maria comitetul scolar de constructie sa
functioneze in continuare independent de comitetul scolar din com Plevna.Revizoratul nu a aprobat asigurand,potrivit adresei
nr.551/24 iunie 1939 ca "sumele necesare pentru constructia ce voiti a face se pot incasa de comitetul scolar din comuna
Plevna cu destinatia pentru constructia scolii dvstra".Asigurare formala, nimeni nu credea in garantiile birocratice
primite. Ca dovada,exasperat ca se apropia noul an scolar 1939-1940 si nu avea nimic pentru a pregati scoala si mai ales a
relua problema inchirierii unui nou salon, invatatorul director V. Simion a elaborat un material catre Comitetul scolar Ialomita(nu
rezulta cu certitudine) in care condamna nepasarea fata de problemele scolii din Domnita Maria a primarului com.Plevna,care
nu a infiintat Comitetul scolar comunal,nu a intocmit bugetul pentru anul 1939-1940 si,in consecinta,nu se puteau face reparatiile
necesare,curatenie,revigorarea fantanei si altele.Invatatorul insista ca autoritatile judetene sa intervina pentru "a
da ordin dlui primar sa depuna mai mult interes in ceeace priveste conducerea comitetului scolar". Si ca sa fie clar
,la 23 august 1939 ,cu adresa 383,directorul scolii Domnita Maria ii cere primarului com.Plevna sa ia masurile necesare,conform
raspunderilor legale care ii reveneau,pentru angajarea mesterilor care sa faca curatenie si reparatii la salonul scolar,sa
se ingrijeasca de inchirierea localului al doilea,alffel"daca acestea nu vor fi gata la data inceperii cursurilor,nu
voi putea deschide scoala si voi raporta forurilor in drept.Este prea tarziu pentru a mai astepta sa mai facem a doua interventie
in acest scop."
Invatatorii incepusera,conform adresei Ministerului Educatiunii Nationnale nr.173105/24 septembrie 1938 sa foloseasca
,pentru prima data carnetul scolar,"stramosul "carnetului care a insotit generatii de elevi.Ca amanunt,adresa era
semnata,in numele ministrului de catre Stanciu Stoian,directorul directiei invatamantului primar,ginerele consateanului nostru
Vartejanu.
O alta adresa a ministerului, cu nr 194652/1938 care dispunea organizarea la 31 octombrie 1938, in toate scolile,a unei
sezatori scolare dedicate Zilei mondiale a economiei este semnata, alaturi de ministrul secretar de stat D.V.Toni de Stanciu
Stoian.In afara programei scolare,se derula programul strejaresc de pregatire si educatie propagandistica,defasurat dupa reguli
si forme stabilite la nivel national.Straja Tarii(Strejaria) luase fiinta in 1938 si era o organizatie de tineret(de la 7
la 21 ani),initiata si patronata de Marele Strajer ,regele Carol al II lea.
In cecea ce priveste corpul didactic,Asociatia invatatorilor din jud.Ialomita,la 23 decembrie 1938, cerea tuturor invatatorilor,inclusiv
din sat.Domnita Maria sa se inscrie in Frontul Renasterii Nationale.Infiintat de Carol al II lea, la 16 decembrie 1938, expresie
a regimului dictatorial impus de rege,partidul era "unica organizatie politica de stat",orice alta activitate politica
decat Frontul Renasterii Nationale era socotita clandestina.
In cursul anului, scoala a fost inspectata la 9 decembrie 1938 si 11 mai 1939 de catre Constantin Petrescu,subinspector
scolar si la16 martie 1939 si 20 aprilie 1939 de catre Grigore Vasilescu,subinspector scolar.
In cursul anului elevii au fost bolnavi de pojar,scoala fiind inchisa din aceasta cauza in timp de 5 zile,de la 21 la
25 martie 1939.
Localul propriu( n.a.situat pe acelasi teren pe care se afla scoala actuala) se afla in stare buna si bine ingrijit,insa
cel inchiriat era impropriu dar nu se gasea altul mai bun in comuna/sat.Mobierul era insuficient,cel existent se pastra bine,arhiva
si materialele didactice se aflau in buna stare.Gradina scolara era cultivata cu zarzavaturi,plante tehnice,pomi fructiferi.
Cu bine si nu uitati de satul natal
V.I.
23.Scoala primara mixta si satul Domnita Maria,com.Plevna,jud.Ialomita(1940-1944)
Vremurile erau tulburi pentru tara si pentru sat;ca intotdeauna,taranii au fost surprinsi nepregatiti in fata istoriei
dar gata sa se sacrifice si sa duca tot greul.Izvorate din vremuri ancestrale,dragostea ,loialitatea si datoria fata de tara
,dovedite de locuitorii satelor ,erau acum puse la incercare de evenimentele interne si externe in care era implicata Romania.Iar
apartenenta la neam ,constiinta,partiotismul si responsabilitatea sociala traiau mai viu ca oricand in randul generatiilor
de romani, contemporane cu aceste furii istorice.
In februarie 1938 era instaurata dictatura regelui Carol al II lea,partidele fiind grupate in Frontul Renasterii Nationale(n.b.
fara comunisti si legionari) iar in 22 ianuarie 1940 in Partidul Natiunilor,pentru putin timp.Integritatea teritoriala a Romaniei
a avut de suferit.Prin Dictatul de la Viena,impus de Germania si Italia fasciste la 30 august 1940, Romania era nevoita sa
cedeze Transilvania in favoarea Ungariei horthyiste,dupa ce in 28 iunie 1940 Uniunea Sovietica ceruse Romanie si obtinuse,fara
rezistenta,evacuarea imediata si neconditionata a Basarabiei si Bucovinei de Nord(consecinta directa a acordului secret de
neagresiune germano-sovietic din 23 august 1939-pactul Ribbentrop-Molotov);mai mult,la 7 septembrie 1940,a fost semnat tratatul
de la Craiova prin care Romania a cedat Cadrilaterul (Dobrogea de sud) Bulgariei.
La 1 septembrie 1939 incepea efectiv cel de al doilea razboi mondial, odata cu invadarea Poloniei de catre Germania, generand
riposta Angliei si Frantei care au declarat razboi Germaniei.
In septembrie 1940,generalul Ion Antonescu a fost numit de catre Carol al II lea ca prim ministru;initial el a inclus
in guvern si legionarii condusi de Horia Sima, mai ales ca la 14 septembrie 1940,prin decret al regelui Mihai I,Romania a
devenit "stat national legionar".In 6 septembrie 1940,regele Carol al II lea a abdicat si a cedat tronul in favoarea
fiului sau,regele Mihai I. Intre 21-23 ianuarie 1941,a avut loc rebeliunea legionara,o confruntate violenta intre generalul
Ion Antonescu si Garda de Fier ,eveniment care a cuprins aproape toata tara,indeosebi marile orase ale Romaniei. Ca urmare,la
14 februarie 1941,a fost abrogat statul national legionar si a inceput regimul de dictatura militara al lui Ion Antonescu.
Odata cu numirea ca prim ministru,generalul Ion Antonescu s-a declarat adept al axei Roma-Berlin astfel ca la 23 noiembrie
1940 Romania a aderat la Pactul Tripartit,dominat de Germania si Italia.
In cazul Romaniei,obiectivul principal al intrarii in razboi a fost eliberarea Basarabiei,Bucovinei de Nord si Tinutului
Hertei si redobandirea Transilvaniei.
In noaptea de 21 spre 22 iunie 1941,Armata Romana a primit de la generalul Ion Antonescu, legendarul ordin "Ostasi,va
ordon, treceti Prutul".
Ce se intampla cu consatenii nostri apti militar,combatanti in timp de razboi?Nu puteau decat sa urmeze traseul unitatilor
militare de care apartineau,unele fiind din jud.Ialomita.Redand cateva repere din istoria participarii la razboi a acestor
esaloane militare incearcam sa reproducem,cum si cat am putut , participarea ostasilor din satul nostru la cea mai mare conflagratie
mondiala .(n.b.Daca aveti documente sau puteti scrie istorii/biografii personale privind participarea la acest razboi a inaintasilor
nostri nu ezitati sa le trimitei aici.Orice contributie,cat de mica,merita, fiindca evidentiaza eroismul barbatilor satului
si este datoria noastra sa spunem aceste lucruri generatiilor de azi si de miine.Din respect si omagiu comemorativ !.Lista
eroilor satului, din cel de al doilea razboi mondial este publicata ,dar sigur nu sunt toti cuprinsi.Apoi, fiecare participant
ar trebui mentionat fiindca a facut practic istorie).
Din judetul Ialomita au participat,in principal:
-Regimentul 23 Infanterie Calarasi,care facea parte din Divizia10 Infanterie si in subordinea Corpului 2 Armata iar la
declansarea razboiului se afla in apararea Dobrogei si Deltei Dunarii.Din acest regiment au facut parte cativa dintre eroii
satului nostru:Vlad Gheorghe,Dobre Radu,Avram Ion,Coman Radu,Enciu Gheorghe,Florea Nicolae,toti morti pe front.Din acest motiv,conform
adeverintei nr.194/1.05.1943 ,emisa de Scoala din Domnita Maria,rezulta ca elevii satului ,sub ingrijirea invatatorilor strangeau
bani pentru sustinerea financiara a sanctuarului Regimentului 23 Infanterie,alaturandu-se, se pare, unei initiative judetene
in acest sens.
-Regimentul 5 Calarasi ,care facea parte din Brigada 6 Cavalerie,era in compunerea Corpului 30 armata german din Armata
11 germana,comandata de generalul Eugen von Schobert.Din acest regiment au facut parte eroii satului nostru:Costaghe Ion,Dascalu
Alexandru,Ion Chirila,Stancu Mihai,toti morti pe front.
-Regimentul 20 obuziere(artilerie)Calarasi,integrat ulterior in Regimentul 23 Infanterie Calarasi,in compunerea Diviziei
10 Infanterie din Corpul II armata si a avut acelasi traseu de razboi cu Regimentul respectiv.
La 21 iulie 1941 efectivele Diviziei 10 Infanterie,implicit Regimentul 23 Infanterie, au trecut Dunarea si au eliberat
Ismailul,Chilia,Nona,Valcov,Cetatea Alba s.a.;la 25 august 1941,Regimentul 23 Infanterie si Divizia 10 Infanterie a continuat
eliberarea sudului Basarabiei;la 16 octombrie 1941,Regimentul intra in Odessa iar in luna ianuarie 1942 a trecut Nistrul spre
Crimeea.In luna mai 1942,Regimentul 23 Infanterie ,impreuna cu Divizia 10 Infanterie a trecut la Corpul 7 Armata si in vara
lui 1943 a participat in luptele din Kuban din Caucazul de nord(Rusia);in luna august 1943,Regimentul a suferit mari pierderi
,de circa 60%.,apoi s-a retras in Crimeea.In toamna anului 1943,armata romana a fost infranta si aici au pierit peste 39000de
militari.In luna aprilie 1944 fortele rusesti obliga Regimentul 23 Infanterie sa se retraga la Sevastopol iar in luna mai
1944 el se intoace in tara,in Dobrogea(Macin si Tulcea);in 25 august 1944, intrucat deja armata romana intorsese armele impotriva
Germaniei fasciste(prin actul de la 23 august 1944,regele Mihai I impreuna cu liderii partidelor din opozitie,l-a destituit
pe maresalul Ion Antonescu) Regimentul pleaca spre Bucuresti.In 12 septembrie 1944 ,Romania semneaza Armistitiul cu Natiunile
Unite iar la 25 octombrie 1944 sunt eliberate ultimile localitati romanesti.In luna decembrie 1944,Regimentul 23 Infanterie
a pleacat in Cehoslovacia,in componenta Armatei I si a ajuns pana la 14 km de Praga in luna iunie 1945.
Regimentul 5 Calarasi ,in luna august 1941 a trecut Bugul si a luptat pentru pastrarea pozitiilor castigate;in luna septembrie
1942 Regimentul 5 Calarasi si Divizia 6 Cavalerie( aparuta din Brigada 6 Cavalerie)a luptat in Muntii Caucazi:din luna mai
1943 a aparat litoralul Marii Negre iar din luna mai 1944 a fost evacuat in tara;la 23 august 1944 s-a aflat pentru paza in
Bucuresti.
Ca o mentiune importanta:in guvernul condus de generalul Ion Antonescu,intre 23 ianuarie 1942-23 august 1944,ministrul
apararii nationale a fost generalul Constantin Pantazi,nascut si crescut in orasul Calarasi,fiu de militar,decedat in 1958
in penitenciarul Rm.Sarat.
Imprejurarile grele prin care trecea neamul romanesc au impus eforturi pentru toate cadrele didactice si scolile tarii,
chemate sa dovedeasca atasament si sustinere a economiei si apararii nationale ,prin forme adecvate de educatie si instructie
a elevilor si tinerilor. Cadrelor didactice li se cerea,pe langa indeplinirea datoriei pedagogice, sa lamureasca parintii
si elevii in legatura cu dispozitiile generalului Ion Antonescu,sa efectueze munci in folosul obsesc si al razboiului,sa supravegheze
disciplina in scoli,sa participe la actiuni de colectare si distibuire ajutoare si multe altele.Ministerul Instructiunii cerea
inspectoratelor scolare si conducerii scolilor sa acorde prioritate solicitarilor militare iar preotii erau obligati sa alcatuiasca
comitete pentru ingrijirea cimitirelor locale si sublinierea meritelor mortilor prin patriotismul si eroismul lor.De asemenea,personalul
didactic trebuia sa se incadreze in planurile de aparare pasiva si sa contribuie la procurarea echipamentelor si materialelor
pentru completarea dotarii formatiunilor de aparare pasiva.
In privinta populatiei scolare a satului Domnita Maria,recensamantul copiilor de varsta scolara facut la 15 iulie 1939
de catre invatatorul director Vasile C.Simion si Stroe Matei Costache,delegatul satului,in conformitate cu legea invatamantului
normal-primar,promulgata prin Decertul regal nr.2571/24 iulie 1924,arata urmatoarele:
-copii intre 5-7 ani;91 din care 41 baieti si 50 fete;
-copii in primele 4 clase(I-IV) ale cursului primar 140 din care ,125(76 baieti si 49 fete,intre 7-12 ani) si 15 (6 baieti
si 9 fete,peste 12 ani);
-copii in ultimile 3 clase(V-VII) ale cursului primar(pana la 16 ani) 80 din care 46 baieti si 34 fete;
-copii care urmau deja o scoala secundara:4
-copii obligati sa urmeze o scoala de ucenici:20 din care 9 baieti si 11 fete;
-copii stiutori de carte care n-au terminat cursul primar :99 din care 46 baieti si 53 fete;
-copii nestiutori de carte :18 din care 5 baieti si 13 fete.
Satul avea multi copii si in general era animat de o populatie tanara mare daca adaugam la recensamantul de mai sus, copii
de varsta prescolara si adolescentii(absolventii clasei a VII-pana la 18 ani).Majoritatea familiilor aveau cel putin 2 copii,erau
exceptii cu 1 copil sau fara copii,si foarte multi cu 3 si mai multi copii.Asa gasim pe Gh.Sava cu 5 :Alexandru,Florea,Vasile,Elena,Todora,pe
vaduva lui Mihai Apostol cu 4 :Elena,Stefan,Alexandrina,Maria,pe Ion Alex.Constantin cu 6:Victor,Gheorghe,Alexandru,Elisabeta,Ecaterina,Gheorghe(II),
pe Ion I.Gandea cu 5:Dumitru,Victoria,Alexe,Nicolae,Maria,pe Marin Dobrin cu 5 :Elena,Gheorghe,Draguta,Ileana,Maria,pe Dtru
Bita cu 5:Aurelia,Tudor,Maria,Manda,Vasile,pe Marin Ionita cu 6:Vasile,Pompei,Ilie,Elisabeta,Tudora,Lucretia,pe Nicolae Lascu
cu 5:Vasilica,Constantina,Ilinca,Ioana,Radu,pe Nicolae Dascalu cu 6 :Ctin,Maria,Alexandru,Ilie,Vasile,Dumitra,pe Marin Costache
cu 7:Tudor,Ioana,Alexandru,Ctin,Dumitru,Gherghina,Vasile,pe Ctin Serban cu 5:Ctin,Emilia,Vasile,Maria,Traian,parintele Ilie
Danciu cu 3:Vasile,Traian,Elena,pe Stelian Ionescu(comerciant)cu 4:Mihai,Maria,Vasilica,Valeriu,pe Ctin Lascu(comerciant)cu
6:Dobre,Marin,Maria,Dumitru,Niculaie,Vasile,pe Radu Mirescu cu 5:Ctin,Ioana,Ralita,Maria,Aurelia,pe Nastase Marin Radu cu
5:Ilinca, Rada,Niculina,Petre,Ion,pe Alexandru Oancea cu 5:Gheorghe,Maria,Ion,Sofia,Suica si multi altii.Precum Stroe Moise
Costache cu 4:Gheorghe,Elena,Maria,Constantin,Parvu Ene cu 5:Gheorghe,Maria,Ion,Dumitru,Nicolae,Mihaiu I. Sava cu 4:Maria,
Vasilica,Nicolae,Stancu,Neagu Costache cu 5:Gheorghe,Elena,Floarea,Constantin,Marin,Petre Dinica Lupu cu 4:Maria,Victor,Viorica,Ecaterina,Marin
Gh.Lupu cu 5: Constantin,Ion,Maria,Dumitru,Nicolae,Florea Chitescu cu 4: Dumitru,Vasile,Marin, Ecaterina,Marin Cristache cu
7 Tudor,Alexandru,Dumitru,Constantin,Gheorghina,Vasile,Joita, si multi altii.Ca Dinu Buica Badea cu 5: Gheorghe,Alexandrina,Ion
,Stanciu,Valerie,Stefan Velicu cu 4: Gheorghe,Ana,Constantin,Voica,Alexandru Oancea cu 4: Gheorghe,Maria,Ion,Sofia,Sorica,Stan
Iancu cu 3:Lucretia,Marin,Valere,Nicolae Gheorghe cu 6:Ion,Zoia,Nicolae,Vasile,Constantin,Elena,Stoian Ghica cu 5:Gheorghe,Nicolae,Luxa,Constantin,Emil
etc.
Cu privire la cursul primar(nu si la cursul supra-primar),in perioada 1940-1944,situatia inscrierilor scolare se prezenta
astfel:
1940-1941,89 baieti si 68 fete;
1941-1942,94 baieti si 71 fete;
1942-1943,93baieti si 81 fete;
1943-1944,79 baieti si 91 fete.
La 9 iulie 1940,in admosfera dramei nationale privind cedarea Basarabiei ,Bucovinei de Nord si Hertei,la scoala satului
s-a ridicat, pentru imbarbatare, drapelul tricolor, asa cum raporta invatatoarea Eufrosina Grigorescu,in calitatea ei de comandanta
de strajeri catre comandanta de cohorta a plasei Dragos voda.
La 25 octombrie 1940, pentru anul scolar 1940/1941,corpul didactic era format din preotul director Ilie I.Danciu,invatatorii
Cristea Manolescu,Vasile Simion si Eufrosina Grigorescu.Invatatorul director Vasile Simion a fost concentrat in armata( initial
in septembrie-octombrie 1940 si apoi la 21 iulie 1941 la Regimentul 13 Vanatori de Munte) iar parintele director cerea autoritatilor
scolare din judetul Ialomita detasarea unui alt institutor.De altfel ,la 1 octombrie 1940,parintele Ilie Danciu arata ,in
scris,primarului com.Plevna,care erau nevoille urgente pentru bunul mers al scolii,respectiv:inchirierea salonului nr.2,procurarea
registrelor scolare,lemne pentru foc,materiale didactice si mobilier.Interesanta este observatia rezolutiva anonima, de anulare
a acestei solicitari, care spune mult despre atitudinea primarului vremii:"daca s-ar scula de dimineata s-ar putea".Aceasta
observatie premonitorie evidentia o atitudine administrativa persistenta de-a lungul timpului, nemeritata pentru genetica
sociala si personalitatea satului si care,din pacate, a influentat negativ destinul acestuia.La 5 noiembrie 1940,parintele
Ilie I.Danciu s-a retras din invatamant,optand,conform Decretului lege din 25 octombrie 1940, sa ramana preot paroh pe langa
biserica satului.In locul sau a venit invatatorul suplinitor Marzacu Constantin,care apoi a plecat in com.Poiana,jud.Ialomita.La
17 noiembrie 1940 conducerea scolii a fost reluata de catre invatatorul Vasile Simion care, la 06 noiembrie 1940, a fost lasat
la vatra. Deja ,la 21 noiembrie 1940, se adresa Inspectoratului scolar Ialomita sa trimita un inginer sau alta persoana autorizata
pentru a verifica rezistenta localului de scoala,intrucat, in urma cutremurului din 10 noiembrie 1940,(de 7,4 grade pe scara
Richter si cu epicentrul in zona Vrancea)prezenta mai multe crapaturi la pereti si la tavanul din interiorul clasei.
In iarna lui 1940/1941 Romania se confrunta cu rebeliunea legionara.La 9 martie 1941,invatatorul director Cristea Manolescu
raporta Inspectoratului scolar Ialomita,la ordinul Ministerului Educatiei Nationale nr.42481/1941,ca de la scoala din Domnita
Maria nu au participat la rebeliunea din 21-23 ianuarie 1941 invatatori sau elevi si ca nu a fost niciun caz de judecata sau
condamnare.
In anul scolar 1941/1942 invatatori erau Cristea Manolescu(clasele V,VI,VII),director,Eufrosina Grigorescu(clasele I,IV)
,Antonia Borcea(clasele II,III) si Dumitrescu N. Dobre,venit in locul invatatorului Vasile Simion(plecat in concentrare);ulterior,invatatorul
Dumitrescu N.Dobre a fost chemat la scoala militara din Ploiesti,locul sau la catedra fiind tinut de colegi.Invatatoarea Antonia
N.Borcea,numita cu ordinul ministrului nr.232617/20.12.1941 ca titulara cu incredintare de post,numirea fiind facuta pe 1
octombrie 1941 s-a prezentat la scoala pe ziua de 29 octombrie 1941.Predarea religiei s-a facut de catre preotul Ilie I.Danciu
iar inspectiile sanitare de catre dr.Gh.Lazar, medicul de circumscriptie com.Mihai Viteazu.In acest an s-au realizat trei
serbari scolare si trei conferinte tinute de invatatorul Cristea Manolescu si parintele Ilie I.Danciu.Gradina scolara cu o
suprafata de 1250 m.p.era cultivata in mod nesistematic,fiind plantata cu salcam,pomi fructiferi si zarzavaturi iar lotul
de 5 ha era cultivat de comitetul scolar in dijma cu locuitori de frunte ai satului.La 20 octombrie 1941 functiona cantina
scolara pentru un numar de 8 elevi, dintre cei mai saraci si ai caror parinti erau mobilizati pe front,cantina care dispunea
la inceput de 2838 lei,ramanand in final un fond de 800 lei precum si o farmacie scolara cu medicamente de 500 lei .Copii
primeau de la cantina, zilnic,la ora 9,o cana cu lapte si un sfert de paine.Invatatorii imparteau,dupa caz,medicamente la
elevi si au repartizat copii in comunitati de ajutorare in munca.In salonul scolii a fost amenajat, sub icoana,coltul eroilor,
intr-un decor tricolor si se ardea candela iar mormintele eroilor aflate in cimitirul satului si monumentul din fata bisericii
erau ingrijite de elevi.Scoala continua sa functioneze cu 4 posturi bugetate, in localul propriu,aflat in stare foarte buna
si in localul inchiriat de la Alexe Niculescu.Inventarul mobil al scolii era compus din 38 banci a 2 locuri,1 catedra veche,2
scaune,1 dulap biblioteca,1 dulap pentru arhiva,1 masa cancelarie,1 tabla cu suport uzata,1 tabla fara suport noua,1 galeata
pentru apa,2 sobe pentru foc dee tabla cu burlane iar averea imobila consta in 5 ha de teren arabil,1 scoala din caramida
cu un salon de clasa,una sala si una cancelarie,invelita cu tabla,cu gradina scolii imprejmuita cu gard de scandura.
In anul scolar 1941/1942,corpul didactic era format din invatatorii Cristea Manolescu,director,Eufrosina Grigorescu,Antonia
Borcea si Dumitrescu N.Dobre.Cuordinul ministrului culturii nationale nr.232617/29.10.1941,acesta din urma fusese numit ca
invatator, cu incredintare directa de post, in locul invatatorului Vasile Simion,detasat de la scoala din Domnita Maria.Invatatorul
Dumitrescu N.Dobre s-a prezentat la post pe data de 30 octombrie 1941 dar,totodata, a fost chemat cu ordin al Cercului de
recrutare Ialomita pentru reincorporare la scoala militara din Ploiesti.In anul scolar 1941/1942 ,conform Ordinului ministrului
culturii nationale nr 200352/1941, invatatorul Vasile Simion a fost detasat la scoala din sat.Orboiesti, com.Andrasesti jud.Ialomita,unde
se afla familia,dar ramasese cu postul de director,astfel ca inspectoratul scolar ii cerea sa se prezinte la scoala din Domnita
Maria pentru a intocmi recensamantul scolar pe anul 1941/1942.Iar inlocuitorul sau,Cristea Manolescu era chemat la Regimentul
23 Infanterie unde trebuia sa se prezinte la 1 iulie si ulterior la 8 august 1941. La 8 august 1941a fost desconcentrat ,reluandu-si
activitatea la scoala. Oricum ,scoala incepea cum era mai rau,atata vreme cat ,la 11 septembrie 1941,invatatorul director
Cristea Manolescu informa autoritatile judetene scolare ca, la primaria com. Plevna, Comitetul scolar nu facuse nici pana
la acea data bugetul,astfel ca nu se puteau angaja cheltuile pentru cumpararea de lemne,pentru curatenie,pentru achizitii
minime etc.
Nemultumit,pe buna dreptate,directorul arata ca scoala avea nevoie de bani pentru a cumpara 10 banci la pretul de 8000
lei,de a construi si al doilea salon de clasa la pretul de 500.000 lei,mai ales ca erau inscrisi 165 de elevi la cursul primar
si 44 la cursul supra-primar,deci in total 209 elevi.
Din dispozitia inspectoratului scolar pentru a se identifica elevii care nu muncesc pentru ajutorarea familiilor celor
mobilizati in razboi,invatatorii satului au informat ca nu existau astfel de cazuri in sat,ca elevii isi ajuta parintii si
familiile respective la gospodarie, la munca campului si mai ales la treburile de sezon, treieratul graului si la sapatul
porumbului.Invatatorii Cristea Manolescu si Eufrosina Grigorescu mergeau in teren si faceau propaganda,de la om la om, astfel
ca majoritatea locuitorilor satului au subscris la imprumutul cu bani pentru sustinerea luptei de reantregire a neamului.Invatatorii
urmareau si ajutorarea, cu prioritate, a copiilor orfani(de tata) de razboi,Constantin si Ioana ai lui Sterea Negoita,Elena
,Eufrosina si Gheorghe ai lui Dumitru Balan, Elena,Maria si Tudor ai lui Ion T.Banica.
Si scoala,cu modestele contributii satesti,participa la eforturile de razboi ale tarii;elevele,cu materiale colectate
de la locuitori,au confectionat 3 perechi de ciorapi,una pereche de indispensabili,12 bucati de servete diferite marimi sau
au strans caneapa fuior-1,5 kg,lana alba si neagra-3,1 kg ori au fost recoltate plante medicinale.
La 9 iulie 1942,invatatorul director Cristea Manolescu a fost chemat si s-a prezentat in concentrare la Batalionul II
paza C.F.R.Buzau fiind lasat la vatra pana la 12 septembrie 1942,in baza certificatului eliberat de primaria com.Plevna,conform
caruia a fost delegat a conduce si supraveghea lucrarile noului salon de scoala.In aceasta perioada, conducerea scolii si
a echipelor de munca de razboi in sat a fost preluata de catre invatatoarea Eufrosina Grigorescu.Spre exemplu,directorii de
scoli erau delegati in comisia pentru colectarea cerealelor din recolta anului 1942 in localitatile respective iar activitatea
depusa era socotita in cadrul muncii de razboi si platita cu diurna de catre Ministerul Aprovizionarii.
In anul scolar 1942/1943 populatia scolara era de 174 de elevi la cursul primar iar la cursul supra-primar erau 43 deci
217 elevi iar colectivul de invatatori a ramas neschimbat , director al scolii fiind tot invatatorul Cristea Manolescu.La
1 decembrie 1943 s-a prezentat la post invatatorul Sanda Dumitru,conform deciziei ministrului nr.181619/15.09.1943.La orfanii
din sat se adauga,din pacate, copii scolari Maria a lui Radu Dobre, Elena a lui Ilie Nitu,Niculae al lui Marin Dragusin,Tudor,Elena
si Ana ai lui Ion Tanase,Victoria lui Sterea Stanciu pe care invatatorii i-au luat in grija lor didactica.La biserica din
sat,in acest timp, s-a aflat ,pentru o scurta perioada, preotul Grigore Popescu.
In anul 1943/1944 invatatorii Dumitrescu N.Dobre,Sanda Dumitru(in locul invatatoarei Antonia Borcea ) si Cristea Manolescu
au fost mobilizati in razboi;la 15.04.1944 invatatorul director Cristea Manolescu a fost chemat la unitate; invatatorul Sanda
Dumitru, la 18 ianuarie 1944 a plecat in concentrare la Regimentul 5 cavalerie;intre februarie -martie 1944 la scoala a fost
singur invatatorul Cristea Manolescu intrucat,in aceasta perioada invatatoarea Eufrosina Grigorescu s-a aflat in concediu
de nastere; ulterior,a mai ramas doar invatatoarea Eufrosina Grigorescu care a indeplinit si functia de director al scolii
din satul Domnita Maria.
Pe langa elevii inscrisi din cursul primar(170) si in cursul supra-primar (39),in total 209 copii, mai frecventau scoala
din sat elevi(10) de la cursul secundar al unor licee din Bucuresti,refugiati din calea razboiului in satul nostru..La 10
aprilie 1944 s-a procedat la examinarea elevilor de clasa VII de la scolile din plasa Dragos Voda;scoala din Domnita Maria
a prezentat 6 elevi,sub conducerea directorului Cristea Manolescu, rezultand ca acestia au fost pregatiti multumitor teoretic
si practic iar comisia i-a declarat absolventi.
Pe langa dificultatile majore intampinate privind desfasurarea ,cat de cat,a activitatilor didactice curente,invatatoarea
Eufrosina Grigorescu a trebuit sa faca fata directoratului scolii,cu probleme grele de administrare,in conditiile de razboi
si de lipsa de interes pentru scoala din Domnita Maria din partea Comitetului scolar care functiona la com.Plevna.Astfel,
si in anul scolar 1943/1944,actele si bugetul erau dependente de primaria com.Plevna care ,la 29 mai 1944 nu fixase bugetul
pentru comitetul scolar si implicit pentru scoala din satul Domnita Maria. In 8 iulie 1944,cu adresa nr.133, solicita insistent
sa i se trimita corespondenta scolii prin gara Sighireanu si nu prin com.Plevna,semnaland inspectorului scolar ca ordinele/actele
transmise prin intermediul primariei stau aici cu lunile,ajung cu intarziere sau chiar nu mai vin la scoala.
Satul nu a trait confruntari militare,bombardamente,rechizitionari, evacuari etc. astfel ca ,in conformitate cu adresa
nr.110/28 mai 1944, transmisa Inspectorului scolar Ialomita de catre invatatoarea director Eufrosina Grigorescu,a rezultat
ca arhiva scolii nu a fost evacuata,nefiind cazul, ca localul scolii nu a fost ocupat de armata sau alte institutii si ca,
in el, continua sa se desfasoare activitatea cu elevii care aveau o frecventa destul de buna. Intelegand dificultatile generale
ale societatii romanesti,invatatoarea Eufrosina Grigorescu solicita, totusi, autoritatii judetene repartizarea unui invatator
, pentru bunul mers al invatamantului,amintind ca se afla singura cu toate clasele si problemele scolii.
La 31 august 1944,cu adresa nr.180,invatatoarea director Eufrosina Grigorescu reconfirma situatia respectiva catre Inspectorul
scolar al judetului Ialomita, precizand ca la scoala din satul Domnita Maria arhiva nu a fost evacuata,ca scoala nu este ocupata
de armata,ca localul scolii nu a fost bombardat, si, ca" nefiind in sat bombardamente ,nici invatatori nu sunt morti
sau raniti".De asemenea ,din adresa nr.172/15 august 1944,trimisa aceluiasi for judetean rezulta ca in localul scolii
nu s-au instalat depozite sau ateliere,ca nu s-au luat masuri de camuflare, nefiind cazul,ca nu s-a recurs la vopsirea tablei
scolii intrucat, fiind inconjurata de pomi observatia aeriana nu era posibila,ca nu avea masti de gaze,paturi,internat,telefoane
etc.
24. Scoala primara mixta satul Domnita Maria,com.Plevna,plasa Dragos Voda,jud.Ialomita(1945-1946)
Populatia scolara numara 210 elevi din care 70 in clasa I,41 in clasa II,37 in clasa III,44 in clasa IV si 18 in clasa
V.
Corpul didactic al scolii era format din 4 posturi din care 2 erau ocupate de invatatorul director Cristea Manolescu si
invatatoarea Eufrosina Grigorescu iar 2 erau libere.Desi la 31 octombrie 1945,cu adresa nr.10205,Inspectoratul scolar Ialomita
facea cunoscut faptul ca ,pe 15 septembrie 1945,fusesera transferati si repartizati la Scoala din Domnita Maria invatatorii
Grindinoc Olga,Grindinoc Nicolae si Radulescu Alexandru, in realitate, acestia nu s-au prezentat la posturi. Familia Grindinoc
venea de la scoala din com.Giugeni jud.Balti si a renuntat la postul din satul Domnita Maria optand pentru com.Fintesti -
Tufele, jud.Buzau.
Cursurile scolare urmau sa inceapa la 15 octombrie 1945 dar au fost amanate pana la 29 octombrie 1945 intrucat,pe de o
parte, nu se facuse curatenia necesara a localului propriu iar ,pe de alta parte ,salonul al doilea nu fusese inchiriat de
la Alexe Niculescu.In ambele situatii responsabilitatea revenea Comitetului scolar care functiona in subordinea primariei
com.Plevna. De asemenea,scoala nu primise abecedarele si manualele necesare pentru clasele I-IV ca si alte materiale didactice,nu
avea fonduri pentru a cumpara lemne de foc, situatie pe care invatatorul director Cristea Manolescu o semnalase oficial,la
15 octombrie 1945, si Inspectoratului scolar Ialomita solicitand sprijin.Nici la 20 octombrie 1945 situatia curateniei,a inchirierii
localului si a alocarii banilor pentru lemne nu fusese rezolvata fapt pentru care ,la 20 octombrie 1945,invatatorul Cristea
Manolescu revenea cu semnalarea la inspectoratul judetean. Interesant ca,potrivit documentelor, la 25 noiembrie 1945 directorul
scolii era invatatoarea Eufrosina Grigorescu care a ramas sa predea singura la 5 clase cu 210 elevi inscrisi si 141 frecventi.Desi
,se deduce ca pana la urma si al doilea salon a fost inchiriat,acesta nu a putut fi utilizat pentru ca nu avea cine sa predea
.Situatia s-a mentinut pana la 14 decembrie 1945 cand a fost numit ca suplinitor si s-a prezentat la post invatatorul Alexandru
Moise,care a devenit si directorul scolii iar la 19 decembrie 1945 si invatatoarea Maria Bejenaru,venita de la scoala Gara
Bogdana,com.Dragos-voda.De mentionat ca la 15 noiembrie 1945 fostul invatator director Cristea Manolescu a fost transferat
la scoala din com.Plevna ,jud.Ialomita. In luna mai 1946 a fost detasat de la scoala primara din satul Turcoaia ,jud. Tulcea
la scoala din satul Domnita Maria invatatorul Constantin Mirea.Un fapt semnificativ : tanarul invatator director Alexandru
Moise era consatean, fiul lui Marita Pascu Ghinea,sora lui Dide si Petre Pascu Ghinea.
De mentionat ca in jurul lunii aprilie -mai 1946 s-a stabilit in satul Domnita Maria parintele Ioan G.Toma care a venit
din com.Ciulnita,jud.Ialomita si care a ramas la biserica din sat,ca paroh, pana in anii 1970.Peste un sfert de veac parintele
Toma a fost in slujba oamenilor si un reper incontestabil in viata satului.Cand a fost nevoie, a suplinit invatatori din sat,
asa cum a fost in luna februarie 1946 cand l-a inlocuit aproape 10 zile pe invatatorul director Alexandru Moise aflat in concediu
de studii si examene.
Tinand seama de lipsurile materiale ale familiilor invatatorilor ,Ministerul Educatiei Nationale a decis prin Ordinul
nr.64910/1946 ca loturile agricole scolare,pana la acea data arendate ,sa fie date gratuit,in folosinta, invatatorilor scolii
respective,la fel ca loturile acordate preotilor.In conformitate cu procesul verbal nr.2/16 martie 1946,consiliul scolar ,constituit
din invatatorii satului a hotarat ca lotul de 5 ha al scolii sa fie distribuit 2,5 ha invatatoarei Maria Bejenaru,avand in
vedere ca era refugiata cu 2 copii minori si lipsita de mijloace materiale,2 ha invatatorului Alexandru Moise iar restul de
0,5 ha a fost rezervat pentru plantatie de salcami.
In continuare,invatatorii erau receptivi la solicitarile satenilor si se implicau in indrumarea acestora pentru clarificarea
unor probleme de familie,spre exemplu pentru a obtine date despre situatia unor barbati plecati pe front si despre care nu
se mai stia nimic;invatatorul director Alexandru Moise la 5 iulie 1946 a cerut lamuri despre situatia soldatului Apostol D.Constantin,contingent
1942,fiul lui Dan si Joita,incorporat la Regimentul nr.12 Barlad sau la 14 aprilie 1946 despre jandarmul caporal Dascalu N.Alexandru,fiul
lui Nicolae si Ioana,aflat in vara anului 1944 la Sectia de jandarmi com.Romanu,jud.Braila.
In baza ordinului ministerului nr.5341/1946,publicat in Buletinul Oficial nr.7.8./mai 1946 privind evaluarea mediei greutatii
si inaltimii scolarilor pe sexe si varste in regiunile de ses,potrivit situatiei intocmita de invatatorul director Alexandru
Moise si trimisa cu adresa nr.151/15 mai 1946 Inspectoratului scolar Ialomita,situatia din scoala satului Domnita Maria se
prezenta astfel:
masculin media greutate media inaltime feminin media greutate media inaltime
8 ani 23,33 kg 1,36 m 8 ani 24,17 kg 1,23 m
9 ani 24,40 kg 1,22 m 9 ani 22,43 kg 1,23 m
10 ani 24,60 kg 1,25 m 10 ani 26,00 kg 1,28 m
11 ani 25,40 kg 1,30 m 11 ani 24,00 kg 1,26 m
12 ani 27,70 kg 1,31 m 12 ani 32,00 kg 1,37 m
13 ani 31,33 kg 1,37 m 13 ani 28 ,00 kg 1,24 m
In urma campaniei militare 1941-1945,se aflau la scoala 20 de copii(12 baieti si 8 fete) ai caror tati erau invalizi si
42 de copii(16 baieti si 26 fete) ai caror tati au murit in razboi.O situatie intocmita de invatatorul director Cristea Manolescu
la 6 noiembrie 1942 privind copii orfani,ai invalizilor sau ranitilor din sat in cel de al doilea razboi mondial nominalizeaza
pe cei ai mortilor pe front Tanase Ion(5),Negoita Stere(4),Balan Dumitru(6),Dragusin Marin(1),invalizilor Milea Nicolae (1),ranitilor
Dragusin Ion(3),Stoian Tudor(1),Ionita Gheorghe (1),Anghel Anghel(3),Enciu Gheorghe(2),Iordache Nicolae(3),Alexe Ion(1),Dumitru
Chirila(7). Nu au fost cazuri de invatatori morti sau invalizi de razboi de la scoala din sat.
Si la sfarsitul anului scolar 1945/1946 si la inceputul anului scolar 1946/1947 relatia scolii din satul Domnita Maria
cu primaria com. Plevna functiona in continuare deficitar mentinandu-se dezinteresul autoritatii locale fata de problemele
invatamantului din sat ; transmiterea cu intarziere a ordinelor venite la comuna de la inspectoratul scolar,nealocarea sumelor
necesare si neluarea masurilor de curatire si igenizare a localurilor, clasele fiind nevaruite si nereparate de 2-3 ani,fara
ingrijitor etc.
In 1945/1946 au fost facute 4 inspectii de catre esaloanele judetene.Dar problemele au ramas nerezolvate atata vreme cat,in
ajunul noului an scolar 1946/1947,la 14 septembrie 1946, conducerea scolii informa inspectoratul scolar ca localurile nu sunt
curatate desi se facusera numeroase interventii la Comitetul scolar de pe langa primaria com. Plevna si ca deja expirase titularizarile
pe post pentru invatatoarea Maria Bejenaru si invatatorul director Alexandru Moise.La 18 septembrie 1946, cu adresa nr.8531,
Inspectoratul scolar Ialomita a comunicat decizia nr.233814/1946 a Ministerului Educatiei Nationale prin care de la 1 septembrie
1946 ,la scoala din satul Domnita Maria a fost numita ,prin transfer ,de la scoala din com.Pietrileni,Beius,jud.Bihor, invatatoarea
Ene Zamfira, viitoarea Manole Zamfira.
Nu uitati de satul natal,
V.I.
27.Scoala din catunul /satul Domnita Maria,com.Plevna,plasa Lehliu,jud.Ialomita(1910-1911)
Recensamantul copiilor de varsta scolara din catunul/satul Domnita Maria din anul 1911 efectuat, la 7 septembrie 1911,
de catre preotul Ilie Fierea,invatator din com.Plevna,asistat de Stan Stoica,delegat comunal,evidentia existenta unui numar
de 112 copii ,din care 53 fete si 59 baieti.Catalogul anului 1910-1911 arata ca elevi inscrisi erau in total 58 din care
42 veneau in mod regulat la scoala si 16 care nu veneau deloc.In raportul nr.55/17 mai 1911 adresat Revizorului scolar al
districtului Ialomita-Calarasi,inv.Felofteia Efrim Hristescu,diriginta scolii din catunul/satul Domnita Maria,venita la post
in 1 februarie 1911, consemna faptul ca situatia copiilor inscrisi se prezenta astfel:
-clasa V erau inscrisi 4 elevi si urmau numai 2;
-clasa IV erau inscrisi 11 elevi si urmau 8;
-clasa III erau inscrisi 12 elevi si urmau 11;
-clasa II erau inscrisi 13 elevi si urmau 12;
-clasa I erau inscrisi 18 elevi si urmau 9.
Cum motiva in raportul sau absenta celor care nu veneau de loc la scoala?Din raportul mentionat rezulta,neprecizat dar
interesant ca "unii s-au dus pe la munte,...unii sunt dusi la Fierbinti".Unde la munte ?cine si de ce?.cine si de
ce la Fierbinti?.,fiind evident vorba de localitatea de astazi cu acelasi nume din jud.Ialomita."La munte" insemna
de fapt intoarcerea unora in satele de origine situate in zona deluroasa/ muntoasa a jud.Prahova iar altii in satul ialomitean
Fierbinti.
Servitorul ingrijitor al scolii era sateanul Ion Gheorghe Dumitru ,om cu o multime de copii,sarac, mai ales ca lotul de
pamant pe care il avea de la stat era inchiriat de perceptie pentru datorii fiscale,platit cu un salariu de 36 lei pe trimestru.
Localul scolii era inchiriat de la Ion Gheorghe Dumitru,conform contractului nr.2657 si avea doua camere,una folosita
drept sala de clasa si una drept cancelarie.Contractul de inchiriere a fost incheiat de revizorul scolar Victor Vasilescu
cu Ion Gheorghe Dumitru,ultimul dand cu chirie Administratiei Casei Scoalelor imobilul sau din catunul Domnita Maria format
din doua camere,pe termen de 3 ani cu incepere de la 23 aprilie 1911 pana la 23 aprilie 1914,pretul fiind de 150 lei platibili.anual.Anterior,scoala
a functionat tot in acest local, in baza contractului de inchiriere incheiat intre Ion G.Saru,revizor scolar al jud.Ialomita
si Ion Gheorghe Dumitru,pentru doi ani incepand cu 5 iunie 1909,contra sumei de 110 lei anual.De mentionat ca,in documentul
respectiv ,inregistrat la revizoratul scolar Ialomita se vorbeste de Domnita Maria,ca de catun,deci localitatea facea parte
din aceasta categorie si nu din cea de sat.
Odata cu venirea la post,inv.Felofteia Efrim Hristescu,intocmeste "Inventarul de zestre si mobilierul scolii ",la
9 februarie 1911,care consta din 7 banci vechi,una tabla,una catedra,un scaun cu spatar,una putina de apa,una cana veche,una
scara,una masina rotunda de tuci pentru foc precum si o serie de materiale didactice si de secretariat/cancelarie precum registre
matricole din anii 1903-19011,buletine oficiale anuale1901-1908,26 carti religioase,istoria romanilor etc.In corespondenta
respectiva se regaseste indemnul Ministerului Instructiunii si al Cultelor pentru orientarea profesionala a elevilor satelor
spre diferite scoli elementare de meserii,inferioare de meserii,elementare de agricultura (in care figura si cea din com.Sapunari-Lehliu-Ialomita)
si scoli inferioare de agricultura(printre care si cea din Armasesti-Ialomita).
La 15 iunie 1911 a avut loc la scoala din com.Lehliu examinarea elevilor din ultima clasa rurala,a V, proveniti din scolile
Lehliu,Sapunari,Stefanesti,Dor Marunt,Horia,Salcioara si Domnita Maria iar din comisia de evaluare a facut parte si inv.Felofteia
Efrim Hristescu.Din catunul nostru a fost un singur elev si anume Gheorghe M.Ion care a promovat examenul respectiv.
Cu bine si nu uitati de satul natal,
V.I.
30. Scoala primara mixta din catunul Domnita Maria,com PLevna,plasa Lehliu, jud.Ialomita(1911-1920).
In anul scolar 1911-1912 a continuat sa fie ca invatator Felofteia Efrim Hristescu,singura pentru toate clasele I-V,cu
un efectiv de 57 de elevi (foarte multi copii aveau o frecventa slaba ,multi nu s-au prezentat)iar in anul scolar 1912-1913
invatator a fost D.N.Ionescu ,deasemenea singur pentru toate clasele.Invatatorul D.N.Ionescu se prezentase la post la 21 septembrie
1912 si in prezenta lui Stoica Stan,primarul com.Plevna a incheiat procesul verbal cu averea mobila a scolii primita/predata
care consta in : 10 condici de prezenta,8 registre de matriculare,2registre de inspectii,etc precum si 7 banci complete,1
soba de fier ,1 tabla de scris cu creta,2harti a Romaniei si ajud.Ialomita.De altfel,pe invatatorul D.N.Ionescu il regasim
in sat in anii scolari 1913-1914,1914-1915,1915-1916 ,1916-1917,1917-1918 si pe invatatorul suplinitor N.M.Constantinscu
in 1918-1919 precum si in 1919-1920,fiind inscrisi in medie 60-70 de elevi.Scoala avea nevoie de completarea mobilierului
drept pentru care invatatorul s-a adresat ,la 22 noiembrie 1913,intai prefecturii jud.Ialomita si apoi revizorului scolar
solicitand una putina de 2 decalitri,una stampila pentru tus si una pentru ceara,un scaun,una tabla de scris si sase banci
iar in ianuarie 1914 a primit aproape tot ce a cerut.Corespondenta oficiala ii venea foarea greu,adesea ordinele si insstructiunile
scolare nu le primea intrucat erau lasate de factorii postali la carciumarii din sat care foloseau hartia la impachetat.Nemultumit,invatatorul
intervine la Oficiul postal Lehliu pentru remedierea situatiei si regularizarea primirii-expedierii corespondentei.Grijuliu
cu starea elevilor intervine la medicul spitalului Dor Marunt ,pe langa care era arondata scoala,solicitand ,la 3februarie
1914,un control medical si masuri adecvate intrucat mai multi elevi se imbolnavisera de scarlatina si pojar.Scoala continua
sa functioneze intr-un local inchiriat, al carui contract exira in aprilie 1914 iar pe de alta parte era total isuficient
ca spatiu avand in vedere ca populatia scolara in anul respectiv era de 80 elevi iar in anul urmator-1915 conform recensamantului
numarul scolarilor era in crestere.Intrucat alt local mai spatios si mai incapator nu se gasea in sat ,proprietarul celui
existent ,Ion Gheorghe Dumitru,(care indeplinea si functia de ingrijitor al scolii pentru un salariu lunar de 12 lei)se angaja
sa mareasca sala cu 8-9 m.p.si in schimb sa ridice pretul chiriei anuale de la 150 la 250 lei .Ca urmare,invatatorul a informat
revizorul scolar al jud.Ialomita despre aceasta situatie si in21 aprilie 1914 a trimis ministrului instructiunii publice si
al cultelor plangerea locuitorilor catunului Domnita Maria care cereau sa li se construiasca un local propriu pentru scoala.Nu
s-a obtinut decat prelungirea contractului de inchiriere,construirea unui local propriu avand sa mai astepte ceva timp. Totusi,revizoratul
scolar a dat asigurari scrise ca a intrat pe "tablou"construirea unui local propriu si a cerut sa se incheie un
nou contact de inchiriere tot in conditiile si cu pretul neschimbate.In anul scolar 1913-1914 au fost promovati 62 elevi,a
existat o frecventa mediocra dar nu s-au aplicat amenzi parintilor deoarece"oamenii sunt prea saraci" Sstarea localului
era necorespunzatoare fiind o clasa cu chirie si neavand spatiu de aerdecat 45 m.c.o medie de 65 elevi care au venit la scoala.Elevii
au primit gratuit carti in valoare totalade 9 lei care au fost distribuite in prexzenta invatatorului D.N.Ionescu si a lui
Stoica Stan,primarul com.Plevna.Nemultumit de faptul ca elevii din clasa aVa erau chemati sa dea examenul de promovare la
cercul Lehliu,invatatorul a solicitat revizoratului scolar sa fie arondat catre cercul comunal Plevna.El constatase ca satenii
nu -si duceau copii la Lehliu pentru ca era chiria scumpa pe timpul examenelor iar ei nu puteau sa plateasca si nici sa-i
duca cu carutele intrucat aveau nevoie de vite la lucrul pamantului.Ulterior,o perioada de cativa ani examenul celor din clasa
a V a s-a tinut in com.Plevna.
Sunt putine surse arhivistice despre situatia scolii si a satului din timpulprimului razboi mondial; invatatorul,om tinar
si fara stagiu militar nu a fost incorporat si nu a participat la razboi.Intr-un proces verbal incheiat la 1iulie 1919 de
catre invatatorul N.M.Constantinescu rezulta ca a fost pusa in functiune cantina scolara din satul Domnita Maria ,cu o prezenta
la masa de 67 copii orfani de razboi si printre ei chiar orfanide ambii parinti.Comitetul de organizare urmarea ca aceasta
cantina sa functioneze fara incetare si sa se dea regulat masa in fiecare zi la ora 12,dupa ratia prevazuta in regulament.
Tabloul cu eroii satului din primul razboi mondial se regaseste amintit in aceasta lucrare. Intersanta este corespondenta
din 12 iunie 1919 cu revizoratul scolar pe marginea rezolvarii cererii absolventului Gheorghe M. Copoieru de a i se elibera
un duplicat dupa certificatul de absolvire a scoliidin sat ,cel original fiindu-i distrus "de catre armata bulgara in
timpul invaziei".Invatatorul confirma faptul ca locuitorul Marin Copoieru a sustinut ca armata bulgara a distrus certificatul
de absolvire al copilului sau Gheorghe M.Copoieru,absolvent al scolii din satul Domnita Maria.
In aceeasi situatie s-a aflat si absolventii Vasile I.Gheorghe si Vasile I.MIhai,al caror tata ,Ion N.Sava a sesizat in
scris ca ,in timpul invaziei,armata bulgara a distrus certificatele de absolvire ale copiilor sai solicitand eliberarea de
duplicate .
In istoria orala se vorbea despre panica generata de venirea trupelor bulgare in sat, in timpul primului razboi mondial,despre
faptul ca fetele si femeile se ascundeau din calea acestora,despre teama de distrugerile si jafurile ocupantilor.Este plauzibila
ipoteza prezentei armatei bulgare in sat mai ales ca in 1916 Romania se afla in tabara Antantei impotriva Puterilor Centrale
din care facea parte si Bulgaria.Ca urmare,la 1 septembrie 1916 a avut loc contaatacul puterilor centale organizat de generalul
Mackenzen,care a coordonat o armata multnationala formata din trupe germane,bulgare si otomane.ATacul a fost declansat din
Bulgaria contra Romaniei prin cucerirea garnizoanei romanesti de la Turtucaia,cel mai vestic punct al teritoriului romanesc
de la sud de Dunare.Infrangerea de la Turtucaia a permis trupelor germano-bulgare sa atace si ulterior sa cucereasca Dobrogea,Bucurestiul
si sa preia controlul liniei ferate Bucuresti-Constanta. Din trupele romanesti care au luptat la Turtucaia a facut parte
si Regimentul 79 Slobozia.Inca de la aderarea sa la puterile centrale Bulgaria a emis pretentii teritoriale asupra Romaniei;intre
1916-1918,Bulgaria a ocupat intreaga Dobroge.La sfarsitul razboiului,Romaniei i se recunoaste dreptul asupra Dobrogei si a
Cadrilaterului.
In anul scolar 1917-1918,an de razboi,majoritatea elevilor au lipsit de la scoala; cei circa 40 de copii promovati din
peste 70 inscrisi arata ca problemele razboiului au afectat buna desfasurare a scolii.IN unele documente se consemneaza faptul
ca elevii mai mari erau angrenati la diferite munci agricole de catre administratia militara.Potrivit Raportului general
de finele anului scolar 1917-1918 intocmit de invatatorul suplinitor N.M.Constantinescu pentru revizoratul scolar Ialomita
starea localului"este in rele conditiuni,fiind o casa dela un locuitor.Mobilierul este in bune conditiuni,pupitre noi,catedra,scaun,in
afara de sobe care lipsesc fiind faramate de bulgari"(n.n.evident trupele bulgare inamice).
Si locuitorii satului au primit cu insufletire actul unirii de la 1decembrie 1918 si faurirea Romaniei Mari.Va aduceti
aminte de mandria cu care strabunicii nostri povesteau despre participarea lor la razboi pentru faurirea Romaniei Mari.Din
sat doi comercianti au participat cu bani la constituirea fondului Unirea destinat cheltuielilor pentru sustinerea necesitatilor
noii administratii.
In anul scolar 1918-1919,au functionat doar trei clase,cursurile au inceput la 1decembrie 1918si au fost suspendate intre
1septembrie 1918-1decembrie 1918 datorita lipsei de invatator.
In anul scolar 1919-1920 ,potrivit recensamantului asupra populatiei scolare din sat rezulta ca functionau 4 clase,in
clasa IV-5 elevi,in clasa III-4elevi,in clasa II- 11 elevi si in clasa I-64 elevi,cu acelasi invatator suplinitor N.M.Constantinescu.In
ajutorul copiilor nevoiasi s-au distribuit gratuit carti in valoare de 100 lei care au fost inmanate elevilor in prezenta
lui Ionescu Ioan,primarul com.Plevna,preotului ILarion Fierea,de la parohia com.Plevna si ainv.N.M.Constantinescu.In lunile
octombrie-noiembrie 1919 scoala inca nu avea soba in sala de clasa si nici material combustibil fapt pentru care invatatorul
a fost nevoit sa intrerupa cursurile in zilele friguroase.
Cu bine si nu uitati de satul natal,
I.V.
25. Scoala primara mixta satul Domnita Maria,com. Plevna, judetul Ialomita(1946-1947)
Tabloul situatiei scolare pe anul 1946-1947 in satul nostru se prezenta astfel:
clasa I-42 baieti+38 fete ;total 80
clasa II-26 baieti+20 fete;total 46
clasa III-21baieti+22 fete;total 43
clasa IV-22baieti+33 fete;total 55
clasa V-1 baiat+1 fata; total 2
total 112 baieti +124 fete;total 236
Colectivul didactic era format din invatatorii Alexandru Moise(reconfirmat in post la 8 octombrie 1946-21 iunie 1947),Neacsa
Baltag(3 octombrie 1946-21 iunie 1947),Maria Bejenaru(conform adresei nr.9698 din 14 noiembrie 1946 numita ca invatatoare
suplinitoare in postul titularului Zamfira Ene,ulterior Manole)si Emilia Cercel(10 februarie 1947-21 iunie 1947);in martie
1947 si pana la terminarea anului de invatamant directorul scolii a fost Alexandru Moise dupa ce,intre 10 decembrie 1946-28
februarie 1947, functia respectiva fusese ocupata de invatatorul Ilie Macreanu,prezentat la post la 9 octombrie 1946.Intre
6 aprilie 1946-29 iunie 1946 a mai activat la scoala satului invatatorul Minca Constantin care, la sfarsitul anului scolar
1945/1946, s-a transferat , initial, la scoala primara din com.Turcoaia jud.Tulcea si a ajuns, in final ,la scoala din com.Bogata,jud.Ialomita.Pe
langa aceasta,de la venirea in sat ,parintele paroh Ioan Toma a predat religia regulat, 4 ore pe saptamana,la scoala din satul
nostru.
In octombrie 1946,invatatorul Alexandru Moise si-a sustinut examenul de capacitate iar,dupa terminarea anului de invatamant,
si-a celebrat casatoria religioasa in Ardeal,la 29 iunie 1947, unde s-a stabilit si a lucrat ajungand,in timp, inspector la
Inspectoratul scolar al judetului Hunedoara.
In 21 iunie 1947,directorul Alexandru Moise a eliberat adeverinta necesara inscrierii la scoala secundara conform careia
elevul Nicolae Dragusin ,fiul vaduvei de razboi Ioana Dragusin, a urmat cursurile clasei a Va iar la sfarsitul anului scolar
1946/1947 a fost declarat promovat cu media 10(zece) fiind clasificat primul.
In luna martie 1947,trei zile ,scoala a fost inchisa intrucat,la solicitarea scrisa a directorului Alexandru Moise, medicul
circumscriptiei Mihai Viteazu, care avea arondat si satul Domnita Maria, a controlat si a constatat trei cazuri de elevi bolnavi
de tifos exantematic si mai tarziu,in luna mai 1947,alt caz,al invatatoarei Emilia Cercel, internata la spitalul din Calarasi.
Cursurile scolare se tineau in localul propriu si in cel inchiriat de la consateanul Alexe Nicolescu.Totusi,in toamna
lui 1947,directorul Alexandru Moise informa Inspectoratul scolar Ialomita si comitetul scolar al com.Plevna ca locuitorul
Alexe Niculescu nu mai era interesat sa inchirieze localul sau pentru scoala iar in aceste conditii pentru perioada urmatoare
nu se anticipa o solutie ,desi numarul posturilor de invatatori cat si al elevilor impunea inca un salon de clasa fata de
cel propriu.
Recenzia recapitulativa referitoare la activitatea depusa in sat de invatatorul Cristea Manolescu,transferat la scoala
din com.Plevna, intocmita de directorul
Alexandru Moise,reface un scurt itinerariu al vietii scolii si a satului,atestand ca fostul invatator in cauza :
-a infiintat cantina scolara pe care a condus-o mai multi ani gasind astfel un mijloc de a intampina nevoile zilnice ale
multor copii orfani sau copii saraci;
-a lucrat cu elevii cursului primar superior fiind remarcat pozitiv de organele de control;
-a sapat,cu elevii, santurile strazilor principale,a curatit cimitirul de lastaris, islazul,gradina bisericii etc;
-a fost director al scolii intre 1940-1945 iar la zilele nationale a tinut conferinte in fata satenilor ,"insuflandu-le
dragostea de trecutul glorios al neamului".
Cu bine si nu uitati de satul vostru,
V.I.
26.Scoala elementara din sat.Infratirea,com.Plevna,plasa Dragos Voda,jud.Ialomita(1949-1951)
In arhiva scolii gasim un document emis de Prefectura judetului Ialomita,cu nr.10058/21 august 1948,in care se mentioneaza,pentru
prima oara,noul nume al satului si anume Infratirea ,inlocuindu- se denumirea veche de Domnita Maria.Evident,aceasta schimbare
a fost dictata de ratiuni politice,modificarea survenind transformarilor din societatea romaneasca determinate de instaurarea
noului regimului comunist si abdicarea regala.
Corpul didactic al scolii satului era format din inv.Constantin Manole-director,inv.Zamfira Manole,inv.Alexandru Protopopescu
si inv.Alexandru Moise.(nascut la 1.03.1922 in satul Domnita Maria,absolvent al Liceului Regele Mihai,scoala normala de baieti
a societatii Bucuresti,la absolvire optase pentru localitatea Timisul de jos,jud.Brasov).
In anul 1948, recensamantul copiilor si tinerilor dela 5-15 ani impliniti la 1 septembrie, din circumscriptia scolara
Infratirea atesta o populatia prescolara si scolara in numar de 419 din care 209 baieti si 210 fete;72 ,in varsta de la 5-6
ani(33 baieti si 39 fete),191,in varsta de 7-11 ani(99 baieti si 92 fete),156,in varsta de 12-13 ani( 77baieti si 79 fete),
La scoala satului erau inscrisi in anul 1948/1949 218 elevi,din care in clasa I-80,clasa a II a -44,clasa a III a-55 si
clasa a IV a-39.Deoarece in clasa I numarul scolarilor era foarte mare-80 de elevi, pe buna dreptate directorul Constantin
Manole solicita Inspectoratului scolar Ialomita suplimentarea cu un post de invatator si anunta ca lipseste salonul de clasa
si mobilierul aferent.In plus,potrivit noilor decizii guvernamentale privind politica de lichidarea analfabetismului ,la cursurile
respective au fost inscrisi 64 de sateni.
Sotii invatatori Manole precum si inv.Alexandru Protopopescu locuiau in case inchiriate; in luna ianuarie 1949,inv.Zamfira
Manole,aflata in concediu de maternitate, este inlocuita/.suplinita de catre Aneta Moise,absolventa de 5 clase secundare.
Scoala avea,in continuare un local propriu,cu o singura sala de clasa,ingrijit dar care necesita reparatii si un local
inchiriat,folosit ca sala de clasa,care nu corespundea din nici un punct de vedere.Rezulta,asadar nevoia de cel putin inca
o sala de clasa,pentru care colectivul didactic incepe sa faca demersuri serioase.
In acest context,conducerea scolii a intocmit,conform modelului oficial stabilit,un deviz pentru construirea
spatiilor necesare de invatament pentru scoala satului;ca o solutie alternativa pentru obtinerea materialului de constructie
necesar pentru doua clase a solicitat inspectoratului scolar judetean circa 60 000 caramizi de la ferma Camarasescu ,de la
Dalga,"daca nu in mod gratuit,macar cu un pret foarte redus".
In anul scolar 1949/1950,datorita numarului mare de scolari,in afara de localul propriu mai erau folosite,prin inchiriere,
inca doua saloane din sat.In acest an de invatamant clasa I,cu 60 de elevi inscrisi si clasa a IV a ,de 47 elevi inscrisi,
erau conduse de inv.Alexandru Protopopescu,clasa a II a, cu 47 inscrisi era condusa de inv.Constantin Manole iar clasa a III
a, cu 38 inscrisi era condusa de inv.Zamfira Manole.Observam
ca inv..Alexandru Moise nu mai figura in colectivul de invatatori al scolii din sat.In martie 1950 functiona,ca suplinitor,
inv.Constantin Stoica,care conducea clasa a Ia B ,cu 33 elevi inscrisi iar la clasa a I a A,cu 32 elevi inscrisi era inv.Frolu
Nadejdea,viitoarea inv.Dumitrescu Nadejdea.
Asadar,in 1949/1950 la scoala din sat erau urmatorii invatatori :clasa Ia A-Frolu Nadejdea,clasa IaB-Constantin Stoica,clasa
II a-Constantin Manole,clasa III a-Zamfira Manole,clasa IVa-Alexandru Protopopescu.
In anul scolar 1950/1951,scoala era incadrata cu 4 invatatori iar un post era vacant prin plecarea inv.Constantin Stoica
dar era suplinit de tanara si energica inv.Frolu -Dumitrescu Nadejdea.
In 1948,in judetul Ialomita au luat fiinta scoli elementare cu 7 clase printre care si in com.Dor Marunt iar la Dragos
-voda cu 6 clase unde se puteau inscrie elevi din comunele Socoale,Vlad - Tepes,Mihai-Viteazu,Crucea,Floroaica si Plevna.Inscrierile
de elevi s-au facut pana la 10 septembrie 1948 iar de la scoala din Infratirea au solicitat adeverinte in acest sens Vasile
Mihai,Alexandru Livezeanu,Ion Livezeanu s.a.
Caminul cultural era condus de consatenii nostri, Ene Marin,initial si ulterior de Draghici Dumitrescu.
Se cuvine sa facem cateva mentiuni despre:
-sotii invatatori Manole care au ramas,pana in ultima clipa,in sat,dedicandu-si intreaga pricepere,energie si devotament
binelui public local,invatarii si educarii copiilor taranilor din aceasta localitate ialomiteana;
-inv.Frolu-Dumitrescu Nadejdea.martora activa a istoriei recente a satului,om de legenda,emblema si model pentru atatea
generatii ,care isi leaga formarea scolara si educationala de contributia sa generoasa si competenta.
Sa le multumim permanent tuturor acestor dascali minunati si sa ne aducem aminte de acestia cu veneratie si recunostinta.
Cu bine si nu uitati de satul vostru,
V.I.
29. Mosia Baraganu -Cernica
Asa cum a rezultat ,satul nostru s-a format pe mosia Baraganu-Cernica,mosie nelocuita a statului,in plasa Borcea,jud.Ialomita,fosta
pendinte de Manastirea Cernica,cu o suprafata de 900 ha,din care 20 ha padure.In marginea satului,spre satele Radu voda si
Lupsanu,a existat ,inainte de infiintarea catunului Domnita Maria,un schit de calugari care apartinea de Manastirea Cernica,manastire
fondata de jupan Cernica Stirbei ,la 1608, in judetul Ilfov.
In 1824,domnitorul ales dintre pamanteni Grigore D.Ghica(1822-1828) a dat Manastirii Cernica un hrisov pe numele
arhimandritului Calinic staretul,prin care se " intareste toate milele,acordate schitului prin hrisoavele Domnilor anteriori",printre
care era scutit si de taxa pe oierit"oricate oi avea schitul".Un biograf al arhimandritului staret Calinic scrie
ca schitul avea la Baragan zeci de mii de oi(conform "Biserica Ortodoxa",XXII,pag1021).Evident cifra era exagerata
dar importanta era mentiunea privind existenta schitului in Valea Baraganului.
Valea Baraganului(potrivit Dictionarului geografic al judetului Ialomita,autor D.Provianu,1892) era delimitata
intre raul Ialomita , se intindea de langa satul Faurei pana la Valea Rusului,Valea Visinei iar la est, din canalul Borcea,spre
vest pana la valea Culcatilor( nn.actualmente valea Nucet- Razvani) si valea Dormaruntului sau valea Gerului,avand o suprafata
de apx.250.000ha.Campia Baraganului forma o continuare a campiilor din jud.Ilfov si plasa Campului,jud.Ialomita.In timpul
domnitorului Al.Ipsilanti(1778),jud.Ialomita se invecina la vest cu jud.Ilfov iar pana la 1832 plasa Ciocanesti ,desi era
pendinte de plasa Borcea,jud.Ialomita facea parte din jud.Ilfov.Deci ,in acele vremuri,arealul pe care s-a format satul nostru
se poate sa fi facut parte din jud.Ilfov.
Dupa 1828,Principatele Romane au intrat sub ocupatia Rusiei, administrate de contele Pavel Kiselef care
a elaborat Regulamentul Organic,prima constitutie , prin care s-au acordat o serie de beneficii manastirilor.In baza art.359
si 360 din cap.VIII din Regulamentul Organic,Pavel Kiselef a intarit un zapis de cumparare de catre schitul Cernica a unei
parti din mosia Baragan.Este important atat raportul Logofetiei mari a Dreptatii catre Presedinte,cat si ofisul acestuia(documente
aflate in Condica Manastirii Cernica,fila 55-59,conform Istoria Manastirii Cenica,autor Atanasie Mironescu, fost mitropolit
primat,1930).Raportul Logofetiei era conceput astfel:
"Ecscelentei sale deplin imputernicitului Prezedent al Divanurilor Principaturilor Moldavii si Valahii,d.leitinant
general a Diotant si a feluri de ordine cavaler Pavel Dimitrievici Kiselef"
"Inca dela 28 Genar anul 1831 s'au vandut in mezat mosia Baraganul din sud Ilfov,a Dumnealui Vistierului Grigorie
Otopeanu,care cu pretul cel dupa urma de lei 22 si bani 93 stanjenul a ramas asupra schitului Cernica,prin raposatul Iacovache
Teodoru,dar fiindca dupa oranduiala ce se urmeaza asupra vanzarilor cu mezat se cuvenea a se face masuratoarea stanjenilor
pomenitei mosii deaceia nu a'a intarit pana acum aceasta vanzare.Acum primind Logofetia raportul fostului staroste de negutatori
Diamandi dela 13 Septemvrie(1832) cuprinzator ca s'a facut masuratoare prin hotarnicie la fata locului,dupa oranduiala stanjenilor
aratatei mosii,si ca au raspuns schitul cumparatorul si toti banii,pretul acestei mosii.Si cu toate ca in hrisovul raposatului
Alexandru Ipsilanti ot leat (din anul)1776 Mai,se cuprinde pentru intocmirea manastirilor,ca sa nu aiba volnicie manastirile
de atunci inainte mosii o cumpara ci a le ingriji cele ce au si sa se dreaga cele stricate,dar Cernica,Pasarea,Tiganesti
si altele asemenea nu sunt intre manastiri,ci sunt schituri de chinovii si mai vartos ca schiturile nu sunt oprite nici prin
acel hrisov,caci si in vremea Mariei sale Domnului Grigore Voda Ghica,a cumparat schitul Pasarea o mosie a Dumneaei caminaresei
Ritoride si s'au intarit de Maria sa.Si pentru ca acum se cunoaste aceasta lucrare savarsita prin desfiintata starostie dupa
formalitatile ce se pazea inainte pentru vanzarile cu mezat,deaceea cu cinste se supune la intarirea Inaltei Ecscelentei Voastre
spre temeinica si nestramutata stapanire a cumparatorului schit".
Marele Logofat al Dreptatii (ss) Alexandru Filipescu"
Numai un Logofat Mare cu deosebita evlavie si iubire pentru schitul Cernica a putut motiva atat de temeinic raportul respectiv.In
ceea ce priveste opisul,acesta arata astfel:
"Talmacire dupa ofisul Ecscelentei Sale catre Logofetia Mare a Dreptatii"
"Asupra raportului dela 17 octombrie sub No.atingator de vanzarea cu mezat a mosiei Baraganul din sud
Ilfov a Dumnealui Vistierul Grigore Otopeanu,care mosie de la mezat au ramas pe seama schitului Cernica prin mijlocirea raposatului
Stolnic Iacovache Teodoru,cel ce a dat mai mult si asupra carmuia s'au si haraciladisit(adjudecat) cu suma de lei 22,bani
93 stanjenul,dupa articolul 9 din legiuirea pentru vanzari cu mezat,hotararea judecatoreasca se intareste".
"Imputernicit prezedent al Divanurilor,
general Adiotant,
(Iscalit) KISILEV".
Rezulta ca mosia Baraganu se afla in sudul jud.Ilfov, ca a apartinut vistierului Grigore Otopeanu si ca o
parte a fost vanduta schitului Cernica prin intermediul stolnicului Iacovache Teodoru.Stolnicul primise,ca imputernicit,
de la schit ,la 1831,177 galbeni imparatesti,cinci sute de dodecari si 4000 taleri pentru a cumpara la mezat o parte din
mosia Baraganu,in latime de 1000 stanjeni.
Sub staretia arhimandritului Calinic(1817-1850),manastirea Cernica a atins o culme a dezvoltarii sale,in contul
realizarilor fiind trecuta si achizitia acestei parti a mosiei in Baragan,sud Ilfov.In Condica manastirii Cernica se consemneaza
faptul ca staretul Calinic a decis si construirea de puturi de piatra pe langa asezamintele monahale si ,in acest scop,chiar
a avut o danie de 3000 lei de la Alex.Islicaru."In Baragan(nn-mosia Baragan) chiar avea nevoie de puturi la adapatul
numeroaselor vite ale manastirii"(Condica ,fila 61),adnotare ce ne duce cu gandul la putul calugarilor existent si astazi
la marginea satului nostru si construit in 1828.
Raman inca de clarificat cel putin cateva probleme precum:
-cand a trecut mosia in proprietatea statului,desi este foarte probabil ca odata cu legea secularizarii
averilor manastiresti a lui Alexandru Ioan Cuza;
-cand a fost infiintat , cand si de ce a fost desfiintat schitul de calugari din satul nostru.(nn-la
1881 gasim schitul consemnat in harta lui A.Gorjanu).
Cu bine si nu uitati de satul natal'
V.I.
31 Apartenenta administrativa a satului Domnita Maria la inceputurile sale(1892-1906)
Arondarea administrativa a catunului/satului Domnita Maria a fost determinata de organizarea administrativ teritoriala
a judetului Ialomita.Intre1892-1894,cand plasam etapa de inceput a formarii catunului/satului Domnita Maria,organizarea administrativ
teritoriala a jud,Ialomita era reglementata de legea din 4octombrie 1892,pentru organizarea serviciilor exterioare pendinte
de Ministerul de Interne,modificata la 4 mai 1895;legea din31 martie 1864pentru consiliile judetene modificata prin legile
din 31 martie 1872,28 februarie 1883,9aprilie 1886 si 11 mai 1894; legea din 26 aprilie 1904 pentru organizarea comunelor
rurale modificata prin legea din 1aprilie 1905.
In anul 1882 judetul Ialomita era impartit in patru plasi;teritoriul satului nostru(inca neinfiintat)apartinand de Plasa
Borcea ,cu resedinta in comuna Calarasi vechi,plasa care cuprindea 19 comune printre care si comuna Lupsanu cu catunele sale
Valea Rusului,Valea Seaca si Bordeiasi.
Asadar,la 1882 nu exista comuna Plevna si in mod evident nici catunul/satul Domnita Maria.
Spre stiinta,comuna Dor Marunt cu catunele sale Grindu Petri,Pelinu,Sighireanu,Draghiceasca,Minea si Pogonari facea parte
din Plasa Ialomita ,cu resedinta in comuna Slobozia iar comuna Lehliu cu catunul sau Sapunari facea parte din Plasa Campul,cu
resedinta in comuna Urziceni.
In 1892, comunele Lehliu ,Lupsanu si Plevna,alaturi de alte 8 comune faceau parte din Plasa Borcea de sus,cu resedinta
in comuna Ciocanesti-Margineni.Nu gasim mentionat,la aceasta data si catunul /satul Domnita Maria.
Prin legea din 22 februarie 1896,care s-a pus in aplicare la 1aprilie 1896,Plasa Borcea ,cu resedinta in comuna Calarasi
vechi,cuprindea 21 de comune printre care si comuna Plevna cu catunele Domnita Maria ,Valea Rusului si Hoinari.
Asadar,la 1896 ,Domnita Maria era confirmat oficial,pe harta judetului Ialomita,drept catun apartinand de comuna Plevna,plasa
Borcea.
Spre stiinta,in acelasi an,1896,comuna Lupsanu cu catunele sale Valea Seaca,Nucetu Culcati si Radu voda faceau parte tot
din Plasa Borcea iar comuna Dor Marunt cu catunele sale Pelinu,Sighireanu,Pogonari,Minea si Grindu Petri faceau parte din
Plasa Balta Ialomita,cu resedinta in comuna Slobozia,alaturi de alte 48 de comune in timp ce comuna Lehliu cu catunul sau
Sapunari era arondata Plasei Campu,cu resedinta in comuna Urziceni,alaturi de alte 24 de comune.
Prin legea din 1aprilie 1901,plasile din judetul Ialomita au fost modificate,infiintandu-se,printre altele si Plasa Lehliu,cu
resedinta in comuna Lehliu,administrata de un revizor comunal si care cuprindea15 comune printre care si comuna Plevna cu
catunele sale ,inclusiv Domnita Maria.
Prin legea din 23 aprilie 1904 pentru organizarea comunelor rurale,judetul a fost din nou reampartit;comuna Plevna si
catunele sale,inclusiv Domnita Maria ramanea la plasa Lehliu,cu resedinta in comuna Lehliu ,alaturi de alte 5 comune printre
care si Dor Marunt,Lupsanu s.a.
La 25 aprilie 1905 plasele din judetul Ialomita au fost reorganizate dar comuna Plevna cu satele sale Domnita Maria si
Valea Rusului (observati ca erau notificate drept sate)si catunul Hoinari au ramas arondate la Plasa Lehliu,cu resedinta
in comuna Lehliu,alaturi de alte 17 comune.Plasa Lehliu era administrata de inspectorul comunal St.Ionescu,licentiat in drept.Si
comuna Dor Marunt cu satele sale salePelinu,Rainicu si Sighireanu(observati ca a aparut oficial satul Rainicu si au disparut
catunele Pogonari,Minea si Grindu Petri)precum si comuna Lupsanu cu satele Culcati Razvani(n.n.mentionat pentru prima data),Nucetu
Culcati,Radu voda si Valea Seaca faceau parte din Plasa Lehliu.
Prin legea din 23 aprilie 1904,judetul Ialomita a fost impartit in 36 de cercuriformate prin unirea a doua sau mai multe
comune pentru a suporta mai usor cheltuielile provocate de sporirea numarului jandarmilor rurali,agentilor sanitarimoaselorinfirmeriilor
etc;spre exeplu Lehliu cu Dor Marunt,cu resedinta la Lehliu.In aceste cercuri nu intrau18 comune intrucat aveau un venit mai
mare de 8000 lei fiind considerate cu potential si prin urmare capabile sa sustina singure cheltuielile de administratie;printre
ele si comuna Plevna cu satele sale Domnita Maria si Valea Rusului si catunul Hoinari.Ulterior,prin legea din 11martie 1906
nu au mai fost lasate comune in afara cercurilor judetului astfel ca a fost format si cercul Plevna-Mihai Viteazu-Vlad Tepes,cu
resedinta in comuna Plevna.
Cu bine si nu uitati de satul natal,
V.I.
32 .Comuna Plevna si catunul/satul Domnita Maria in 1906
In conformitate cu Anuarul judetului Ialomita pe 1906 de Aureliu V.Ursescu ,in 1891 satul Valea Mare deslipindu-se de
comuna Ulmu si satul Valea Rusului de comuna Lupsana s-a format comuna Plevna,iar in anul 1896 prin legea din 8 februarie
i s-a mai alaturat satul Hoinari,care depindea de comuna Lupsanu precum si catunul Domnita Maria,infiintat in 1892.In 1906,comuna
Plevna se compunea din satele:Plevna,care era vechiul sat Valea Mare si in care era resedinta comunei,Domnita Maria,Valea
Rusului si satul Hoinari.
Populatia comunei era de 2257 locuitori,din care 1186 barbati si 1071 femei.
Contribuabili erau 458.
Numarul prestatorilor era de 359,dintre care 130 cu bratele,162 cu 2 vite,59 cu 4 vite si 8 cu 6 vite.
Dupa bugetul anului 1906,venitul comunei era de 16.401 lei si cheltuielile de 10.398 lei.
In comuna se facea un balci anual,cu obor pentru vanzarea vitelor,la 13 si 14 octombrie,incepand din 1905.
In resedinta de comuna functiona o scoala,instalata intr-un local proprietate a comunei,care a fost construit in 1903
si care a costat
10.500 lei.Scoala avea doi invatatori,pe preotul Ilarion Fierea si Haralambe Popescu.
Cea de a doua scoala era in satul Domnita Maria ,instalata intr-un local inchiriat.La momentul respectiv,scoala din Domnita
Maria avea invatator pe I.Dumitrescu,care functiona de la 1 noiembrie 1905,avand ca studii 4 clase gimnaziale.
Ambele scoli aveau 23 ha pamant arabil,care era arendat de Casa Scoalelor.
In comuna Plevna erau 2 biserici :una la resedinta,cu hramul Sfintii Voievozi,construita in 1888 iar alta in satul Valea
Rusului,cu hramul Sfanta Treime,construita in 1854.La ambele biserici serviciul religios era oficiat de preotul Ilarion Fierea.
Satul Domnita Maria nu avea inca biserica proprie,consatenii nostri frecventand bisericile din satul Plevna si satul Valea
Rusului.
Autoritea comunala se compunea din: M.R.Ionescu,primar;Radu R.Raileanu,ajutor de primar,Radu R.Valcu,Barbu Zaharia,Nastase
Dumitru,Marin Marcu,V.T.Nica,Andrei D.Albina si G.Dimache,consilieri.
Functionari comunali erau Simion G.Caracas,secretar,I.M.Ionescu,scriitor,P.Mihailescu,casier si Stan Stoica,sef de garnizoana.
Primaria era instalata in local proprietate a comunei,care a fost construit in 1896 si care a costat 9500 lei.
Jurati comunali erau N.Filipescu,Radu Mihalache,P.Stefan, Dinu Lupu,D.Ene,Stoian Badea,Matei Stan,Marin St.Marcu si Andrei
D.Albina.
Cu bine si nu uitati de satul natal,
V.I.
33. Scoala din catunul Domnita Maria,com.Plevna,plasa Lehliu,jud.Ialomita(1920-1930)
In anul scolar 1920/1921,scoala era urmata de 118 elevi din care :4 in clasa I,7 in clasa III,19 in clasa III si 88 in
clasa IV.Toti copii erau de nationalitate si cetatenie romana,de religie ortodoxa;parintii-113 erau plugari,castigandu-si
traiul cu munca campului,3 erau muncitori(Stoican Ioana ,mama scolarului Stoican Dan; Dumitru Stana,mama lui Dumitru T.Radu;Muscalu
Marghioala,mama lui Muscalu St.Vasile),1era comerciant(Alexe Niculescu,tatal lui Alexe Victoria),1era fierar(Gheorghe Vasile
,tatal lui Vasile Sofia).Invatator diriginte era Marin M.Constantinescu.Situatia se mentine cam aceeasi in anul scolar 1921/1922
,invatator diriginte fiind tot N.M.Constantinescu.
La 25 august 1922,G.Popescu,invatator definitiv la scoala din com.Plevna a efectuat recensamantul copilor de varsta scolara,care
urmau sa fie inscrisi in anul scolar 1922/1923,scop in care a mers din casa in casa,pastrand ordinea numerica a caselor cu
sot sau fara sot,inscrind numai copii din catunul Domnita Maria.Tabloul rezumativ dupa recensamantul respectiv se prezenta
astfel:
-dupa varsta:153 de copii (105 baieti si 48 fete),din care 32 in varsta de la 6-7 ani,101 de la 7-13 ani,20 de la 13-16
ani;
-dupa cetatenie si nationalitate:153;
-dupa dezvoltarea fizica si intelectuala(apti/inapti)/:153 copii buni de scoala;
-dupa gradul de instructie:39 urmau a fi inscrisi pentru prima oara in clasa I;51 au urmat la scoala intre 7-13 ani,dar
s-au retras inainte de absolvire;59 frecventau deja cursul primar elementar intre 7-13 ani,4absolventi ai cursului primar
elementar,obligati sa urmeze cursul comlementar.
Asadar,exista o populatie scolara destul de mare,majoritatea familiilor avand 2-3 si mai multi copii precum:Iancu M.Maria
cu 4(Nicolae,Gheorghe,Radu,Tudora),Ion Craciun cu 4(Niculae,Achim,Ilie,Petre),Ionita Costache cu 3(gheorghe,Radu,Petre),Nae
T.Popescu cu 3(Alexandru,Vasilica,Victoria),Iancu Iosif cu 3(Contantin,Ioan,Toma) si multi,foatre multi cu cate 2 copii:Constantin
Ionita cu Gheorghe si Ion,Ctin Bita cu Zamfir si Mihai,Ctin Lascu cu Petre si Polifronie,Stan Iancu cu Vasile si Luxa,Aurean
Cr.Stoian cuMarin si Vasile,Mihai Apostol cu Paraschiva si Ion,Florea Chitescu cu Radu si Alexandra,Maria Dragusin cu Nicolae
si Marin,Rada N.Culea cu Dumitru si Gheorghe,Ion Lascu cu Alexandru si Gheorghe,Stroie Moise cu Vasilica si Ion,Petre Nica
cu Ioana si Nicolae,Manda Pavel cu Maria si Gherghina,Ghinea Pascu cu Ctin si Ion,Maria N.Siberescu cu Ctin si Elena,Ion Flaugiu
cu Dumitru si Stan si multi altii.
Tabloul scolar pe anul 1923/1924 se prezenta cam la aceeasi dimensiune ca cele precedente.Pana in luna septembrie 1924
invatator diriginte era acelasi M.M.Constantinescu.La 21 septembrie 1924 acesta a fost inlocuit cu dra M.Fiera,invatatoare
titulara.Potrivit procesului verbal de predare/primire incheiat la 21 septembrie 1924 intre cele doua cadre didactice,starea
materiala a scolii era compusa din :14 banci,in stare nu tocmai buna;1 tabla de scris in stare rea;1soba godin,fara usa de
jos si cu burlane care nu se pot intrebuinta;1catedra veche si neingrijita,1postament uzat si neingrijit,1dulap pentru arhiva,in
stare rea;1 putina pentru apa,fara capac;1icoana buna;1stampila a scolii,o serie de registre matricole,cataloage,registre
,buletine oficiale etc.precum si o harta a Romaniei Mari,in stare rea.In document se preciza ca scala avea nevoie de reparatie
si ca un geam de la sala de clasa lipsea.
Situatia era oricum mai buna decat in anii anteriori ,asa cum rezulta din raportul invatatorului Marin M.Constantinescu
care la 14 octombrie 1923 s-a adresat Comitetului scolar de constructii com.Plevna cerand ferm procurarea mobilierului necesar
a carei lipsa stanjenea foarte mult mersul scolii din catunul Domnita Maria.Tot in luna octombrie 1923, invatatorul diriginte
M.M.Constantinescu cerea aceluiasi for comunal sa se puna la dispozitia scolii din Domnita Maria cantitatea necesara de comustibil-lemne
de foc mai ales ca se apropia toamna.Ulterior,invatatorul informa revizorul scolar al judetului Ialomita ca nu a primit salariul
pe lunile septembrie si octombrie si nici buletinul oficial pe anul 1923 ,cu toate ca ceilalti invatatori de pe raza com.Plevna
isi primisera la timp drepturile banesti.Asa cum se vede si din alte documente,arondarea la comuna Plevna a constituit o relatie
paguboasa pentru catunul/satul Domnita Maria.Aceasta situatie a determinat ca locuitori ai catunului/satului Domnita Maria
sa se adreseze scris invatatorului diriginte in luna noiembrie 1923 ,in calitatea lor de parinti de copii scolari,cerand sa
se ia masurile necesare pentru aprovizionarea scolii cu combustibil,procurarea de banci suficiente,intrucat stateau mai multi
elevi intr-una singura si in general sa se efectueze reparatiile utile bunei desfasurari a activitatilor scolare.Memoriul
,de altfel temeinic justificat,era semnat de locuitorii Petre Nastase si de Ioan I.Strambu.Documentul respectiv a fost inaintat
de catre invatatorul diriginte catre revizorul scolar al jud.Ialomita.Starea de fapt a fost verificata de revizoratul scolar
iar unele deficiente au fost remediate.DIn documente asociate acestei inspectii rezulta ca in anul scolar 1922/1923 scoala
nu a functionat integral(din lipsa de invatator),constatandu-se ca elevii din primele clase aproape uitasera sa citeasca,ca
parte din arhiva a fost distrusa de invazia bulgara cu prilejul primului razboi mondial.In final,invatatorul a demisionat
incepand cu 1decembrie 1923; pana la urma,in martie 1924 invatatorul M.M.Constantinescu si in perioada urmatoare,continua
sa functioneze la scoala din catunul Domnita Maria.In sfarsit,in iunie 1924 elevii scolii din catunul Domnita Maria
au sustinut examenul de absolvire la scoala din com.Plevna.
In anul scolar 1924/1925 recensamantul efectuat de acelasi Gheorghe Popescu,invatator titular identifica un numar total
de 201 copii(120 baieti si 81 fete) apti pentru a urma scoala din catunul Domnita Maria.Pentru acest an ,invatator a fost
diriginta Maria Fiera,detasata de la scoala din com.Mihai Viteazu,care functionase la scoala din com.Calipetrova din Durostor-Cadrilater.Deja,in
octombrie 1924,invatatorul diriginte M.Fiera se adrea aceluiasi revizorat scolar reiterand nevoile stringenta pentru functionarea
normala a scolii din catunul Domnita Maria respectiv spatiul mic pentru 125 de elevi frecventi in singura sala inchiriata
dintr-o casa particulara,cu mobilier total insuficient care impunea organizarea cursurilor in serii,cu material didactic lipsa
, solicitand interventia autoritatii respective catre acelasi for , Comitetul scolar al com.Plevna.In mai multe randuri,cu
aceleasi probleme legate de lipsa de reactie a reprezentantilor Comitetului scolar al com.Plevna fata de nevoile scolii din
catunul Domnita Maria,invatatoarea s-a adresat in scris revizoratului scolar al jud.Ialomita intrucat "nu este de demnitatea
unei dascalite a fi la discretia oamenilor care nu vor sa inteleaga ce insemneazao scoala".Interesant,in conformitate
cu ordinul ministerului invatamantului nr.8415/1925 inca din luna decembrie 1924 au luat fiinta cursurile pentru adulti -25
elevi,activitatile fiind tinute de singurul invatator,dra M.Fiera.,tinerii respectivi urmand sa se prezinte la examenul de
absolvire.
La 24 iulie 1925,invatatoarea diriginta M.Fiera a realizat recensamantul copiilor de varsta scolara din catunul Domnita
Maria careurmau sa fie inscrisi in anul scolar1925/1926 rezultand un efectiv total de 284 de copii din care 146 de baieti
si 138 de fete.Si in anul scolar 1926/1927 s-a inregistrat un numar total de 282 de copii de varsta scolara din care 153 de
baieti si 129 de fete iar recensamantul penru anul scolar 1927/1928 evidentia un numar total de 300 de copii din care 157
de baieti si 143 de fete.
Cu toate acestea,in ciuda numarului foarte mare de copii la scoala din catunul Domnita Maria continua sa existe numai
un singur post de invatatoare ocupat de dra M.Fiera.Si in anul scolar 1925/1926 scoala s-a confruntat cu greutati mult superioare
anilor precedenti.Dupa cum informa, in noiembrie 1925 ,invatatoarea diriginta M.Fiera revizorul scolar al jud.Ialomita, Comitetul
scolar al com.Plevna n-a platit nici un ban pentru chiria scolii,nu a achitat pentru servitorul scolii putinul salariu de
100 lei lunar,nu a trimis banii necesari pentru lemnele de foc,curatenie,lucrari de cancelarie etc.
In anul 1926 ,scoala avea ca avere imobila un teren de cultura in camp si teren in sat pentru local propriu.Aceste terenuri
erau in proprietatea scolii din anul 1895,data impropietaririi locuitorilor satului de catre stat,din mosia Baraganu-Cernica.Terenul
din camp avea o suprafata de 5ha,la est si nord se marginea cudrumurile satului,la sud cu lotul bisericii iar la vest cu lotul
sateanului Tudor Nica.Terenul din sat avea suprafata de 6500 mp,inconjurat in trei parti de drumurile satului iar spre est
era marginit cu locul bisericii.
La 1 ianuarie 1926catunul/satul D omnita Maria a devenit comuna, sens in care se preconizau masuri organizatorice adecvate;scoal
urma sa intocmeasca bugetul propriul Comitet scolar .lncepand din 14 septembrie 1926 in locul invatatatorului diriginte Maria
Fiera este numit invatatorul diriginte Vasile Mihailescu,nascut in com.Perieti,jud.Ialomita,necasatorit,care functiona in
invatamant din 1 septembrie 1926.In sarcina Comitetului scolar al com.Domnita Maria se afla si problema infiintarii unui nou
post de invatator sens in care s-a intervenit scris si la Revizorul scolar al jud.Ialomita.Cu contributia invatatorului V.Mihailescu
au continuat,in anul scolar 1926/1927, cursurile de pregatire pentru 39 de adulti iar tabloul tinerilor participanti a fost
afisat ,cu incuvintarea primarului Stelian I.Vasile in sala primariei com.Domnita Maria si la localul de carcima al lui Alexe
Nicolescu.
In anul scolar 196/1927 scoala a functionat intr-un local inchiriat,neincapator,cu un singur salon de clasa.Bugetul mic
al comunei,lipsa de resurse materiale si de venituri au facut ca dificultatile materiale ale scolii sa persiste.In totul timpul
anului scolar starea sanatatii elevilor a fost buna.Era un singur post de invatator desi se resimtea acut nevoia suplimentarii
cu un post avand in vedere ca frecventau regulat scoala un numar de 134 de elevi.Mobilierul scolii era in stare buna,insa
insuficient.Biblioteca nu avea scoala iar materialul didactic nu exista.Incepand din 15 august 1927 invatatorul V.MIhailescu
a plecat in armata,problemele scolii fiind preluate de parintele preot Ilie Danciu,parohul com.Domnita Maria.Recensamantul
copiilor de varsta scolara facut in anul 1928 de catre parintele paroh Ilie I.Danciu arata un efectiv de 368 de copii din
care 190 de baieti si 178 de fete.Intre timp a fost infiintat inca un post de invatator si a fost numita invatatoarea Elena
Olteanu alaturi de preotul Ilie I.Danciu.Parintele a inceput sa solicite sprijinul revizoratului scolar al jud.Ialomita sa
se construiasca un local propriu aratand ca in comuna erau 200 de case mici,cu 2camere si era imposibil sa se gaseasca un
local adecvat pentru scoala.Se dorea construirea unui scoli cu doua sali,dar seceta,grindina,precum si faptul ca nu s-au eliberat
banii consemnati pentru aceasta cladire(1119849 lei) nu au permis inceperea lucrarilor.Pentru constructie,initiatorii aveau
caramida procurata,banii alocati de autoritatile judetene iar prefectura jud.Ialomita urma sa intervina pentru a se da scolii
60 mc de pitris din depozitul Lehliu sau depozitul Dalga,asa cum a procedat pentru scoala din satul Rainicu.Incepand cu 1
decembrie 1928 a fost numita in al doilea post dra Floarea Radulescu ,invatatoare suplinitoare,necasatorita ,nascuta in satul
Vlad Tepes,numita in invatamant din 1septembrie 1927,care activa la scoala alaturi de parintele Ilie Danciu.
Ca un amanunt important,in argumentarea necesitatii sprijinirii scolii pentru procurarea materialului didactic ,parintele
Ilie Danciu sustinea ca scoala din com.Domnita Maria s-a aflat in zona luptelor militare din 1916-1918 si ,ca urmare a fost
complet distrusa de trupele inamice bulgare si turcesti.Parintele Ilie Danciu era mai avizat ca oricare altul mai ales ca
a participat la campania militara din 1916-1918.Astfel,in octombrie 1916 a fost incorporat la Scoala militara pregatitoare
pentru ofiteri din BOtosani iar din 1aprilie 1917 a fost repartizat la Regimentul 23 Infanterie Ialomita.Avansat ca sublocotenent,a
plecat cu regimentul in ajutorul Diviziei 11 Marasesti,a participat la luptele de la Marasesti,a fost comandantul scolii de
mitraliere a Diviziei X si a fost demobilizat la 1iunie 1918.
In anul scolar 1928/1929 frecventa elevilor a fost corespunzatoare,nu s-au aplicat amenzi pentru absenteism.Copii au fost
sanatosi iar scoala nu a fost inchisa din cauza bolilor.Scoala continua sa functioneze in local inchiriat,cu mobilier insuficient.
In anul scolar 1929/1930 scoala a fost frecventata de 98 de elevi din care 68 de baieti si 30 de fete iar corpul didactic
a fost format din parintele Ilie Danciu si de invatatoarea Elena Olteanu.Elevii au fost complet sanatosi,iar scoala nu a fost
inchisa din cauza bolilor.
In continuare,scoala a fost instalata in local inchiriat,cu mobilier insuficient si material didactic lipsa.
Cu bine,si nu uitati satul natal,
V.I.
34.Despre serviciile sanitare si veterinare in beneficiul locuitorilor catunului/satului Domnita Maria
Inca de la inceputurile sale, catunul/satul Domnita Maria ,ca parte componenta a com.Plevna,a fost arondat oficial retelei
sanitare existenta in acele timpuri in jud.Ialomita.Organizarea serviciului sanitar in jud.Ialomita era realizata potrivit
legii din 3 aprilie 1885 si regulamentului pentru serviciul sanitar de judete,cu modificarile produse de legile din 14 iunie
1893 si din 22 mai 1898.Dupa cum s-a mai precizat, in anul 1906,printre cele 6 circumscriptii sanitare care existau la nivelul
jud.Ialomita se afla si cea din com.Lehliu,unde functiona dr. I.Carangiu ce detinea postul respectiv de la 12 aprilie 1904.(conform
Anuarului judetului Ialomita pe 1906 autor Aureliu V.Ursescu)si pe langa care era arondata si com.Plevna,impreuna cu nou infiintatul
catun Domnita Maria." In 1906 "cercetarea"sanatatii locuitorilor com.Plevna era realizata de catre agentul
sanitar(felcer)Iosif Cocis iar ca moasa functiona Sofea R.N.Zamfir.In judet,la acea vreme, erau spitale la Calarasi,Urziceni,Slobozia,Tandarei
si la Armasesti precum si 30 de infirmerii printre care in com.Lehliu,cu 6 paturi si Mihai Viteazu,cu 5 paturi.
In 1906, cand se implineau 40 de ani de domnie a regelui Carol I,prin decretul nr.2009/19 martie s-a decis infiintarea
a 32 de spitale rurale printre care si spitalul rural Regele Carol I din com.Dor Marunt,care s-a deschis in anul 1912 ,fiind
numit ca medic dr.Apostolescu C.Ioan.(conform articolului "Dor Marunt si Spitalul Regele Carol I"-autor prof.Nicolae
Tiripan).Desigur,locuitorii catunului/satului Domnita Maria apelau la serviciile spitalului din com.Dor Marunt.Mai tarziu,in
com.Dor Marunt prin anii 1920 a activat dr.Epure C.De asemenea,undeva pe langa bariera de cale ferata ,in Dor Marunt era,ca
vai de ea, o farmacie.
De regula,insa,inaintasii nostri se duceau mai degraba la "doctorii"satului precum Sita ,sotia lui Nicolae Stan
Radu,care punea atele,reaseza oasele dislocate si repara entorse;pentru durerile stomatologice era la indemana Ilie Spulber;femeile
erau asistate la nastere de Stana,sotia lui Petre Sogarta;neintrecute in leacuri si descantece erau Rada,sotia lui N.Culea,Tudora
lui Nicolae Lungu,Marita Cuculeata,Tena(Atena) lui S.M.Gheorghe,baba Mira s.a.
Cu bine, si nu uitati de satul natal,
V.I.
35. Hora fara de flacai si satul plin de jale
Cimitirul bravilor Eroi din satul Domnita Maria, Comuna Dor-Marunt,Judetul Calarasi
"Modelul", s-a chemat satul mai la inceputurile sale pe la 1885, cand statul a construit 150 de case toate la
fel, cu doua camere si o sala intre ele cu prispa inalta de la un capat la altul oamenilor adusi de prin Prahova,Vlasca, Ilfov,
pentru a munci pe mosiile sale, improprietarindu-i cu 5 hectare si gradini.
"Domnita Maria",in perioada 1941-1945 prelungita si dupa aceea, cand clopotul de la Biserica batea si preotul
mai anunta despre inca un tanar plecat in urma cu o luna, doua, sau chiar un an doi pe front, cazut departe de prispa casei
cand vrednicii fii,urmasii ai urmasilor acestor eroi, s-au gandit cu piosenie la acei plecati pentru totdeauna, la cei care
le sunt bunici si strabunici necunoscuti lor, si le-au inaltat cinstire se poate spune. Pentru jertfa adusa de tinerii acestia,
satul merita cu prisosinta respectul contemporanilor nostri. La marimea sa, acest satuc a dat 46 de jertfe (cunoscute de noi)de
la surse ramase in viata, din documentele ce s-au pastrat, declaratii ale urmasilor lor la Sfanta Biserica. De la coptul ciresilor
de mai din 1941si pana la infloritul lor in 1945, tinerii fii de tarani din acest satuc, au schimbat coarnele plugului si
jugul boilor, zabalele roibilor si murgilor, cu patul armei si baioneta pentru a pastrarea fiinta nationala. Nici unul din
cei 46 (desi ultimul a murit in asa zisa Revolutie din decembrie 1989), nu are merite mai mari unul decat celalalt.Fiecare
a lasat in urma lui jalea si dorul familiilor, prietenilor si prietenelor, sotiilor, a lasat campul ne arat si se semanat,
a parasit pentru totdeauna horele si balurile din sat.
"Infratirea", se va chema satul dupa cativa ani de la terminarea razboiului si pana azi desi nu i s-ar mai vede
azi rostul. Toti sunt Eroii satului si-or fi in veci ai Neamului Romanesc.
Glorie vesnica tuturor,
Toti au murit la fel si toti ne privesc de langa CEL de SUS chiar daca au murit in stepele necunoscute ale Rusiei, fie
pe teritoriul nostru romanesc in apele involburate ale Muresului, ale Tisei, ale Hronului ori in zapezile muntilor Tatra.
M-am gandit sa scriu cateva randuri pentru unul mai bine cunoscut de catre un demn veteran de razboi Dumitru Gandea, avand
si eu printre acesti Eroi un frate de-al tati de care si el, acest veteran imi povestea mereu cand aduceam vorba despre razboi.
Atunci nu mai scriam, incepeam a ma teme sa nu dranjez somnul vreunuia dintre ei. Dar am hotarat sa le oferim Onorul nostru
tuturor- lor tuturor din lunga lista si sa ne rugam pentru ca DUMNEZEU SA-I AIBA IN PACEA LUI!
( Marin TOMA)
Din vol.CARTEA DORULUI-MARUNT (2001)
|
